Se afișează postările cu eticheta ponta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ponta. Afișați toate postările

vineri, 28 noiembrie 2014

Fitiluri.


Bombă în Curtea Parlamentului. Alertă. Era vorba de un obuz din al doilea război mondial – și nu de Zgonea. Alerta s-a dovedit însă justificată: nici n-a fost respinsă bine legea grațierii, că unul din autorii ei, apropiat de PSD (Nicolae Păun) a recidivat inițiind alta prin care ar fi grațiate toate pedepsele de până la 5 ani de închisoare. Adică marea majoritate a corupților și interlopilor. Motivul ar fi că închisorile sunt supraaglomerate. N-au decât să construiască închisori. La câtă corupție e în țara asta, înălțarea de închisori e o investiție de viitor. Mai ales că Iohannis a rostit un discurs împotriva corupției (la o dezbatere publică) arătându-se hotărât să sprijine DNA și „recuperarea prejudiciilor generate de corupție”.

Greu de recuperat în totalitate prejudiciile. Multe sunt peste mări și țări. Ar merge mai repede doar dacă recuperatorii ar izbuti să facă o afacere și din prejudicii reținându-și 30% din ele. Ca Oltean și Cocoș. Și multe alte orătănii. Despre ele, dna Udrea zice că aflase câte ceva (dar nu de la soțul Cocoș și nici de la prietena Bica) și că și-a informat colegii, dar șefii PDL i-au zis că se înșeală. Blaga a ripostat imediat „ nici mie și nici lui Boc nu ne-a spus nimic, dna Udrea minte”. Întrebare fierbinte: care din ei minte? În fine, vom afla de la DNA. Ce știm sigur e că Ponta vorbea public despre păguboasele despăgubiri în 2011, dar în 2013 (ca ministru interimar al justiției) a numit-o pe Bica șefă la DIICOT. În cunoștință de cauză. Și în spiritul coabitării. Acum e bun de plată.

Robert Negoiță (cel pe care Ghiță l-a amenințat cu moartea) susține în continuare că „pentru PSD e mai bine să iasă de la guvernare acum, cu fruntea sus”. Cu fruntea sus e prea mult spus. Dar și pentru PNL e mai bine să nu se grăbească la guvernare căci sunt cam amețiți de victorie altfel Iohannis nu-l punea pe Dan Mihalache șef al cancelariei prezidențiale, ceea ce e ca și cum l-ar fi pus însuși Adrian Năstase. De-acolo provine Mihalache: e frate de Năstase cu Ponta. Acesta a convocat un CExN pentru analiza alegerilor (necropsia, mai exact), pentru astuparea vocilor critice din partid (Geoană, Vanghelie și Șova au fost excluși fiindcă au cârtit împotriva conducătorului suprem Ponta și a sosiei sale Dragnea), dar și pentru eliminarea punctelor critice din guvernul Ponta III de unde vor dispărea celebra Ioana Petrescu-Harward (Hard war pentru ea) – dar și UDMR care pleacă din guvern preferând să fie liberă de sărbători. Ministrul Stanoevici s-a reorientat rapid depunându-și cererea pentru postul de director al Operei Române pentru copii unde a confundat libretul cu livretul militar – lucru care-l recomandă călduros pentru un post de analist tv. (autor : Tia Șerbănescu)

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

ATENTIE ponta &penalii comp se pregateste pentru frauda electorala a secolului .Pentru nereguli la vot

                                                         PENTRU INCEPUT : 

IESI LA VOT ! NU LASA CA PENALII SA TRANSFORME TARA IN FEUDA LOR ! 

                                                                 JOS pOnta ! 


ună-ne la 0756.459.194 (Orange), 0720.273.334 (Vodafone), 0770.332.065 (Digi) sau pe Skype (ID votcorect) și întreabă-ne orice vrei despre legea electorală, cum raportezi nereguli sau ce trebuie să faci în ziua votului. Primim și sesizări vizavi de nereguli electorale prin formularul de pe www.expertforum.ro/votcorect/


Daca intalnesti nereguli adreseazate : 






Apreciată · 13 noiembrie ·  · 


Pentru că primim multe întrebări despre chestiuni tehnice și pentru că alegerile nu trebuie să fie un șir de necunoscute, în turul al doilea te asistăm de la distanță pentru a-ți exercita dreptul la vot.

Sună-ne la 0756.459.194 (Orange), 0720.273.334 (Vodafone), 0770.332.065 (Digi) sau pe Skype (ID votcorect) și întreabă-ne orice vrei despre legea electorală, cum raportezi nereguli sau ce trebuie să faci în ziua votului. Primim și sesizări vizavi de nereguli electorale prin formularul de pe www.expertforum.ro/votcorect/

Operatorii Expert Forum (EFOR) și Funky Citizens vor răspunde întrebărilor și sesizărilor tale atât sâmbătă, 15 noiembrie (între orele 15 și 20), cât și duminică, 16 noiembrie (între orele 6 și 22).

#votcorect #AsistentaAlegatori #HotlineElectoral#prezidentiale2014


vineri, 14 noiembrie 2014

Într-o ţară normală la cap Ponta n-ar fi avut nici 3%.


Dă-i dracului de tâmpiţi, îmi zice ieri un prieten. Dacă vor să moară cu Ponta de gât, lasă-i să vadă ce-i aia. Cum au văzut şi cu Iliescu, până le-a ieşit pe nas: 2 mineriade, de n-a mai pus nici un investitor străin piciorul în România, timp de 6 ani. Lasă-i să rămână şomeri, fără fime, fără patroni, să se fure unul pe altul până or crăpa. Care-i problema? zice amicul.

Şi într-adevăr, nu poţi să nu te gândeşti cu plăcere la suferinţele pe care le vor îndura în primul rând votanţii lui Ponta şi ai PSD-ului (pensionarii şi bugetarii).

Nu poţi să nu te gândeşti cu plăcere la explozia preţurilor, la devalorizarea pensiilor şi salariilor, la privirile lungi şi înfometate cu care se vor uita în vitrine, la Auchan sau Cora. Ca banii din portofel abia vor acoperi o pâine nenorocită.

În schimb, programatori ca prietenul meu, o vor duce întotdeauna bine. Nu numai în România, ci oriunde. Aşa că PSD-ul îi loveşte acum, cu scumpirile din această iarnă, în primul rând pe proprii săi susţinători: pe sărăntoci, pe bătrâni, pe imbecili, pe incapabilii abonaţi la ajutoare sociale.

Într-adevăr, e un gând foarte plăcut. Aproape că-ţi vine să aplauzi, când te gândeşti cum o să-şi scurme burţile de foame, cum or să se apropie de vitrine ca fantomele, şi or să se uite cu orele la o bucată de şuncă.

Comunism aţi vrut? Comunism să mâncaţi, până vă iese pe nas! (Mihai Giurgea)


miercuri, 12 noiembrie 2014

Iohannis nu a câștigat, dar Ponta a pierdut.



Confruntarea televizată dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta a avut, în sfârșit, loc. După ce în primul tur al alegerilor prezidențiale, președintele PSD a reușit să evite orice dezbatere cu adversarii săi, de această data s-a întâlnit față în față cu candidatul ACL în unul dintre studiourile Realitatea TV. Nici unul dintre cei doi politicieni nu a ieșit din rolul pe care l-au jucat până acum, amândoi comportându-se cât se poate de previzibil. Dacă Iohannis a mizat pe reținere și seriozitate, Ponta s-a axat pe verbiaj și mitocănie.

Trebuie spus de la bun început că Iohannis a ratat șansa de puncta decisiv în poarta apărată de liderul PSD. Deși a avut câteva momente bune, primarul din Sibiu a irosit o mulțime de ocazii în care putea să scoată în evidență ipocrizia, nepotismul și lipsa de pregătire a lui Ponta. De prea multe ori l-a lăsat pe șeful PSD să vorbească vrute și nevrute fără a-l corecta după cum merita: sistematic, ferm, fără milă. Totodată, el a renunțat cu prea multă ușurință la minutele de vorbire care îi reveneau în cadrul dezbaterii. Principalul său obiectiv s-a dovedit a fi însă să reziste unui lung șir de atacuri mizerabile marca Victor Ponta. Se poate spune că manevra i-a reușit, dar cu costuri care puteau fi ușor evitate. Impresia generală pe care a lăsat-o a fost aceea de politician mai degrabă nepregătit pentru o dezbatere cu adversar care nu are nici un Dumnezeu.

În schimb, Victor Ponta și-a săpat singur groapa, deși pornea ca favorit al înfruntării. Un veteran al teleguvernării, premierul socialist s-a comportat ca un pesedist olimpian care nu are nici un motiv să își respecte partenerul de competiție. Extrem de agresiv și deosebit de nepoliticos, alternând o mină indignată și un zâmbet de șmecheraș de cartier, Ponta a încercat în permanență să își zăpăcească adversarul și să îl umilească, făcând apel la cele mai găunoase lozinci și cele mai josnice aluzii. Maximul de ticăloșie și l-a atins în momentul în care a dus disputa electorală cu Johannis într-o confruntare între români și nemții cu pretenții de mari moșieri. Lupta de clasă a comuniștilor s-a întâlnit astfel cu vadimismul, vechiul nou aliat al PSD.

După cum ne-a obișnuit deja în dubla sa calitate de președinte al PSD și prim-ministru al României, Victor Ponta nu și-a asumat în nici un fel declarațiile și acțiunile subalternilor săi. Ponta nu a auzit că românii din afara țării n-au putut vota în primul tur al alegerilor prezidențiale. El nu știa că au fost întorși din drum, ținuți la intrarea în reprezentanțele României și goniți cu poliția după ce chiar reprezentanții lor legali au făcut apel la forțele de ordine ale unor state străine pentru a-și pune la respect proprii cetățeni. Un asemenea comportament rușinos nu a mai fost întâlnit de pe vremea Republicii Socialiste România, când tovarășii de la București erau terorizați că românii din Exil puteau să îl pună într-o lumină proastă pe Geniul Carpaților, Nicolae Ceaușescu.

