SPOVEDANIA II by Tiberiu Vanca

                      SPOVEDANIA II 

         ANCHETATORII SFINTEI CRUCI

            Omul este o vieţuitoare, ce pentru a exista şi a se înscrie într-un minim de moralitate trebuie să slalomeze printre anumite instituţii. Din rândul acestora le amintim pe cele edictate de jurişti  sub chip de rânduieli (civile şi  comerciale), avertizatoare şi sancţionatoare (contravenţionale şi penale), pe cele implementate de moralişti (reguli de bună purtare, coduri etice şi de comportament etc.), şi nu în ultimul rând  cele impuse de aparatul clerical. Asupra acestora vom zăbovi în rândurile ce urmează. Cei din urmă ne îndeamnă să ţinem legături nemijlocite cu divinitatea prin mijlocirea rugăciunii. Mai mult ne asigură că în clipele de prosternare prin rugăciune ne aflăm în legătură  directă  cu Domnul, că acesta ne vede, ne apreciază cuvioşenia şi ne învăluie cu dragostea sa. Cu alte cuvinte orice muritor care se roagă  se află în legătură nemijlocită şi-l are alături pe Dumnezeu. Din motive pe care le vom explica,  în clipele de disperare existenţială, atunci când  între credincios şi Divinitate  se impune un colocviu în doi, respectiv momentele în care subiectul doreşte să-şi descarce conştiinţa de povara şi tirania greşelilor, de la cele minore până la cele capitale, Biserica  nu-i mai recunoaşte întâlnirea  cu Dumnezeu cât îi violează spaţiul intim cu pretenţia de a intercala între el şi Cel Înalt un al treilea, respectiv pe parohul  ascultător. Vom încerca să punem în pagină izvoarele acestui gest de indiscreţie la nivel de mase, acest mijloc viclean de a afla pentru a domina şi a stăpâni, chiar dacă în contemporaneitate după depăşirea a două milenii de înşelătorie, funcţia mărturisirii mai potoleşte doar setea de bârfă a parohilor ascultători.

            Nu vom spune o noutate afirmând că Biserica se află în cel de al treilea mileniu de război neîntrerupt.  Mai marii clerului recunosc starea de forţă în care se află atâta doar că o plasează pe seama păcatului şi a forţei nevăzute care este Diavolul. În fapt ne aflăm în prezenţa unui  război fratricid, ostilităţile se  duc între varii confesiuni, în parte din lumea creştină,  şi se derulează chiar şi cu vărsare de sânge. Avem în vedere Noaptea Hughenoţilor (1) în Franţa,  criza din Irlanda de Nord (2), războiul civil din Liban (3)  evenimentele din teritoriile fostei Iugoslavii (4),  conflictul inter religios dintre ortodoxism şi Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică din România (5) şi exemplele ar putea continua. Nu vom putea trece cu vederea, pe de o parte,  finanţarea morală şi purtarea unor războaie (6), iar pe de altă parte, constituirea  în unităţi statale distincte (7) şi nici faptul că a instituit    structuri  justiţiare (8)  altele  decât sistemele, corespunzătoare, laice, şi că prin vârfurile  clericale a preluat şi exercitat puterea în o seamă  de state (9). Pentru a  putea realiza puterea care să le permită să-şi realizeze aspiraţiile şi durarea agresivităţii  aveau nevoie de un aparat de specialitate mergând până la forţe armate proprii (10),  precum şi de un sistem informaţional  cât mai cuprinzător.  Pentru a şi-l crea au pus la cale cea mai mare intoxicare cunoscută de istoria civilizaţiei, spunem intoxicare pentru că au indus în mase convingerea că informaţiile de care aveau nevoie sunt cerute de Dumnezeu şi că Divinitatea le dă mărturisitorilor la schimb  iertarea păcatelor numai dacă se supun sistemului de autodelaţiune de care autorităţile clericale aveau imperioasă nevoie pentru satisfacerea nevoilor, lor, lumeşti. Pe această cale s-a instituţionalizat spovedania, sau, „Sfânta Taină a Mărturisirii”. Potrivit acesteia fiecare creştin este dator cu o periodicitate nu mai mică decât de două ori pe an (la  Sărbătorile  Naşterii Domnului şi Sfintei Învieri) să se supună  unui  ritual de mărturisire, respectiv să compară în faţa parohului  şi îngenuncheat în faţa acestuia într-un ritual de acoperire  cu patrafirul să se destăinuie (termenul  religios  „mărturisească”), respectiv să-i aducă la cunoştinţă păcatele  (11 ) comise.  Este evident că actele şi faptele mărturisite nu-l lasă  indiferent pe  omul-preot, subiect încărcat cu afecte specific umane, şi pe de altă parte pion principal în  culegere de informaţii,   care nu numai că-l va asculta pe mărturisitor cât încărcat cu obligaţii  profesionale este ţinut să exploareze cât mai adânc în conştiinţa acestuia desistând astfel  de la rolul său de ascultător cât , mai mult, se erijează în cel de anchetator. După ascultarea întregii comunităţi parohul va corobora şi intercondiţiona suma tuturor mărturisirilor şi va dobândi ceea ce spovedania urmăreşte în fapt, starea de spirit a întregii comunităţi, şi situaţiile particulare de la  nivelul unor persoane. În felul acesta parohii au fost pe scara temporală  de la introducerea acestui sistem informatic şi până la zi depozitarii tuturor întâmplărilor, actelor şi faptelor ce privesc sănătatea morală a teritoriului ce le-a fost arondat. În plin ev mediu se parafează o descoperire genială, conştiinţa că cel ce are un sistem informatic performant dobândeşte şi conservă puterea. Ori caracterul performant al spovedaniei nu poate fi negat odată, pentru că datele sale se prelevă prin violenţa indusă mărturisitorului că mărturisirea nu o face către şi pentru  oameni, ci în faţa lui Dumnezeu care, decelând cu marile sale puteri sinceritatea confesării, îi va acorda  iertare netezându-i drumul spre durarea, în dreapta sa, a vieţii de apoi, iar a doua oară pentru că sfera de culegere a datelor cuprinde totalitatea subiecţilor ce-şi durează locuirea în jurul parohului culegător de informaţii.

            Una din cele mai mari performanţe ale aparatului clerical a fost constituirea monolitismului religios. Toată populaţia arondată unei comunităţi (provincie, urbe, ţară etc.) era considerată a fi aderentă a conceptului religios dominant. A nu fi membru al acesteia presupunea izolarea de grupul principal şi  vieţuirea în condiţii discriminatorii. Ruperea de acesta , sau  manifestarea celor mai nevinovate îndoieli asupra doctrinei implementată de cult grupului dominant era socotită erezie, păcat capital ce determina  aruncarea în mâinile inchizitorilor (12) şi expunerea la pedeapsa capitală prin ardere pe rug. Aceluiaş risc se  supunea şi cel ce se îndepărta de spiritul habotnic al vremii, fie prin atitudini anticlericale sau antireligioase, fie prin punerea în circulaţie a unor teze de natură a intra în contradicţie cu conceptele biblico-mitice ale creării şi cunoaşterii lumii. O astfel de atitudine era considerată  a fi păcat capital iar subiectul comitent al tezelor novatoare de referinţă, pe o judecată sumară instrumentată de  spirite obtuze, era condamnat la moarte prin ardere pe rug.(13). Societatea medievală introduce şi conservă puritanismul religios. Pentru a dispune de datele necesare implementării şi apărării acestuia exploatează  sistemul informativ al spovedaniei  căreia îi subsumează întreaga populaţie inducându-i  credinţa, pe de o parte, că trebuie să se confeseze, iar pe de altă parte că va fi pe placul lui Dumnezeu numai dacă spune  totul. Neparticiparea la Taina Sfintei Mărturisiri o socoteşte  abatere de la dogmă, analogă  păcatului, şi expune pe cel ce nu se supune acestui act de violare a vieţii intime  la dispreţ şi izolare. „Taina Sfintei Mărturisiri” a fost implementată la vremea când puterea clericală s-a suprapus sau a încercat să se suprapună peste puterea civilă în vederea acaparării puterii lumeşti şi cu toate că nu avea nici o legătură cu producerea vreunui contact între mărturisitor şi Puterea Divină, fiind un obedient mijloc politic, lumea creştină a fost adusă într-o astfel de amorţire habotnică încât în pofida trecerii secolelor şi mai apoi a mileniilor, n-a avut capacitatea să deceleze această evidentă capcană ce istoriceşte s-a constituit în cea mai longevivă înşelăciune. Oamenii nu au avut clipa de trezie care să-i avizeze că li s-a furat dreptul la un contact direct cu Divinitatea şi că marile lor regrete şi dorinţa de dobândire a curăţiei spirituale prin ispăşire, le este drumeţită spre divinitate prin mijlocirea parohului, consumator de tabac, spirtoase, şi de ce nu şi al altor vicii, respectiv pe o cale impură.