Politicianul socialist s-a prefăcut că nu știe că însăși Gabriela Firea, purtătorul său de cuvânt, l-a acuzat pe Klaus Iohannis că ar fi vânzător de copii și traficant de organe sau că l-a atacat pentru că nu are copii. Președintele PSD a negat până și faptul universal cunoscut că a pus la îndoială caracterul de bun român al lui Iohannis prin aluzii repetate la etnia sa germană și apartenența la creștinismul luteran. Singurul lucru pe care l-a recunoscut – din pură prostie – a fost folosirea Poștei Române pentru a speria pensionarii că pensiile vor fi tăiate dacă Iohannis va ajunge președinte al României.

In rest, Victor Ponta a apelat la un adevărat număr de magie: statistică a la PSD, frunzăreală de hârtii, relativism moral (toate partidele au corupți, nu doar PSD), inversiune morală (PNL a trădat USL), falsă indignare față de pretinse jigniri aduse familiei sale (biata fată bogată Daciana Sârbu), miștocăreală ieftină și invocarea obsedantă a președintelui Băsescu. Imaginea sa proastă a fost întărită și mai mult de ultima intervenție a primarului din Sibiu.

Degeaba a încercat Ponta să salveze aparențele invocând încă o dată figura magică a președintelui Băsescu, care ocupă un rol special în demonologia pesedistă. Poporul PSD a putut auzi cu propriile sale urechi că Victor Ponta a votat cel puțin o dată contra lui Ion Iliescu (în realitate, Ponta a votat de cel puțin două ori contra lui Iliescu – 1990, 1996)și că în 2009, în plin jihad contra lui Băsescu, i-a dat votul lui Crin Antonescu, deși era purtătorul de cuvânt al candidatului social-democrat, Mircea Geoană.

La sfârșitul dezbaterii, Ponta a mai bifat o ticăloșie: s-a arătat dispus să mai rămână alături de jurnaliștii Realitatea TV pentru a continua „discuțiile”, deși întâlnirea luase sfârșit. Și ar mai fi rămas bine mersi, vorbind la nesfârșit cu angajații trustului, dacă nu ar fi fost scos de acolo de echipa de strategi a PSD, îngrijorată că omul ei arată nației cât de dornic este să își tragă pe sfoară contracandidatul.

Tragem linie

Dezbaterea a fost mult mai puțin dezechilibrată decât pare la prima vedere. Ponta a dus de la început până la sfârșit un discurs mincinos piperat cu mitocănie, în vreme ce Iohannis a încercat să țină discuția în limite rezonabile, dar a ezitat să puncteze decisiv. Da, președintele PNL putea fi mult mai bine pregătit și, da, a improvizat nepermis și, da, este inferior lui Băsescu. Dat fiind că de performanța sa televizată depindeau șansele de a ține departe PSD de președinția României, se poate spune că a riscat enorm prin participarea la dezbatere. Colegul Liviu Crăciun are dreptate când spune că Iohannis a fost prea încrezător în sine și nu a reușit să arate clar dacă a fost doar un neamț politicos sau pur și simplu un fraier tras pe sfoară de un șmecheraș uns cu toate alifiile. Totuși, dincolo de toate petardele președintelui PSD, rămâne esențialul.

Dacă primarul orașului Sibiu nu a câștigat dezbaterea, este clar că Victor Ponta a pierdut-o fără drept de apel. Candidatul PSD a ieșit din confruntarea televizată cu Iohannis ca un om mic: mitocan, mincinos, trădător și trișor. Pretins „bun român” și „creștin-ortodox”, Victor Ponta a dovedit că este doar socialist gargaragiu, gata oricând să practice atacuri de cea mai joasă speță. Grație comportamentului său ireverențios, adversarii dominației PSD au fost întăriți în credința lor că Ponta este un ticălos care trebuie oprit cu orice preț, în vreme ce indecișii și dezgustații au putut să vadă diferențele de caracter dintre cei doi candidați. Nu mai e atât de clar că între cei doi nu există nici o diferență.

Oricum am interpreta-o, performanța lui Klaus Iohannis din dezbaterea „moderată” de Rareș Bogdan este secundară – duminică, pe 16 noiembrie, se va vota pro sau contra Victor Ponta și partidului său. După agresivitatea de care a dat dovadă candidatul socialist și echipa sa de campanie, rezultatul cel mai probabil nu va fi unul pe placul PSD. (autor - Vlad M.)


marți, 11 noiembrie 2014

La tarabă.


Ilustrând perfect tipul de politician neguțător și premier samsar, dl. Ponta a dovedit că vechea condiție „cine nu e în stare să înghită în fiecare dimineață o broască vie, să nu se apuce de politică” e complet depășită. El a înghițit trei deodată (Tăriceanu, Vadim, Meleșcanu) și joi va mai înghiți două: DD și Kelemen - care nu s-a arătat deranjat că intră în aceeași burtă cu Vadim („e treaba lor”) după cum nici tribunul nu s-a mai sinchisit că stă lângă cel care vrea Ținut Secuiesc și sub cel pe care-l acuza „că spărgea bancomatele la Paris”. Acum cică „junele Ponta e răul cel mai mic”. Dacă la câte a făcut Ponta până acum și la câte semnale proaste a dat, e răul cel mai mic, să te-ații când s-o face mare. Dezastru! Stând lângă cel cu Ținutul Secuiesc pe față și lingându-l pe Ponta în al doilea tur, Vadim l-a acuzat pe Iohannis „c-a vorbit la telefon” cu Tokes și Szilagy cerându-le sprijinul și promițându-le dispariția art.1 din Constituție. Minciuni ordinare – căci Iohannis, fidel modului său de a face „altfel de politică” a refuzat orice negociere (spre disperarea colegilor) preferând să se adreseze direct electoratului de dreapta: „eu nu tratez voturile ca pe o marfă”. Corect! Premieră absolută! Ponta, în schimb, a procedat ca la tarabă. Pe Meleșcanu l-a numit în avans consilier la Cotroceni iar pe Tăriceanu l-a inclus primul pe lista celor trei premieri-succesori alături de Fl. Georgescu (BNR) și George Maior (SRI) prezentându-i ca variante egale: Tăriceanu ca premier politic al USL second hand, Georgescu „dacă e nevoie de păstrarea disciplinei financiare” și Maior „dacă apar pericole de securitate”. Cum toate condițiile sunt îndeplinite, probabil că vor fi toți trei: Tăriceanu dimineața, Georgescu la prânz și Maior noaptea. Dl. Iohannis le-a dat o veste rea celor trei premieri de probă și anume că în topul prosperității România a coborât 5 locuri față de 2013 ajungând ultima pe continent după care a comentat nominalizările: „eu am înțeles că dacă-i vreme bună e Tăriceanu, dacă-i vreme rea e Georgescu iar dacă-i vreme grea e Maior”. Dacă-i Vreme, pur și simplu, e DNA. De fapt prin cei trei, Ponta a transmis trei mesaje. Prin Tăriceanu (bilețelul roz) le-a transmis liberalilor: hai, lăsați-l pe Iohannis, veniți lângă mine și intrați la guvernare, nu la pușcărie. Curierul Georgescu transmite: BNR și banii sunt la mine. Mesajul Maior este și mai clar: drepți! SIE(Meleșcanu) mi-e consilier iar SRI, cu nășicul meu George Maior mi-e premier. S-a înțeles? După ce și-a prezentat prizonierii, Ponta a trecut la insulte: „Iohannis e un lucru, eu sunt un om, un român”. Sigur? Românii au însă o vorbă înțeleaptă: să fii om e lucru mare. Iar Ponta nu-i mare lucru. (Tia Șerbănescu)

luni, 10 noiembrie 2014

Votul pentru Ponta: contraindicații


Pentru o bună parte a românilor actualele alegeri prezidențiale nu se deosebesc cu nimic față de cele din trecut. E doar una dintre obișnuitele bătălii politice. Pentru alții, din contra, ele sunt cruciale. Și asta indiferent de cît de simpatic sau de antipatic li se pare astăzi unora sau altora Klaus Iohannis. După mineriade și evenimentele din vara anului 2012 țara se află în pragul unui alt mare moment de cumpănă, se spune într-un apel inițiat de Grupul pentru Dialog Social asumat, între alții, de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Mihai Șora, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Horia Roman Patapievici, Alexandru Repan alături de mulți alți cunoscuți intelectuali, scriitori, actori și regizori, jurnaliști, oameni din lumea academică din țară și străinătate.

Cine are dreptate? Ei bine, după ce vezi ce s-a întîmplat în ultimul an în Ucraina și îl auzi pe Mihail Gorbaciov, invitat la Berlin la aniversarea a 25 de ani de la căderea Zidului, spunînd că ne aflăm în pragul unui nou război rece și, mai ales, după ce iei notă de declarația lui Vladimir Putin care consideră că nu a fost nimic în neregulă cu celebrul Pact Molotov – Ribbentrop (ale cărui protocoale secrete consfințeau un imens rapt teritorial prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică împărțeau între ele hălci consistente din Europa) e totuși greu să privești lucrurile cu detașare. Nimeni nu-și imagina în iunie 2012, cînd Donetskul găzduia meciuri din Campionatul European de Fotbal, că aeroportul orașului, inaugurat cu acel prilej, va deveni o ruină în urma luptelor dintre trupele ucrainiene și rebelii separatiști sprijiniți de Moscova. După cum nimeni nu și-ar fi imaginat atunci că, Crimeea va deveni între timp teritoriu rusesc.

Există două mari categorii de motive care îi fac pe mulți să considere că o victorie a lui Victor Ponta ar putea avea consecințe dezastruoase pentru România. Primele țin de personajul, de omul, Victor Ponta. Celelalte, de repercursiunile alegerii sale în fruntea statului asupra respectării principiilor statului de drept și în general asupra tipului de societate care va funcționa aici. Din primul punct de vedere cu greu s-ar putea imagina o persoană mai nepotrivită pentru funcția de președinte. Un om superficial (vezi celebrul episod MTO), incapabil să-și asume vreodată vreo răspundere, gata să ia culoarea “locului” atunci cînd face promisiuni sau declarații în țară sau în străinătate, un om despre care e practic imposibil să spui la ce se pricepe. Dacă e în joc interesul său e capabil să calce toate regulile scrise sau nescrise, așa cum s-a întîmplat în cazul plagiatului de la doctorat. Avem din acest punct de vedere un dezolant arc peste timp. La fel cum în trecut oameni din sfera științifică și academică s-au prostituat intelectual făcînd dintr-o cvasi-analfabetă ca Elena Ceușescu un academician am văzut cu acest prilej cum alții, din aceeași categorie, au închis ochii în fața evidenței negînd un plagiat cît roata carului. De fapt, un lucru mult mai grav decît plagiatul în sine e maniera în care au fost utilizate instituțiile statului pentru a da satisfacție premierului. Pentru că tupeul său nu are limite.