            Dacă în evul mediu clerul putea să-şi facă loc la stăpânirea şi conducerea societăţii situaţie  în care sistemul informaţional pus la cale prin spovedanie îi crea avantaje nete faţă de exponenţii vieţii civile conferindu-i posibilităţi reale  pentru a accede la  putere, cu trecerea anilor şi intrarea în contemporaneitate, societatea civilă se dezvoltă de aşa natură încât porţile de accedere în spre putere ale clerului se micşorează simţitor şi asta nu pentru că sistemul lor informaţional nu ar fi eficient cât pentru faptul că puterea civilă îşi realizează sisteme  informaţionale distincte şi în unele cazuri deosebit de importante. O situaţie aparte o prezintă România deceniilor 5-9 a secolului trecut când puterea politică şi conducerea economică a societăţii este preluată de către comunişti. Aceştia vin la putere sprijiniţi de  ocupantul roşu, nimeni altul decât armata de ocupaţie sovietică şi sunt totalmente lipsiţi de personal de conducere pe care trebuie să şi-l formeze din mers. Desfiinţează  serviciile de informare ale statului sub cuvânt că sunt aservite burgheziei alungată de la putere. Îşi încropesc propriile servicii de informare în care au liberă intrare persoane recrutate din rândul micilor meseriaşi lipsiţi de orice calificare în domeniu, fiind, pe cale de consecinţă neperformante. Deşi se declară un regim ateu afişând filozofia materialist-dialectică ducând o luptă tenace pentru îndepărtarea populaţiei de Biserică tolerează Biserica Ortodoxă Română  din dorinţa de ai exploata instituţiile iar dintre acestea cea mai atrăgătoare părea să fie spovedania. Aveau de luptat cu masele largi populare, cu ţărănimea căreia i s-a confiscat pământul şi animalele, cu micii meseriaşi cărora le-a confiscat mijloacele de producţie, cu susţinătorii industriei naţionale, patronii de fabrici şi uzine pe care le naţionalizează. Înconjuraţi de ură, de resentimente, de grupuri înarmate şi lipsiţi de un aparat de informare calificat au socotit că BOR îşi poate plăti nivelele de toleranţă prin punerea la dispoziţie a autocuprinzătorului său sistem informativ. Este cunoscut că în cei patruzeci şi cinci de ani de dominaţie roşie nu se putea accede la scaune înalt clericale (episcopi, mitropoliţi şi patriarh) decât cu avizul puterii. În aceste condiţii erau trecuţi prin filtrul roşu  şi  obţineau scaune de înalţi ierarhi clericali doar  cei din al căror curiculum-vitae se desprindea obedienţa  faţă de putere. Că evenimentele s-au derulat astfel ne-o dovedesc lucrările CNSAS care a descoperit că o seamă de înalţi ierarhi au fost informatori ai fostei securităţi iar constatările consiliului ne sunt oarecum întărite de ofensiva disperată derulată de BOR pentru  blocarea deconspirării clerului. Teama că s-ar putea descoperi dimensiunile colaborării  clerului cu puterea represivă a luat proporţii şi temporar au găsit sprijin la parlament şi la guvernanţi, după câte se pare cu preţul arondării discursurilor din altare unor grupări politice.

1.        Noaptea Sfântului Bartolomeu (Noaptea Hughenoţilor). 24 august 1572. Au fost ucişi de către catolici mii de protestanţi Calvini, francezi (Hughenoţi) .

Jean Calvin – Fondatorul calvinismului. Conducător al Republicii Teocratice de la Geneva.

2.        Irlanda de Nord  - Din 1968 se instalează o  gravă criză, derulată cu mijloace teroriste, între catolici şi protestanţi

3.        Liban – război civil cu motivaţii religioase între creştini şi musulmani.

4.        Bosnia – război  cu desfăşurări de genocid între sârbi minoritari (ortodocşi) şi albanezii majoritari (musulmani).

5.        Conflictul de peste trei sute de ani din România dintre ortodoxism şi greco catolicism cu finalitatea alierii celor dintâi cu puterea comunistă. În 1948 Biserica română Unită Cu Roma Greco-Catolică este trecută înafara legii, i se confiscă lăcaşurile de cult şi  bunurile imobiliare care au fost trecut prin edict comunist în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române.

După 19 ani de la revoluţia din 1989 Biserica Ortodoxă Română refuză să restituie bunurile mobile şi imobile dobândite

urmare colaborării sale cu puterea roşie.

6          Cruciadele – Campanii militare între anii 1096-1270 pentru eliberarea  aşa numitului Pământ Sfânt.

7          Statul Vatican.

8          Inchiziţia – Instanţă justiţiară înfiinţată de către Biserică pentru reprimarea  manifestărilor eretice, de luptă împotriva cuceririlor ştiinţifice ce intrau în conflict cu dogma creştină.

9          Richelieu (Armand Jean de Plessis) 1585-1642. Om politic şi  cardinal. Prim Ministru în timpul domniei lui Ludovic XIII. Conducătorul de fapt al Franţei.

Mazarin (Jules) 1602-1661. Nunţiu papal  aflat în serviciul lui Richelieu devine cardinal şi Prim Ministru în timpul minoratului lui Ludovic al XIV-lea  alături de Ana de Asturia. Conduce statul  francez.

Miron Cristea (1868-1939) Primul patriarh român. În timpul minoratului, şi prima  Domnie a M.S. Mihai I este membru al regenţei şi Prim Ministru al României în perioada 10 februarie 1938- 6 martie 1939.

10.        Cavalerii Teutoni – Ordin monaho-cavaleresc creat în 1190-1191.             

11.        Păcat – Călcare a unei legi, abatere de la o normă religioasă.

12.        Inchizitor  - Judecător al Tribunalului ecleziastic al inchiziţiei. Anchetator necruţător  aspru şi crud.

13.        Giordano Bruno 1548-1600, filozof renascentist. Întemniţat de Inchiziţie în 1592 este condamnat l moarte şi ars pe rug.

Opera: Dialoguri – „Despre cauză,  principiu şi unitate.” 1584

                               „Despre infinit,  univers şi lumi” 1584

Filozofie panteistă „Natura este Dumnezeu din lucruri”. Dezvoltă concepţia heliocentrică a lui Copernic şi susţine existenţa  „Unui univers infinit şi infinitatea lumii”.

14 decembrie 2008.