Pînă la urmă e chiar greu de spus cum arată primul ministru în realitate. El este în bună măsură doar o proiecție virtuală a unei imense campanii de comunicare, fără precedent de la Adrian Năstase încoace. Și trebuie să recunoaștem că rolul îi vine mănușă. Singurul lucru la care pare că se pricepe cu adevărat e acela de a păcăli realitatea. "Domnul Ponta nu e „prost”, în sensul curent al termenului. E băiat „isteţ”, miştocar, mare strateg de mici fiţe mediatice” scria Andrei Pleșu într-un text publicat nu cu multă vreme în urmă. “Victor Ponta reuşeşte o stranie performanţă de minus-existenţă, un apogeu al lui „fără“: fără experienţă, fără prestigiu, fără competenţe specifice, fără prea multă minte, fără prea mult caracter, fără haz, fără simţul răspunderii, fără conştiinţa nenumăraţilor „fără“, care îl caracterizează”. El are totuși un mare avantaj în raport cu fostul său mentor, Adrian Năstase, care deși îi este net superior din punctul de vedere al anvergurii intelectuale reușise să se facă profund antipatic. Prin contrast, deși e iresponsabil și superficial, deși minte în continuu, premierul pare relativ inofensiv. “Nu te poţi supăra pe un ins încă nealcătuit, nearticulat, fluid, imprevizibil nu prin subtilitate dinamică, ci prin carenţă structurală. Nu te poţi supăra – să zicem – pe o amoebă” spune același Andrei Pleșu în textul cu pricina. Un camuflaj remarcabil, dar poate de aceea mult mai periculos.

De altfel puțini sunt cei care îl aleg pe Victor Ponta pentru calitățile sale. Pentru că îl consideră potrivit pentru demnitatea de președinte. O fac din inerție, în mediul rural pentru că așa îi îndeamnă primarul, pentru că le-a dat ceva, un cadou electoral, pentru că îl urăsc pe Băsescu, din oportunism sau pentru că speră să scape astfel de DNA. Cum spuneam și cu alt prilej Victor Ponta este văzut de mulți drept vehiculul potrivit să consfințească triumful deplin al unei restaurații generalizate. Reîntoarcerea la liniștea mediocră și confortabilă din trecut.

Însă dincolo de trăsăturile de caracter ale personajului în discuție mult mai grave sunt consecințele potențiale ale ajungerii sale la Cotroceni. În momentul de față PSD controlează deja, în afara guvernului, o mare parte a administrației locale. Sunt județe întregi, precum Giurgiu, Teleormam, Vrancea sau Olt, în care practic nu mai există opoziție. Iar în Parlament dominația PSD și a aliaților săi se va apropia din nou de ponderea din momentul existenței USL după ce, în mod previzibil, partidul satelit condus de Tăriceanu va atrage o parte importantă din reprezentanții PNL dornici să-și recapete cît mai repede vechile privilegii. După plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni serviciile secrete vor trece definitv și ele, dacă nu au făcut-o deja, în barca actualei puterii. Și e greu de presupus că un partid obsedat de control, care a dorit să-și adjudece totul, de la conducerea Federației Române de Fotbal pînă la aceea a Academiei Române (unde prin manevre de culise PSD și-a impus “omul” în dauna academicianului ieșean Viorel Barbu), va lăsa Justiția la voia întîmplării. Vom ajunge astfel în situația în care statul român, cu toate componentele sale de la nivel central și local, va fi controlat de la A la Z de un singur grup politic. Toate resursele financiare și de putere se vor afla în aceleași mîini. Și ce mîini: Sebastian Ghiță, Olguța Vasilescu, Dan Șova, Liviu Dragnea, Șerban Nicolae, Marian Oprișan, etc !

În plus, ca un bonus, mass media independente sunt pe cale de dispariție. Din rațiuni financiare nu vor putea supraviețui decît cele arondate puterii precum canalele de știri Antena 3 și România TV. B1 TV a schimbat deja pe jumătate tabăra iar datorită situației juridice complicate Realitatea TV va capitula în scurt timp. La fel ca în Rusia deși vor mai exista ici și colo mici insule independente regimul va controla ferm toate canalele de comunicare influente din spațiul public. Iar cînd ai asta la îndemînă nimic nu te împiedică să faci din alb negru și din negru alb sau să-ți măcelărești mediatic adversarii așa cum am văzut că se întîmplă de cîțiva ani încoace.

Sigur, unii vor spune că dramatizăm lucrurile peste măsură. Nu am avut asta și în perioada guvernării Năstase? Și, iată, că pînă la urmă PSD a pierdut puterea în 2004. Această evaluare ignoră însă trei elemente esențiale care fac diferența. Primul: actuala putere a văzut ce consecințe dezastruoase poate avea pierderea controlului asupra Justiției. Multe s-au schimbat față de situația în care Rodica Stănoiu, ministrul Justiției de atunci, întreba în ședințele de partid dacă să dea drumul sau nu la dosare. Cu atîția membri marcanți în pușcărie sau angrenați în anchete penale de amploare actuala putere nu va risca în nici un caz să lase să se perpetueze situația actuală indiferent de ce angajamente publice își va fi asumat Victor Ponta în campanie. În al doilea rînd, nu mai există levierele externe de intervenție din acea perioadă în care România se afla doar în faza de preaderare la Uniunea Europeană iar pozițiile exprimate de comisarul pentru extindere, Gunter Verheugen, la Bruxelles sau în țară de Jonathan Scheele, șeful Delegației UE la București, cîntăreau foarte greu. Datorită imensului suport popular pentru integrarea în UE guvernul Năstase nu-și putea permite, în ciuda imensei sale puteri, să fie făcut responsabil de o eventuală amînare a momentului aderării. Ceea ce nu mai e cazul astăzi. Sigur că Bruxelles-ul continuă să intervină și acum, așa cum s-a întîmplat și în vara anului 2012, dar România e deja stat membru așa că opțiunile la îndemînă sunt relativ limitate.

În fine, al treilea motiv e contextul extern complet schimbat. Cînd Putin apără Pactul Molotov – Ribbentrop el solicită de fapt acceptarea principiului legitimității delimitării unui spațiu de influență în care Moscova să dicteze regulile. Și aici nu intră doar Ucraina sau Republica Moldova, entități care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică, ci și țările din Balcani. Kremlinul are deja o relație tradițională privilegiată cu Serbia, beneficiază de o influență considerabilă în Bulgaria nu doar la nivel politic ci și prin serviciile secrete și grupurile de crimă organizată, și își adîncește relațiile de colaborare cu Ungaria. Chiar și dincolo de Balcani, Cehia și Slovacia întrețin relații cordiale cu Rusia în ciuda sancțiunilor economice impuse la Bruxelles. Doar România rămîne în afara acestui tablou general.

Să ne reamintim că în 2006, cu prilejul unei reuniuni UE – Rusia desfășurate la Helsinki, Vladimir Putin acuza deschis Bruxelles–ul că nu s-a consultat cu Rusia atunci cînd a decis să decidă aderarea României și Bulgariei la Uniune. La acea vreme oficialii de la Bruxelles descriau declarația sa drept un sindrom întîrziat al războiului rece. Iată că acum ne aflăm, de facto, destul de aproape de situația unui nou război rece. Și e clar că agenda strategică a Kremlinului în regiune nu s-a schimbat. Din contra, Moscova a pus comunitatea internațională în fața unui fapt împlinit, anexarea Crimeei, și contestă deschis, în tandem cu China, nu doar staus quo-ul aranjamentului de securitate din ultimii 25 de ani din Europa ci și actuala ordine mondială. Suntem, așadar, într-o situație de mare instabilitate exact într-una din regiunile în dispută în relația Est – Vest.

Sigur, în acest moment unii ar putea imediat replica că suntem membri NATO și că avem un partenariat strategic cu Statele Unite. Așa că de ce ar trebui să fim îngrijorați? Ce nenorocire ar putea aduce cu sine venirea lui Victor Ponta la Cotroceni? Ei bine, aici intră în joc factorii interni. Derapajele democratice din țară ale d-lui Ponta și partidului său au provocat reacții imediate la Washington și Bruxelles. Pînă acum puterea a dat de fiecare dată, de voie de nevoie, înapoi. Dar asta nu i-a făcut deloc plăcere. Mai ales atunci cînd se uită la Ungaria și vede cum Viktor Orban sfidează pe față Occidentul extinzînd spectaculos relațiile de colaborare cu Rusia și cu China. La asta visează și actuala putere. La fluxuri financiare alternative, de la Moscova sau Beijing, în diferite forme, fără toate aceste neplăcute condiționări venite din partea Occidentului privind respectarea statului de drept sau a independenței justiției. Pentru Victor Ponta și camarazii săi e binențeles mult mai plăcut să ți se spună că ești “tigrul Europei” (expresia aparține premierului chinez Li Keqiang) decît să ți se scoată ochii cu Raportul MCV pe Justiție, să-ți dea Barrosso o listă de sarcini sau să-ți atragă atenția Joe Biden la Washington că trebuie să ai grijă la respectarea principiilor statului de drept.

Pînă la urmă problema nu e neapărat aceea dacă ne plac mai mult americanii decît rușii sau chinezii ci ce tip de societate vine la pachet cu fiecare opțiune în parte. Cum arată cea occidentală știm. Cum arată cea din Rusia știm de asemenea. China este mai departe dar am văzut deja ce se întîmplă în Hong Kong unde au fost declanșate ample manifestații de stradă împotriva tipului de “alegeri libere chinezești” (oamenii pot alege pe cine vor cu observația că lista de candidați este livrată de Partidul Comunist Chinez). Istoria ne învață că un astfel de regim autoritar, odată instalat, e greu de dat jos. Reprimarea mass media independente și tot felul de măsuri populiste îi pot asigura controlul pe termen lung. Pentru a căuta exemple nu trebuie să ne întoarcem neapărat mult înapoi în timp, în perioada instaurării regimurilor comuniste la finalul celui de-al doilea război mondial. E suficient să ne uităm la ce se întîmplă în Venezuela, în Ecuador sau chiar, peste gard, în Ungaria vecină. Un proverb indian spune cam așa: “cine se suie pe un tigru nu se dă jos prea ușor”. De asta ar trebui să ținem cont atunci cînd vom merge la vot duminica viitoare.(Alexandru Lăzescu)

duminică, 9 noiembrie 2014

ponta psdi-lor in tara se demonstreaza pasnic ! ( este adevarat contra ta si a penalilor tai ) ! ...tu ce faci iti pui slugile sa indemne la razboi civil ?

ponta psdi-lor in tara se demonstreaza pasnic ! ( este adevarat contra ta si a penalilor tai ) !  ...tu ce faci iti pui slugile sa indemne la razboi civil ? 

ponta psdi-lor in tara se demonstreaza pasnic ...tu ce faci iti pui slugile sa indemne la razboi civil ?

Ce faci ? ...daca nu sunt mineri ...scoti pe cei care sunt pe cale de a intra in puscarie ! ... sunt cel putin 20 000 .

marți, 4 noiembrie 2014

alegeri trucate de servicii ...pentru ca ponta sa iasa presedinte ... Monica Macovei era spaima penalilor ca vor pierde alegerile ... daca nu vreti ca ponta sa iasa presedinte ...dar nici tariceanu aceste alegeri trebuie repetate dar fara ponta si " servicii ( maior )

Iesiti in strada si nu lasati ca " burghezia comunista " sa preia puterea : 
BANATUL ARE VOCE!
Dupa cum s-a hotarat pe event-ul "Daca nu il vrei pe Ponta presedinte, iesi in strada", se va organiza un protest la scara nationala pe data de 15.11.2014, la ora 20:00. 


Primele strigate impotriva Comunismului s-au facut auzite in 1989 aici, la TIMISOARA. Atunci, Timisorenii au dat posibilitatea savarsirii unei reactii in lant in toata Romania care ne-o eliberat pe toti de Comunism. Haide sa aratam din nou, ce inseamna Timisoara!
(PS: daca atunci l-am dat jos pe Ceausescu, sigur il putem rezolva si pe pampalaul asta!

Link-ul original: @[UzpfSTEwMDAwMTgzNzgyNTM5NTpWSzozNjkwODkxMjY1ODM4NTE=:@[UzpfSTEwMDAwMTgzNzgyNTM5NTpWSzozNjkwODkxMjY1ODM4NTE=:https://www.facebook.com/events/368958699930227/369089126583851/?notif_t=plan_mall_activity]]

" Jurnalistul Radu Moraru a demonstrat luni seara, la emisiunea Naşul, că seful SRI, impreuna cu echipa sa, s-a implicat în alegeri pentru a frauda scrutinul. Realizatorul a mai dezvăluit că l-a refuzat pe George Maior, care a încercat să-l racoleze, aşa cum s-a întâmplat cu alţi jurnalişti.
Potrivit lui Moraru, cel care s-a implicat în mod direct în bătătlia electorală este chiar şeful SRI, George Maior care a avut ca scop s-o scoată din cărţi pe Monica Macovei şi să-l plaseze pe locul 3 pe Tăriceanu pentru ca voturile să ajungă, în final, la Ponta.
Mai mult, Radu Moraru spune că Monica Macovei ar fi fost votată masiv în diaspora dacă votul ar fi decurs în mod normal şi cetăţenii ar fi fost lăsaţi să-şi exprime dreptul constituţional.
Cozile interminabile de la secţiile de votare din străinătate au fost gândite în mod intenţionat pentru a suprima procesul electoral.
Moraru spune că este inexplicabil cum, în ziua votului, la ora 16.00, Monica Macovei avea 7% din voturi şi ulterior a scăzut în loc să crească. “Culmea este că Monica Macovei a scăzut în intervalul orar 16.00- 19.00, când Klaus Iohannis staţiona”, a completat Radu Moraru.
Povestea voturilor din diasporă, legată de faptul că ora de votare nu a fost prelungită, precum şi lipsa listelor suplimntare pentru tineri şi studenţi nu au fost altceva decât un joc murdar condus de serviciile secrete, mai exact de George Maior, susţine Radu Moraru.
Jurnalistul afirmă că era musai ca pe locul 3 să iasă Tăriceanu pentru ca dacă ar fi ieşit Udrea, ar fi fost nevoiţi în continuare să negocieze cu Băsescu, lucru care nu ar fi fost agreat nici de Maior şi nici de ceilalţi lideri politici, iar dacă ar fi ieşit Monica Macovei pe locul 3 avea şanse foarte mari să-l învingă pe Victor Ponta în turul 2. Cu atât mai mult în contextul în care CCR ar putea să-l scoată din cărţi pe Iohannis pe motiv de incompatibilitate.
Radu Moraru este convins că Monica Macovei ar fi fost o piedică în calea PDS-ului şi a lui Victor Pontapentru a ajunge la putere.
Aşa cum stau lucrurile în momentul de faţă, Iohannis nu reprezintă un pericol pentru Ponta, “el fiind un naiv în comaparaţie cu Ponta care are în spate un aparat întreg care-i face jocurile, îndeosebi securitatea, în frunte cu Maior şi ajutat de Sebastian Ghiţă”, precizează Radu Moraru.
Totodată, realizatorul emisiunii Naşul spune că Ponta vrea neapărat refacerea USL-ului cu ajutorul lui Tăriceanu şi ruperea ACL-ului prin atragerea unor trădători penelişti în partidul condus de Tăriceanu.
Mai mult, Moraru dezvăluie că maior ar urma să fie premier, nicidecum Tăriceanu, pentru că asta urmăreşte de mullt timp şeful SRI.
În opinia jurnalistului, Tăriceanu va rămâne Preşedintele Senatului şi ar putea, în cazul în care Ponta nu s-ar mai înţelege cu Maior să-i ia chiar locul la Cotroceni.
“Aceste alegeri au fost trucate, au fost oprite prin ordin. Trebuia să nu se prelungească ora de votare şi să nu mia existe buletine suplimentare de vot pentru tineri şi studenţi. Au schimbat cu totul sensul alegerilor”, a subliniat Radu Moraru. "  " 

sursa nasul .tv 


luni, 3 noiembrie 2014

Draga d-le Blaga, draga PDL, voi sinteti de vina pentru situatia in care sintem, si pentru ca Ponta si psd o sa castige pentru o luuuunga perioada de timp. ...by Rada Rogojan


O sa incerc sa postez acuma pentru ultima data pentru o perioada lunga (sper !), cu tema politica :

Draga d-le Blaga, draga PDL, voi sinteti de vina pentru situatia in care sintem, si pentru ca Ponta si psd o sa castige pentru o luuuunga perioada de timp. 



Ati nimicit un partid care a dat de 2 ori Presedintele tarii, carea a avut cel mai mare scor la un moment dat, ca sa ce ? Ca sa i-o trageti lui Basescu, doar pentru asta ! Vi s-a rupt la sireturi de tara, de popor, de membri ! V-ati pus la adapost, voi si clica voastra, v-ati tratat pe sub masa posturi si afaceri manoase, si la dracu' cu noi, timpitii pe spinarea carora nu traiti, ci va lafaiti !

V-ati aliat cu cei care urlau pe toate drumurile ca PDL trebuie nimicit. Nu l-au nimicit ei, l-ati aruncat voi la hazna ! Fara sa va pese de oamenii care v-au ridicat, leprelor ! Si nu doar v-ati unit, v-ati lasat haliti ! Si le-ati dat si imn, si sedii ! Traiasca pnl !

Nu mai tineti minte cum urla in 2009 Ludovic Orban, ca "numai betiivii, curvele si analfabetii voteaza cu Basescu si PDL" ! Ati uitat, acum e prietenul vostru bun, si va tzucati pe "obraji" cu el !

Ati eliminat un candidat cu sanse, pe Catalin Predoiu, ca sa puneti in loc ce ? O fi Johannis neamt, dar voi nu vedeti ca omul asta e rece ca un aisberg, cand vorbeste parca sufla crivatul ? Nu ati remarcat ca n-are pic de empatie cu oamenii ? Aveati un om cu discurs, un om cu o cariera politica si profesionala meritorie, si l-ati inlaturat ca sa puneti ce ? Si daca miine e declarat incompatibil, ce mama dracului faceti ? Se retrage, si vom avea confruntarea intre Ponta si Tariceanu ? Asta e chiar mai cinic decat in 2000, Iliescu si Vadim !

Regret, dar toate calculele matematice arata ca nu aveti cum sa castigati !

Sinteti niste distrugatori perdanti.

Dar de ce trebuia sa bagati si tara in nevoia voastra de dezastru ?

Deci, in final, va anunt ca fac provizii consistente de pufuleti, pop-corn si Pepsi-Cola ca sa urmaresc confruntarea televizata dintre Ponta si Neamtz. Confruntare in care Ponta il va face morule, blastrule si glomerule pe Johannis ! Va fi fiziune nucleara ! Pregatiti farasul !

joi, 30 octombrie 2014

Ii dam dreptate lui Moise Guran cu privire la afirmația că Victor Ponta poate fi anchetat pentru subminarea economiei.

 "  Datele furnizate de Eurostat arată că România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană în luna august 2014 privind scăderea volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul după ce în luna iulie a acestui an s-a situat pe locul al doilea. În luna august 2014 volumul cifrei de afaceri privind comerțul cu amănuntul a înregistrat o scădere de 0,6% faţă de luna precedentă.