                                                                                                              TIBERIU VANCA

Read More

ADAM şi EVA by Tiberiu Vanca

        ADAM şi EVA

                    ORFANII PRIMORDIALI

- radiografia unui mit –

            Descindem din mister. Că este astfel ne dovedesc toate segmentele de cultură ce au marcat omenirea în marşul său multimilenar. Omul n-a avut curajul să trăiască de sine stătător, să se admită pe sine, cu pretenţia că ar putea depinde numai  de ceea ce se produce prin efectul propriilor sale puteri, cât şi-a imaginat că  deasupra sa stau şi veghează  spirite imateriale, pe care le-a încărcat cu puteri supranaturale, entităţi care-l observă, care-l  recompensează pentru cele bune şi îl sancţionează pentru cele dimpotrivă, devenind în final dependent de acestea. Pe această cale s-au născut miturile, creaţii spirituale  ce pun în pagină întâmplări  închipuite, sau reale repovestite, ce sunt încărcate  de către autori, fie ei persoane fizice identificabile ca existenţă istorică, fie povestitori anonimi, cu valori morale  strict necesare  bunului mers al raporturilor intrasociale, sau supravieţuirii unei populaţii. Odată elaborat mitul devine legitate existenţială, devine credinţă, capătă  autoritate de întâmplare reală constituindu-se în normă de comportament obligatoriu (ii). Pe această cale s-au instituţionalizat miturile biblice, care induc, creştinului practicant, întâmplări fantastice şi revelaţii din cele mai neobişnuite pe care le acceptă fără rezerve asimilându-le realului. Dar cum lumea reală nu este arondată integral la creştinism, în paralel cu acesta operând o suită de alte credinţe religioase din care amintim, fără pretenţia de a epuiza : islamul, confucianismul, budismul şi celelalte, discuţia despre originea şi esenţele mitului poate fi  extinsă şi la modurile originale în care s-au încărcat mitic şi  aceste  confesiuni. Peste toate, în lumea creştină miturile biblice, se află în concurenţă cu miturile precreştine, atâtea câte s-au mai păstrat, astfel cum ne sunt ele redate de Mircea Eliade în a sa „Istorie a religiilor”, şi de alţi savanţi în lucrările lor despre mit şi mitologie. Între unele şi altele există  diferenţe explicate  şi după spaţiul geografic în care s-au format, iar acest lucru se explică, în ceea ce-i priveşte pe creştini, prin faptul că Biblia, această carte de căpătâi a creştinătăţii, a luat contur, pe ştiinţa şi revelaţia  unor corifei ai creştinismului dintr-o zonă geografică identificabilă cu  zona sudică şi parţial nordică a  Mediteranei, pe când miturile  precreştine s-au creat şi în zone ce au excedat dimensiunilor geografice amintite. Parte din întâmplările biblice sunt opere de autori (n.n. evangheliile după apostoli), în timp ce miturile precreştine sunt creaţii populare cu  rădăcini şi identităţi  disiminate pe întreagă terra. În acest sens este de amintit că Mircea Eliade redă mituri cosmogonice precreştine şi de pe teritoriul României  spre exemplu mitul scufundării, ce diferă de mitul corespunzător cules de pe teritoriile  celor două americi, şi  esenţial de mitul facerii în cele şapte zile astfel cum este el prezent în  paginile bibliei.           

            Omul ca vieţuitoare  inarmată cu raţiune nu poate desăvârşi raţionalul dacă nu-l dublează cu un dat de pionerat creativ  de covârşitoare importanţă, valoarea introspectivă numită curiozitate. Mânat de dorinţa de a afla de unde vine, şi când a intrat în planurile existenţialului, ca fiinţă vie, a achiesat la mitul biblic al creaţiei, care pune în pagină „Facerea” prin crearea  primului cuplu uman în persoana lui Adam şi Eva, cu menţiunea că Dumnezeu l-a făcut pe Adam după chipul şi asemănarea sa printr-o lucrare manuală, frământarea lutului şi realizarea prin mijloace sculpturale a  unei  siluete umanoide pe care a insufleţit-o dându-i viaţă, iar succedent acestei  „opere” socotind că Adam trebuie să aibă o pereche a creat-o pe Eva printr-o, a doua, lucrare a Mâinii Divine, extragerea unei coaste din toracele lui Adam  din care va însufleţi  cea de a doua creaţie umană, respectiv „Femeia” cunoscută sub numele de Eva, iar pe această cale mitologia biblică ne dă posibilitate  să asistăm la intrarea pe scena istorică a primului cuplu uman, cel ce va da fiinţă speciei umane. Dar cum punerea în circulaţia istorică a unor fiinţe biologice este o operă mai mult decât pretenţioasă, în lucrarea de faţă vom supune mitul la o analiză prin care fără ai ştirbi fascinanta latură literară, prezentă în materialitatea legendei, prin bombardarea temei cu criterii biologice şi de factură socială, se vor desprinde   din creaţia mitică de factură literar-religioasă  componentele fabulatorii caracteristice creaţiei literar artistice. Vorbind despre creaţia literară, specie căreia îi aparţine şi mitul, ce ne-am propus să-l discutăm, Mario Vargas Llosa subsumează creaţia literară unei formulări inedite: „Intri într-o ficţiune, în adevărul acestei minciuni, şi uiţi  de viaţa reală, mediocră, la care  suntem condamnaţi”*, stare spirituală ce l-a caracterizat, spunem noi, şi pe autorul mitului „Adam şi Eva” atunci când muşcat de imbolduri creative a lansat mitul de referinţă.