Situația volumului cifrei de afaceri privind comerțul cu amănuntul este şi mai proastă atunci când vorbim de vânzarea carburanților care în luna august 2014 a scăzut cu 3,2% faţă de luna precedentă a acestui an şi cu 7,3% faţă de luna august din anul precedent.
Anunțul Eurostat privind evoluția comerțului în Uniunea Europeană vine după alte două anunțuri devastatoare pentru Victor Ponta. Eurostat a anunțat recent că la sfârșitul trimestrului II 2014 România a înregistrat cea mai abruptă cădere economică din Uniunea Europeană iar în luna iulie 2014 România s-a situat pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește reducerea locurilor de muncă.
Se știe că principalul indicator privind puterea de cumpărare a populației îl reprezintă volumul cifrei de afaceri a comerțului cu amănuntul. Scăderea volumului cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a avut loc din cauza politicilor de supraimpozitare a mediului de afaceri şi a românilor şi a tăierii investițiilor, politici aplicate de Victor Ponta încă de la instalarea la Palatul Victoriei. Victor Ponta nu poate compensa pomenile electorale oferite românilor din banii publici cu reducerea dramatică a locurilor de muncă în sectorul privat în urma intrării în faliment a câtorva mii de firme.
Din păcate şi la ultima rectificare bugetară Victor Ponta a continuat să taie banii de investiții pentru a îi folosi în campania electorală deși știa ca principala cauză a intrării României în recesiune a reprezentat-o reducerea dramatică a resurselor pentru investiții.
Victor Ponta se încăpățânează şi în privința aplicării în continuare a cursului aberant de 4,73 lei/euro privind calculul accizei şi a taxei de 7 eurocenți pe litrul de carburant măsuri care au reprezentat cauza principală a reducerii dramatice a volumului cifrei de afaceri privind comerțul cu carburanți. Din păcate trebuie să îi dam dreptate lui Moise Guran cu privire la afirmația că Victor Ponta poate fi anchetat pentru subminarea economiei.
Sperăm că romanii îl vor sancționa pe Victor Ponta la alegerile prezidențiale din cauza proastei guvernări.

sursa : FB 


ponta ti-e frica sa stai fata in fata cu doamna Monica Macovei intr-o dezbatere electorala ?

Nu a fost nici un scrutin electoral in care in competiția electorala candidații principali nu au stat fata în fata . Este mai clar ca lumina zilei ca ponta si gasca de mafioți pregătesc o noua frauda electorala . Comuniștii din toate timpurile au putut conduce doar prin dictatura , minciuna , hoție și incompetenta . Te mai întreb odata ponta , va mai întreb odată borfașilor din politica : 

Aveți curaj sa va puneți slugoiul de ponta sa stea fata in fata cu doamna monica Macovei intr-o dezbatere televizata ? Ei da și sa o transmiteți pe toate televiziunile ! ( inclusiv celor care se numesc televiziuni antene și rtv-uri ) 



Asadar Ponta fuge:
- de romani (in campanie a fost doar acolo unde PSD a putut regiza momentul);
- de Victoria Nuland (e celebra fuga in Italia);
- de dezbatere electorala, confruntarea cu ceilalti candidati producandu-i spaima;
- de raspundere (a modificat avizul favorabil privind Legea ce interzice dezvaluirile din dosare).
In schimb:
- a dat aviz favorabil purtatoarei de cuvant sa-l atace pe Iohannis in mod jegos, privind familia acestuia;
- s-a ascuns la Antena 3 ca sa nu mearga la o confruntare televizata la TVR cu Iohannis;
- a folosit Posta Falimentara Romana ca sa trimita fluturasi ce induc frica in pensionari;
-a protejat Lukoil in dosarul de evaziune fiscala deschis de parchetul Prahova;
- a distribuit bani cu nemiluita bisericii ortodoxe romane pentru sustinere in campanie;
- a racolat cu banii din acciza pe carburant primari pentru PSD;
- protejeaza penalii din parlament de DNA.
Bun de presedinte, nu?


marți, 28 octombrie 2014

ALO! BAIETII! DNA VA BATE LA USA!



Stiti cine il vrea pe ...ponta presedinte ? 

 Cei fugiti si cei care il vor pe ...ponta : 

miercuri, 22 octombrie 2014

Pinacoteca malefică : Evitabila eternitate a plagiatorului Ponta..



 În extraordinarul articol "Fie-vă milă de noi, domnule Ponta",  Gabriel Liiceanu numeşte marele pericol al României de azi şi, mai ales, de mâine: terapia-şoc a minciunii, a cinismului şi a corupţiei endemice care se numeşte Victor Ponta. Dacă acest personaj ajunge preşedintele României, nu va dura mult până când ţara va fi tratată că un stat-paria în comunitatea statelor democratice, asemeni Ungariei lui Viktor Orban. Pe plan extern, ar urma izolarea, despărţirea de Occident. Pe plan intern, mizeria, autocraţia (pontocraţia), batjocorirea drepturilor civile, distrugerea educaţiei. Pe scurt, Belarus.

Victor Ponta are un scop precis: vrea să se înscăuneze la Cotroceni pentru a-şi eterniza domnia asupra resurselor ţării, pentru a perpetua marele jaf pesedist, pentru face din miselie modul de existenţa al oricui vrea să nu fie o victima a sistemului autoritar-cleptocratic. Victor Ponta nu crede în cetăţeni, ci în supuşi. Pluralismul îl sperie şi îi repugnă. Este dictatorial, deci anti-democratic, prin convingeri, emoţii, instinct, afinităţi şi aspiraţii.

Victor Ponta nu crede în alternanţă, în feed-back, în dreptul alegătorilor de trage la răspundere pe cei aleşi. Urmaş al marelui mistificator şi profitor al băii de sânge din decembrie 1989, Ion Iliescu, şcolit în universul de intrigi bizantine al grupului condus de Adrian Năstase, Ponta nu crede în nimic în afară de propriile interese. Este narcisist, egoman, megaloman şi mitoman. Nu mă lansez in hiperbole. Descriu cât pot de exact caracteristicile profilului sau psihologic.

Victor Ponta priveşte cu admiraţie spre Est şi cu suspiciune, poate chiar spaimă, spre Vest. Este intruchiparea demagogiei populiste. Nu crede în valorile liberale şi nu dă doi bani pe drepturile omului. Este ahtiat de avere, faimă şi putere, valorile morale i se par un moft intelectualist. Iar pentru intelectuali nu are decât dispreţ. Este vorba de un dispreţ ciocoiesc, născut de fapt din insurmontabile complexe ale arendasului, între care un mistuitor complex de inferioritate.

Ce să-i răspundă mega-plagiatorul lui Gabriel Liiceanu? Ce să-i răspundă gnomul gigantului? Sunt convins că ne putem aştepta la unul din bancurile sale de mahala, la ironii scabroase şi la schimonoseli batjocoritoare. Omul este încarnarea vulgaritătii hâde. Se crede năstruşnic, dar cultivă cu succes nerozia. Aş mai adăuga un element care, poate, întregeşte portretul desenat de Gabriel Liiceanu, un exercitiu de caracterologie menit să devină clasic. Victor Ponta este laş. Este nevolnic, fuge de orice răspundere, se fofilează in spatele minciunilor pentru că adevarul il arde, il ustură, il pulverizează.

Un lucru ignoră Victor Ponta. El nu înţelege că nu poate prosti o ţară întreagă, că ulciorul netrebniciei nu merge la apă de-a pururi că există o raţiune a democraţiei pe care acţiunile sale iraţionale nu o pot distruge. Lui Victor Ponta trebuie să i se demonstreze, prin votul responsabil al cetăţenilor acestei ţări, că eternitatea sa, o fictiune propagandistică, nu este câtuşi de puţin inevitabilă. (Vladimir Tismăneanu)

Fie-va mila de noi, domnule Ponta! ( Gabriel Liiceanu, magistral, despre limbajul, tupeul, minciuna și incompetența lui Ponta )

Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României

" N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.


Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteți singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzația, începând să scriu, că eca și cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi și căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din ființa cuiva. Altfel spus, deși suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.
Aș vrea să știți de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranța că ați putea fi dispus, fie și o clipă, să deslușiți în ea imaginea celui care, candidând, își propune să conducă o țară. Vă las să judecați apoi  dacă, punându-vă în locul meu, v-ați da sau nu pe mâna lui.

Limbajul

Înainte de a deveni prim-ministru în urmă cu doi ani și jumătate, v-am remarcat prin cele câteva intervenții din Parlament. Erau în linia maestrului dvs într-ale politicii, Adrian Năstase. Împărtășeați cu el aroganța aceea neșlefuită caracteristică indivizilor care se confruntă cu puterea la primagenerație și care, la nivelul cuvântului, se manifestă sub forma jignirii, a deriziunii și prin introducerea „glumiței” în limbajul politic. Ați supralicitat cât ați putut stilistica aceea bășcălios-năstăsiană de genul poantei cu număratul ouălor. Era de un prost gust desăvârșit. Pe dvs v-a cucerit. Și v-a provocat. Îmi amintesc și-acum de scheciurile vulgare pe care le compuneați acasă și pe care apoi le citeați, mândru de umorul lor inexistent, amuzându-vă singur, de la tribuna Parlamentului.
O să-mi răspundeți poate că ăsta e un detaliu, care nu are nimic de-a face cu soarta țării și cu celelalte lucruri mărețe de care vorbim aici. Dar nu e deloc așa și, nu întâmplător, trag prima tușă a portretului dvs începând cu acest „detaliu”: pe poarta „miștocărelii”, care, cu aportul dvs deloc neglijabil, a devenit un loc comun al limbajului public de la noi, a intrat golănismul în clasapolitică. Au intrat analfabeții, tipii al căror limbaj, înregistrat pe când puneau la cale afaceri dubioase, te făceau să crezi că ai descins în inima Ferentarilor. Au intrat miniștri ai culturii și ai învățământului incapabili de un acord gramatical corect. A intrat o șleahtă de huligani publici, prezenți în fiecare seară la televizor, care făceau din cuvinte materia primă pentru minciună, sofism, amenințare, jignire. Ați transformat clovnii în vedete ale partidului și ați lăsat neamendate înjurăturile lansate de la tribună la adresa procurorilor. Ați cauționat parlamentari PSD agresivi care, în discursurile lor, se inspirau din biografia lui Nero (?!), cerându-le colegilor de partid „să pună foc la toate județele din țară necolorate în roșu”. Pe scurt, ați reușit, prin propriile performanțe lingvistice (un fel de insolențe de puber devenite stil de exprimare), cât și prin oamenii pe care i-ați tras după dvs  odată ajuns prim-ministru, să degradați nu numai climatul public și starea noastră de spirit, dar și funcțiile politice și administrative cele mai importante ale țării. V-ați obligat adversarii politici să folosească replici pe măsură și ați dus astfel la escaladarea fără precedent a vulgarității în viața politică. Din acest punct de vedere, comparativ cu ce se întâmplă acum, primele parlamente românești de după 1990 semănau cu Camera Lorzilor. Ne-ați obligat pe toți să ne scăldăm zi de zi în această mocirlă lingvistică și, astfel, să devenim în proporție de masă răi, agresivi și dureros de neciopliți.

Tupeul

În materie de cutezanță impudică ce depășește orice limită, sunteți în clipa de față un performer. Cel mai mare. Sunteți campionul. Ați mers atât de departe cu tupeul în planul realului, încât nimeni nu are pretenția că vă mai poate urma în planul cuvintelor. Pe scurt, ne-ați condamnat la Inexprimabil. Când e vorba de comportamentul dvs, pentru a-l  descrie, nu ne-a rămas decât interjecția. Cam toți cei care ne pierdem timpul scriind am simțit că, în fața libertăților pe care vi le luați, puterea noastră de a formula intră în criză. Nu există în clipa de față un om al condeiului capabil să vă „cânte” insolențele de pe scena publică, comportamentul discreționar scăldat în dispreț, așa cum, pe vremuri, cronicarii reușeau să dea o narațiune convenabilă a isprăvilor pe care le făcea câte un personaj pitoresc scăpat la cârma țării. Așa încât, nu pot decât să enumăr, fad formulate pe lângă formidabila lor suculență, câteva dintre „faptele dvs de arme”.
Să luăm ca pildă pentru început – nu vă grăbiți să dați, sastisit, din mână! – faimosul dvs plagiat. O, nu sperați că trecerea timpului îl va șterge din memoria celor care contează! El vă însoțește ca o umbră și, la un moment dat, ea vă va ajunge din urmă și vă va înhăța. Plagiatul ăsta face parte din arhivele eterne ale lumii românești. Nu și dacă ați fi stat pitit prin nu știu ce cută a societății. Dar așa, ați ieșit pe scenă și ați început să faceți bezele cu aceeași mână cu care vă trecuserăți în cont, printr-un simplu copy paste,aproape o sută de pagini. Chiar nu înțelegeți că nu puteți defila fălos, la nesfârșit, ca procuror, prim-ministru și ca eventual președinte, cu o asemenea mârșăvie în portofoliul vieții dvs? Ceea ce ne-a stupefiat pe toți cei care înțelegeam caracterul scandalos al faptei dvs (în epocă, Dan Tăpălagă și-a încercat primul forțele în lupta cu punerea în cuvinte a acestei escrocherii – vezi articolul antologic De ce furi, procurorule?) a fost că ați putut, psihic și omenește vorbind, să țineți piept acestei grozăvii date pe față. Faptul că ați reușit nu e un motiv de mândrie, ci mai degrabă un simptom îngrijorător. Orice om sănătos, după ce pățește o poveste ca asta, moare de rușine, dispare o vreme, se duce acasă și se bagă sub plapumă.
Îmi amintesc prima conferință de presă după declanșarea scandalului, când le arătați ziariștilor cartea născută din furt. O tot răsfoiați sub ochii camerelor și, încolăcindu-vă în minciuni puerile, cu o mină senină, explicați de zor inexplicabilul. Doi ani mai târziu, ați avut tupeul să readuceți singur vorba despre „chestia aia” și să spuneți că până și o crimă se prescrie, darămite „așa ceva”. Ei bine, cred că ar fi cazul să știți că un plagiat n-are cum să se prescrie, nici măcar dacă, așa cum v-a sugerat recent dna Alina Mungiu, ați mai da un doctorat „pe bune”, sub privirea ei exigentă.
Ce n-ați făcut atunci ca să ștergeți de pe podeaua vieții dvs petele astea de sânge care nu se lasă șterse? Ați desființat comisii academice constituite anume pentru acreditarea titlurilor universitare. V-ați pus mercenarii să le stingă membrilor comisiei lumina, în timp ce deliberau. Ați înființat alte comisii, mamut, de câte patruzeci de oameni, ca rușinea participării la acoperirea unei crimei să se distribuie, verhovenskian, pe cât mai multe capete și verdictul să se piardă în anonimat. Ne-ați explicat, lăsându-ne perplecși, că în anul susținerii, 2003, nu existau reguli ferme pentru punerea ghilimelelor (?!), ca și cum, în lumea modernă, regulile citării sunt perisabile și ar putea evolua (sau s-ar negocia) de la un secol la altul. Ați pus un coleg de partid, ministru și el, să ne explice (nouă!) că plagiatul face parte, de la Aristotel încoace, din obiceiurile academice ale Europei. Ce energie, ce armate de oameni ați pus în mișcare, ca să ne convingeți că de fapt nu vă văzuserăm toți în pielea goală, ci bine îmbrăcat, în complet, de la chiloți la șubă! Vi s-a atras atenția că, de-acum înainte, toți șefii de state, dând mâna cu dvs, vor ști mereu cu cine au de-a face și că hoția asta se va rabate asupra imaginii poporului român: popor de hoți, vor spune, de vreme ce și-a ales un hoț să-l reprezinte.
Totul a fost în zadar! Ați fost, de fapt, redutabil! V-ați bazat oare pe faptul că 90% din poporul român nu știe ce-i un plagiat? (Asta e prima întrebare pe care, de doi ani încoace, i-o pun fiecărui șofer deîndată ce mă urc într-un taxi. Și, spre bucuria mea, am constatat că toți știau. Unul dintre ei mi-a spus: „Sigur că știu: îi furi unuia în cinci minute munca lui de un an-doi”.) S-ar putea să fie așa. Poate că 90% dintre români nu știu, și prea puțin le pasă, de plagiatul dvs. Da, dar alde noi (plus șoferii de taxi!) și străinii pe care-i întâlniți – știu. Și-atunci, dacă aș vrea să mă exprim prețios, v-aș spune că vă ascundeți după o judecată cantitativă, acolo unde e nevoie de una de esență.
Aș mai pomeni încă vreo două-trei din recentele dvs isprăvi. Legate tot de tupeu. Prima: în 2010, l-ați numit pe Mircea Cărtărescu „intelectualul Führer-ului”. Acum, pe 8 octombrie, în preajma anunțării câștigătorului Nobel pentru Literatură, i-ați transmis că-i țineți pumnii pentru a doua zi, „ca să ne bucure cu un nou laureat”. Un adevărat salt mortal pe care, privindu-l, Cărtărescu s-a mărginit să spună că „respinge cu dezgust” urările pe care i le făceați. Nu v-a dat mai multă importanță. Nu a scos din recuzita scrisului său cuvinte pompoase pentru a-și exprima perplexitatea și sila.
Iarăși, recent, v-ați purtat față de ruși, cum bine s-a spus, ca un avocat al lor, căci ați intervenit în treburile justiției și ați cerut procurorilor să ridice sechestrul pus pe stocurile de la Lukoil pentru fraudarea banilor poporului român. După care v-ați grăbit să-l denunțați pe Băsescu ambasadelor din România că atentează la independența justiției!
Românii n-au mai avut parte, în țara lor, de un spectacol de contorsionism de o asemenea anvergură. Patentul este sovietic. Hrușciov se ducea să instaleze rachete în Cuba, după care declara că marele popor sovietic luptă pentru pace. Astăzi, Putin ocupă teritorii ucrainiene, după care îi acuză pe ucrainieni de agresivitate. Nu vreau să spun că tupeul dvs e cultivat sau că are surse de inspirație răsăritene. Sunt convins, dimpotrivă, că are puritatea unui zăcământ autohton. Și că ar putea să fie un dar al lui Dumnezeu făcut, prin dvs, poporului român: o terapie de șoc, „terapia Ponta”. Încep să cred că prin dvs lucrurile sunt împinse hăt-departe, până în punctul-limită al degradării lor. Și că, odată ajunse acolo, ele se vor retrage, cu maxima viteză de recul, într-un „înapoi” salvator. Iar în acel „înapoi” – către care ne îndreptăm dramatic cu ajutorul „terapiei Ponta” – vom redescoperi poate cândva tot ceea ce dvs ne-ați furat: decența, pudoarea, bunul simț și locul pe care fiecare dintre noi se cuvine să-l ocupe în societate. Și asta pentru motivul simplu că nimic nu poate stărui la nesfârșit în inomabil.
Aș mai spune că, înnăscut fiind, tupeul dvs s-a manifestat de fiecare dată în forme compatibile cu vârsta. Dar de-abia din clipa în care ați intrat în viața politică, el și-a găsit debușeul, a devenit vizibil, nociv și a început să  înflorească cu adevărat, atingând, în ultimii doi-trei ani, formele lui de exprimare mature. Asta a fost pentru dvs politica românească de la ora actuală: debușeul pentru un viciu. Iar viața politică de la noi s-a rostogolit atât de jos în acești 25 de ani, încât s-a dovedit pregătită pentru a-l primi și pentru a vi-l cultiva.