            Tristeţea acestor doi eroi mitici este una fără limite. Arthur Schopenhauer,  în „Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă” (pag. 104) face o constatare pe care înţelegem să o aşezăm în fruntea analizei noastre: „… Adam nu avea nici mamă nici tată !” stare de fapt, ce fără tăgadă a caracterizat-o şi pe Eva iar din acest statut existenţial decurg o seamă de traume şi imperfectibilităţi. Putem afirma că cei doi eroi mitici s-au născut „bătrâni”, respectiv au sărit peste  cele mai importante faze formative ale speciei  umane, respectiv copilăria şi adolescenţa.  Tot  Arthur Schopenhauer referindu-se la puterea vitală a omenirii ne spune la pagina 156 al volumului citat  „… până la vârsta de treizeci şi şase de ani … oamenii … trăiesc din dobânda capitalului lor;” iar   prin capital autorul înţelege educaţia din familie şi educaţia din copilărie, adolescenţă şi post adolescenţă.    În continuare autorul la aceeaşi pagină: „… de la treizeci şi şase de ani încolo … oamenii … cheltuiesc din capital.” Este a se înţelege că în prima parte a existenţei pe care autorul o stabileşte la confluenţa dintre treizeci şi patruzeci de ani consumăm dobânda, adică ceea ce ne provine de la alţii, iar după această vârstă  consumăm însăşi capitalul agonisit, atât cel dobândit de la alţii, cât şi cel adăugat  prin proprii eforturi. După acelaşi autor vârsta dintâi, a acumulărilor, este copilăria, adolescenţa şi post adolescenţa, vârsta a doua este vârsta activismului social, al deplinei capacităţi de a face, iar vârsta a treia este, vârsta trecerii de la putere la neputere, de la activism la parazitism, urmată de  momentul trecerii. În regnul animal există extrem de puţine specii în care produsul născut sau eclozat să nu aibă parte de îngrijirea şi formarea parentală, între acestea specia umană este înscrisă pe cel mai lung arc temporal de veghere şi îndrumare din partea autorilor. Perioadă în care născutului i se infuzează , nevoia de supravieţuire şi totalitatea mijloacelor necesare acesteia, căutare de hrană, producere de hrană etc., suma pericolelor pe care trebuie să le ocolească şi mijloacele de apărare în situaţia că intră în impact cu unul sau mai multe din acestea, şi nu în ultimul rând nevoia de „a face” acest motor existenţial caracteristic doar speciei umane, care  a determinat  în întregul său progresul social clădind „fantastica” construcţie a suprastructurii care este civilizaţia. Întreg  regnul animal, între care şi omenirea au scurte sau după caz lungi perioade de  intrare în viaţă. Omul trăieşte sub tutela parentală aproape 20 de ani. În aceşti ani fotografiază mediul înconjurător, încearcă să-i afle tainele, şi în funcţie de aceasta îşi  va forma deprinderi de supravieţuire. În toată această perioadă învăţătura primită de la părinţi, cunoştinţe, orizonturi, deprinderi este esenţială. Nu întâmplător  capacitatea omului de a opera în plan social este clădită pe ceea ce potrivit unei  alegaţii, unanim acceptate, se numeşte „Cei şapte ani de acasă”. Caracterul de vieţuitoare  cu un profund caracter social, dacă este să facem referire doar la mediul parcurs în  viaţă, îi permite omului să preia din  experienţele altora, să înveţe din  raporturile cu ceilalţi membrii ai societăţii perfectându-şi mereu nivelele de interacţionare în social. Am făcut cuvenita paranteză, acumulări din inter raporturi durate în timpul existenţei fizice, pentru că omul  este purtător al unui bogat bagaj genetic înscris pe destinul său de  generaţii şi generaţii până la moşii ancestrali. Zestrea genetică constituie baza fundamentală, construită de  moşi-strămoşi, pe care se ridică personalitatea prin achiziţii de experienţe pe viu produse prin propria osârdie a individului. O genă ce ar penetra sistemele genetice pentru a se alimenta cu conţinutul  genei părinţilor primordiali  (Adam şi Eva) n-ar avea ce prelua de acolo întrucât va intra în impact cu neconţinutul deoarece cei doi subiecţi lipsiţi de  ascendenţă istorică sunt fără conţinut, nimic altceva decât două alcătuiri robotice.