Minciuna

Este de fapt o componentă a tupeului dvs. Pentru că e minciună împotriva evidențelor. Dvs, de pildă, dacă ați fi pe jos, în țărână, ați susține sus și tare că sunteți în șa și călăriți voios. Minciuna are sens câtă vreme induce în eroare, câtă vreme își păstrează forța de desfigurare. Dar minciuna dvs nu păcălește pe nimeni (mă rog, pe nimeni dintre cei care au ieșit din minoratul mental). Cei care v-au împins înainte vă acceptă așa cum sunteți și consideră pesemne că minciunile fac parte din „arsenalul” dvs, că asta e arma pe care o preferați. Oricum pe ei nu-i afectează, câtă vreme vă pot utiliza în mod eficient. Nouă, celorlalți, minciunile dvs ne sunt băgate cu forța pe gât, devenind astfel o nemaipomenită formă de sfidare și dispreț. „Îți bați joc de mine?, se spune. Mă minți de la obraz?” Mințind în mod public și de la obraz, dvs ne disprețuiți pe toți.
Felul dvs de a minți a devenit legendar. „Minte și când îl întrebi cât e ceasul”, mi-a spus despre dvs un prieten după vara lui 2012. Ceea ce-nseamnă că prezentarea distorsionată a lucrurilor a devenit la dvs un reflex. Mințiți și când nu e necesar, ca să fiți sigur că veți minți cu rost dacă la o adică va fi necesar. Iarăși, acest tip de a minți nu face parte dintr-un sistem, așa cum se-ntâmpla în comunism. Acolo politicienii mințeau solemn și uniform, de la nivelul unei minciuni colective și impersonale care, ca ideologie, îi îngloba pe toți și-i străjuia de undeva de deasupra capetelor lor. Pentru că toți mințeau la fel, minciuna lor nici nu mai avea relief.
Dvs practicați minciuna oportună, ocazională, la firul ierbii. La dvs, minciuna are personalitate. Mințiți numai pe cont propriu, nu inspirat de vreo mare minciună colectivă. Mințiți după cum vă bate vântul minciunii, după cum cad zarurile în ziua aceea, după ce potlogărie sau minciună anterioară trebuie să cârpiți. Rezultatul? O suită de afirmații punctuale care nu se adună în caracterul unificator al unei linii. Comportamentul dvs nu poate depăși nivelulpunctului, nu poate deveni liniar, ca să nu mai vorbim că nu poate alcătui harta cu contururi ferme care e necesară pentru nașterea unui caracter. Fiind făcut din milioanele de puncte dipersate ale minciunilor dvs, așadar neputând oferi garanția unei coerențe morale, dvs nu aveți, obiectiv vorbind, caracter. E, și acesta, un viciu de construcție, o malformație, un handicap din naștere. Cum naiba să vrei să conduci o țară în felul ăsta? Gândiți-vă că, sculându-se dimineața, românii nu vor ști niciodată în ce punct al minciunilor dvs se află în ziua aceea. Or, e extrem de neliniștitor, de inconfortabil și de văduvitor de proiecte să nu știi niciodată exact pe ce lume ești. Cu dvs ne putem culca seara în Europa și trezi a doua zi în China.

Incompetența

Nimeni nu ar putea spune ce anume știți să faceți. Cred că nici dvs nu știți. Formal vorbind, ați făcut studii juridice. Formal vorbind, ați dat și un doctorat în drept penal, dar, ținând cont că un sfert din lucrare este un plagiat, adică un furt, faptul de a-ți atesta calificarea în  penal recurgând la un gest infracțional (plagiatul este o infracțiune) a reușit să împingă, în România, paradoxul pe culmi. Iarăși, deși o vreme ați fost procuror  în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție („secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică”), ba chiar, se zice, ați fost trimis în Italia pentru a studia obiceiurile mafiei, România nu a beneficiat cu nimic de pe urma acestor funcții și experiențe. Ați fi avut din plin ce face în anii aceia, odată revenit în țară. Erau anii în care în România se nășteau și începeau să se organizeze „grupuri infracțonale”. Nici unul dintre borfașii politici care și-au început cariera atunci, marea majoritate din PSD, și care de câțiva ani trec pe bandă pe la DNA nu apare în palmaresul dvs profesional. V-ați remarcat în schimb, odată ajuns șef al PSD-ului, prin zidul de protecție pe care l-ați ridicat în jurul colegilor dvs de partid trimiși în judecată, al urmăriților  și al condamnaților penal. Ați pus astfel în circulație un nou paradox: un procuror care conduce un partid de infractori și care ține, public, partea infractorilor!
Așadar, ce știți să faceți? Sigur este că știți să-i jigniți pe cei care nu fac parte din lumea dvs. „Fasciști” i-ați numit pe câțiva dintre intelectualii de seamă ai țării, folosind cuvinte al căror sens vă scapă. Știți, așadar, să criminalizați opțiunile politice care nu vă convin. Deși oficial trăim într-o democrație care garantează libertatea alegerii, v-am auzit în mai multe rânduri amenințând cu o justiție viitoare care, reglându-și conturile cu actualul președinte, ar urma să și-o regleze și cu cei care au optat, politic, pentru el („O să dea ei seama!”).
Însă efectele incompetenței (și nepăsării) dvs care au lovit țara vor apărea din plin la anul, când se va face bilanțul celor doi ani și jumătate de guvernare. Deja de-acum, pentru un ochi avizat, situația este alarmantă. E al treilea trimestru (neîncheiat) în care, pe fondul unei economii emergente, România se află în recesiune tehnică. Cu felul în care cheltuiți banii era firesc să ajungem aici. Nu vă pasă de unde se vor putea umple găurile finaciare apărute prin cheltuielile de la buget menite să vă atragă un capital de simpatie. Uluitoare este generozitatea electorală cu care împărțiți alocații și subvenții de stat, fără să știți din ce vor fi acoperite în viitor datoriile făcute în numele lor. Când mai aruncați cu câte o pomană în stânga și-n dreapta, folosiți cuvântul magic „sustenabil”. Spuneți: e „sustenabilă” pomana. Dar n-ați explicat niciodată cum anume „se susține” ea și nici cu ce drept o faceți, din banii noștri, tocmai în campania electorală.
Două sunt lucrurile pe care, cred, știți să le faceți cu adevărat. Primul: aveți în mod cert vocație de arivist. V-ați cățărat atât de tenace pe scara vieții încât iată, deși „cârlan” încă (vorba „bunicului” dvs Ion Iliescu), sunteți gata-gata să ajungeți la vârf. Ați făcut-o cu o năucitoare lipsă de scrupule și cred că atunci când culisele acestei ascensiuni vor fi date complet pe față, lumea, amețită până acum de „comedia Spânului”, se va trezi în cele din urmă, îngrozită de anvergura mistificării. Deocamdată, din trusa dvs de cățărător, fac parte și tehnicile pentru secretizarea culiselor urcării.
Al doilea lucru pe care-l practicați cu voluptate sunt giumbușlucurile. Le faceți în ședințele de guvern, la televizor, în public, deîndată ce vă pomeniți în fața microfoanelor. Giumbușlucuri, glumițe, bănculețe, bășcăliuțe, miștocăreli, răspunsuri în doi peri peste tot… Măști, mascarale și mascarade. Și totul cu o mină zâmbăreață și trădând o nemăsurată încântare de sine.
Dar până la urmă, toate astea nu vă conferă decât pitorescul punctual al unui personaj. În fond, în spațiul diversiunii, al populismului și al tehnicilor acaparării, n-ați inventat nimic nou. Până la urmă, nu sunteți decât un urmaș: nu faceți decât să duceți mai departe ceea ce ați primit de la înaintașii dvs.

Moștenirea primită de la bunicul

Bunicul dvs politic, Ion Iliescu, s-a pomenit, la sfârșitul lui ’89, cu un popor bolnav în brațe. După patruzeci și cinci de ani de comunism, pacientul avea febră peste 40 de grade. Orice bun patriot ajuns în locul primului președinte liber ales ar fi încercat să joace rolul medicului. I-ar fi predat bolnavului primele lecții de democrație, l-ar fi învățat primele noțiuni de piață liberă și ar fi încercat să-l facă să se obișnuiască, încet-încet, cu lumina, prea tare după atâția ani de umilință, a libertății. L-ar fi integrat, pe scurt, într-un vast program de recuperare.
Dar bunicul dvs (ales în mod liber de bolnavul febril) a preferat să-i crească bolnavului febra și să-i sporească delirul. Singurul lucru care l-a interesat a fost să le asigure celor care ne inoculaseră virusul înainte de 1990 o aterizare lină pe celălalt mal al istoriei. Avea nevoie în continuare de febra noastră. Cu un popor incult politic, ținut decenii la rând departe de orice decizie, poți face orice. Și mai ales, vei fi sigur că-l va vota ani la rând, ca salvator, pe cel care nu va face decât să-l îmbolnăvească mai rău.
Așadar, „bunicul” n-a vrut să facă din poporul român o societate de alegători liberi într-o democrație matură, ci o masă de manevră în mâna unui partid unic, dusă cu zăhărelul pomenii de la un ciclu electoral la altul. Ce nu face un om sărac pentru un litru de ulei, pentru o masă în curtea bisericii, pentru un bal al primăriei cu mici și sarmale? Sărăcia este un ingredient esențial în scenariul manipulării. Oamenii săraci nu pot gândi dincolo de ziua de mâine, nu fac planuri, nu caută soluții. Oamenii săraci pot fi lesne introduși în ecuația lui „a cere” și „a primi”.
Așadar, bunicul dvs i-a crescut bolnavului febra, i-a cultivat maladia, a continuat să-l țină cu mințile sucite. Și toate astea spunând că, „om de stânga” fiind (inexact: un comunist nu e niciodată om de stânga, ci de extrema-stângă),  moare de dragul poporului. A dat drumul peste țară armatei de activiști și securiști ajunse cu bine, cum spuneam, pe noul țărm al istoriei. S-au uitat o vreme, temători, în jur, și-au pus o vreme piciorul în ghips, s-au lămurit cum stau lucrurile, apoi și-au aruncat vechile uniforme de „activiști” și au reapărut radioși la rampă: acum purtau costume de „democrați” și „oameni de afaceri”.
Primul lucru pe care l-au făcut: preluând canalele de comunicare ale societății, au folosit sistematic sofismul ca mod de manipulare. Orice tentativă de lustrație a fost denunțată ca „vânătoare de vrăjitoare”. Le-au creat investitorilor  străini, concurenți nedoriți, portretul de „capitaliști rapace” și au ridicat împotriva lor scutul demagogic al formulei „nu ne vindem țara!”. Aceste cuvinte magice le-au permis s-o acapareze ei și, obiectiv vorbind, au condamnat la subdezvoltare economia României. Împotriva celor care ar fi putut juca rolul de medic al societății, au pus „masele muncitoare” să strige „moarte intelectualilor!”. Sub pulpana lungii  guvernări iliesciene a înflorit corupția și s-a născut baronetul României, „capitalismul de cumetrie”, cum l-a botezat atât de inspirat dl Iliescu însuși, tot el, apoi, asigurându-i toate condițiile ca să se dezvolte. Au pus, și au ținut sub control politic până în ultima clipă, justiția țării. Au pronat cu toții pacea socială („un președinte pentru liniștea noastră”), care nu era altceva decât privilegiul acordat noului activ de partid de a fura în liniște și impunitate.
Pe această temelie a așezat „bunicul” dvs tranziția. Cine ar putea să numere exact deceniile cu care a întârziat el România să  apuce pe drumul bunăstării și al civilizației? Cine ar putea să măsoare întinderea răului inaugural pe care ni l-a făcut?

Exploatarea febrei pacientului


Trecând la conducerea  PSD-ului, ați preluat această moștenire. În fapt, un imperiu al corupției și furtului organizat, producând pentru populația României, „ceas de ceas și clipă de clipă”, sărăcie și dezolare. Fiul spiritual al dlui Iliescu și tatăl dvs politic, Adrian Năstase, i-a întărit granițele, punând la punct tehnicile profesioniste de drenare ale banului public în buzunare particulare. Ați preluat bolnavul bine îmbolnăvit. Aveați de făcut două lucruri. Mai întâi, trebuia să-i administrați în continuare drogul febrei, al pomenii și al minciunii. Dar, mai ales – și asta vă punea de la început o uriașă răspundere pe umeri – să le redați jefuitorilor de bugete aflați în vârful ierarhiei, pe lângă certitudinea conservării surselor de îmbogățire, și siguranța că se vor bucura, netulburați de justiție, de rodul furturilor trecute, prezente și viitoare.
Și prilejul nu s-a lăsat așteptat. Ne pregăteam să ieșim din criză. Eram cu toții la greu. Fără „măsuri de austeritate” se pare că nu prea aveam cum s-o scoatem la capăt. Știați și dvs prea bine că altă soluție nu exista. Ar fi fost – momentul acesta de opintire pentru o țară întreagă – o minunată ocazie de conciliere politică a societății și un început de reconstrucție a României. Într-un context ca acela, adversitățile politice ar fi trebuit să amuțească o vreme. Dar, în loc să vă pese de noi, ați mai crescut febra pacientului cu un grad. Ați ațâțat în mod cinic și sălbatic populația împotriva celor care, pentru a ne scoate întregi la mal, se văzuseră constrânși să ia măsuri nepopulare. Au făcut-o știind foarte bine că opoziția îi poate transforma  în victima unui populism la îndemână. Ați avut lipsa de fair play să recurgeți la el. I-ați demonizat pe cei care, alegând să scoată țara la liman, știau prea bine că riscă să se înece ei. Din acel moment, eliminarea lui Traian Băsescu, tăietorul-de-pensii-și-salarii, a devenit și a rămas singurul punct în programul dvs politic. N-ați pierdut ocazia să-i dați în cap adversarului când era cu mâinile legate. Încercarea disperată de a-l da jos nu era altceva decât un mod de a împacheta în „bine național” spaimele care vă bântuiau fără încetare. Erați terorizat pur și simplu de gândul unei justiții scăpate total de sub control politic. În locul unei solidarizări politice la greu, care v-ar fi legitimat pentru prima oară după 1990 ca un „partid pentru țară”, și nu ca unul al răului organizat, ați preferat să sădiți, în mințile noastre febrile, fantasma dictatorului. De fapt, n-ați făcut decât să lipsiți România de punctul ei intern de echilibru. De când ați preluat guvernul, România nu mai e guvernată. Combinațiile de gașcă, pe care le numiți „politică”, vă acaparează tot timpul. Iar pe noi ne țin cu sufletul la gură și ne dau senzația că ne aflăm în epicentrul unui cutremur perpetuu.  Ne-ați furat direcția în care trebuia să mergem. Ce s-a petrecut în vara lui 2012 reprezintă, după mineriadele „bunicului”, cel mai neprietenos act la adresa poporului român. Ați fost atunci leit băieților răi din Portocala mecanică. Păreați un huligan adolescent scăpat în magazinul de porțelanuri al fragilei noastre democrații. Ați spart cu bâta obiecte prețioase, arse la foc mocnit, ani la rând, în cuptoarele renașterii chinuite ale acestui popor. Tot ce se căznise să iasă cu greu la lumină – Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, Institutul Cultural Român, Parlamentul însuși (ați încurajat migrarea subvenționată a politicienilor de la un partid la altul) – a fost făcut zob în câteva zile.

Vin alegerile


Iar acum suntem în preajma alegerilor prezidențiale. Febra  pacientului trebuie exploatată din nou la maximum. O vreme, i se aduce acestuia la pat pomană. „I se dă.” Ca și pe vremuri. „Ce se dă aici?” era întrebarea standard pe care o punea orice trecător când vedea o coadă. Și dacă socotea că are vreo șansă „să primească”, se așeza și el la coadă „să i se dea”. O, „se dădeau” de toate! Partidul, în grija și iubirea lui pentru noi, ne dădea când pâine, când ouă, când brânză, când schelete de pui. Câte puțin din toate, pentru ca instinctul foamei și al vânătorii să fie mereu în alertă. Iar noi „primeam”, când primeam,  pâine, ouă, brânză, schelete de pui. În aceste condiții, mărfurile încetaseră să fie mărfuri, iar banii ajunseseră o formalitate. Se umbla cu banii într-un buzunar, și cu punga de plastic pliată în celălalt buzunar. Esențial era să poți face ceva cu banii și punga. Iar când făceai, pentru că totul avea alura unui hazard binevoitor și a unei generozități al cărei autor rămânea în umbră (știai, doar, că e „Partidul”), nu te puteai desprinde de senzația că ți „se dăduse” și că „primiseși”. Evident, ceea ce ni se „dădea” și ceea ce „primeam” era o infimă parte din ceea ce ni se lua.
Și dvs luați din banii noștri și-i dați fără să ne-ntrebați ce vrem să se facă cu ei. Îi dați sub formă de „alocații” lăcașelor de cult,  primăriilor comunale, copiilor de etnie romă – toate astea în plină campanie electorală.  Evident, pentru toată acestă generozitate țintită, practicată pe banii noștri, primiți voturi. În fapt, ați alocat o parte din banii noștri alegerii dvs ca președinte. Slujbașii clerului sunt tranformați în agenți electorali, primarii își conduc plutoanele rurale la vot, etnia romă își face peste noapte partid și declară pe față că „vă așteaptă la negocieri” și vă „sprijină”. În preajma alegerilor, folosind banii publici, v-ați pus astfel la punct o adevărată armată electoralăfăcută din preoți, romi și primari. Ce democrație e asta și ce „cursă electorală”, când unul dintre candidații la prezidențiale ia startul avantajat de funcția de prim-ministru și-și cumpără din bugetul de rezervă al țării alegători și agenți electorali? Până și locuitorul ultimului cătun ar trebui să țipe de indignare.
Dar lucrul cel mai grav este că ați ridicat la rang de politică de stat cea mai teribilă formă a ne-patriotismului: populismul. „Mândri că suntem români”? Într-un moment în care România se află în coada clasamentelor europene la mai toate capitolele importante ale vieții (civilizație, salarii, sănătate, educație, mediu, șosele…)? Mândri că suntem români putem fi când ne gândim la domnitorul Cuza, la Brătieni, la Carol I, la Spiru Haret, la Carol Davila, la Regina Maria, la Eminescu și Caragiale, la Cioran și la Mircea Cărtărescu, dar nu la Ponta și la guvernarea lui. Când unul dintre noi ridică glasul să spună în ce hal ne-a adus țara clasa politică a tranziției, e denunțat de corul huiduitorilor de profesie ca nepatriot. Nu patriotismul de paradă e pus în discuție. Nu participarea ipocrită la hramuri și la plimbări de moaște e nepatriotică.  Nu anexarea politică în emisiuni de televiziune a unor copii medaliați la concursuri de gimnastică sau la olimpiade de matematică e nepatriotică.  Nu menținerea în analfabetism a populației e nepatriotică. Nu surparea permanentă a instituțiilor statului de drept și oblăduirea borfașilor sunt nepatriotice. Arătați cu degetul sunt cei care îndrăznesc să spună că se întâmplă toate astea. Și care o fac pentru că sunt răniți de moarte de imaginea unei populații care bântuie prin lume, fugind unde vede cu ochii de o țară devastată de hoție, circ și minciună.
Final neașteptat. Un prinț shakespearian pe drumul Damascului
Am obosit să vă scriu. În momentele în care nu mai văd ieșire din urâțenia în care ne faceți să trăim și pe care vreți s-o instalați de-acum în inima vieților noastre, îmi imaginez o miraculoasă convertire. Îmi spun că aveți toate datele să faceți cel mai formidabil salt: să deveniți din persecutor al binelui – misionar al lui. Încerc să vă tentez, încerc să vă conving. Ascultați.
Cine servește răul în mod călduț, meschin, nespectaculos nu are de unde se converti. În schimb, cine e instalat în epicentrul lui – cine minte la scară mare, fură doctorate, face zid în jurul jefuitorilor de țară și-și pricopsește anturajul – are din plin terenul solid pentru a executa saltul mântuirii  sale. E nevoie de întreaga vizibilitate a răului, pentru ca binele să poată apărea la lumină prin contrast, ca forță eliberată. I-am invidiat întotdeauna pe cei care au ajuns să pășească pe drumul Damascului. Pentru că acolo alchimia morală e mirifică. Noi, ceilalți, trăim o viață întreagă zidiți în mediocritatea păcatelor noastre, pe care încercăm s-o domolim din când în când cu câte o faptă bună la fel de mediocră. Măreția binelui, în schimb, apare când ea se opune unui rău măreț venit nu din afară, ci din chiar viscerele lui. Dinlăuntrul aceleiași persoane. Nu cred să existe fericire mai mare decât să trăiești ziua în care simți cum pleacă demonii din tine. Închipuiți-vă cum arată o inimă care bate diavolește în slujba tuturor netrebniciilor lumii, schimbând deodată direcția bătăilor, cu aceeași patimă și forță, întru alinarea suferințelor omenești. "

sursa :  http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18350866-fie-mila-noi-domnule-ponta.htm

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More