                                                                       *

            Nu este hazardantă susţinerea că fondul  nostru genetic cuprinde în el caractere proprii generaţiilor din profunzimea istorică a speciei, una ce îşi are începutul în apariţia mitică a celor doi strămoşi primordiali. Dacă acceptăm, şi măcar pentru  frumuseţea mitului vom accepta primordialitatea celor doi, va trebui să fim de acord că în zestrea noastră genetică este adânc  încastrată tristeţea lor, dezorientarea, pentru că odată însuşită realitatea de a plonja în specia umană printr-un act de inginerie manufacturieră avem conştiinţa, precum ar fi trebuit să o aibă şi ei,  că se trag şi ne tragem din subiecţi fără rădăcini istorice.

            Orice analiză a caracterului uman, a zestrei spirituale incizată în suma de acte comportamentale umane se realizează pe câteva premize standard: sănătatea şi acuitatea mentală, şi gradul de instruire adăugate la o valoare fundamentală şi absolut indispensabilă „Cei şapte ani de acasă!” respectiv valorile morale preluate pe ascendentul parental, tată şi mamă. Se are în vedere că născutul format în familie absoarbe în propria capacitate de comportament manifestările de viaţă ale părinţilor pe care le fixează drept principii de bază cărora le va adăuga alte şi alte valori, din cele fundamentate de propria-i raţiune iar cu produsul de referinţă va opera în actele de comportament diurne.

            În calitatea lor de produşii ai mâinii, chiar dacă aceasta a fost una divină, Adam şi Eva au pornit în câmpul existenţial fără un bagaj genetic corespunzător,  fără procesul instructiv parental, fără ştiinţa apărării şi autoconservării, fără instincte, fără un bagaj genetic consolidat, înscriindu-se într-o lume animală din cale afară de periculoasă. Ne este cunoscut că la „Facere” Dumnezeu le-a arătat  pomul prohibit cu indicaţia că  nu au accesibilitate la fructele acestuia şi că o eventuală încălcare îi va lipsi de nemurire, că vor fi alungaţi din rai şi nimic mai mult, ori cu un atât de sumar bagaj  cei doi eroi mitici nu puteau supravieţui iar pe cale de consecinţă specia umană nu putea prinde contur.

            * Citat pus în circulaţie de Grigore Cartianu („Adevărul” din  16 mai 2009)

            18 iulie 2009

                                                                                              Tiberiu Vanca

Read More

Minciuna malineză sau cine NU este Mokhtar ben Mokhtar

Tele-vizuinile au difuzat o serie de enormităţi vrând să-i facă un portret celui care este considerat responsabil de atacul terorist asupra unităţii de exploatare a gazelor naturale de la In Amenas. Conform poveştii larg răspândite, atacul a fost condus de către un oarecare Mokhtar ben Mokhtar, prezentat anterior cu un alt nume - El Nigeri (Nigerul, adică din Niger, nu Nigerianul, cum cred analfabeţii de la iRealitatea; Nigeria e departe…). Desigur, numele real al personajului nu-l cunoaştem, dar din informaţiile pe care le avem tot putem trage nişte concluzii. Portretul teroristului este completat cu imaginea sa de traficant de droguri şi ţigări (chiar a fost poreclit “mister Marlboro“), dar şi de asasin în numele islamului. Se spune chiar că ar fi fost exclus din Al Qaeda din cauză că nu a respectat… doctrina( !).

Ia să vedem unde e minciuna… Numele teroristului (dacă el există cu adevărat), Mokhtar, este unul tipic tuareg. Tuaregii sunt un popor nomad şi berber ce se întind într o regiune care cuprinde sudul Algeriei, nordul Chad-ului, nordul Mali-ului şi al Niger-ului, dar şi în vestul Libiei şi sudul extrem al Tunisiei. Conflictul din Mali îl cunoaşte toată lumea, dar n am văzut să fi dat cineva explicaţii privind natura lui. Fireşte, în Mali este un conflict de zeci de ani între populaţia majoritară de acolo şi minoritatea tuaregă, conflict întreţinut financiar de Libia lui Ghaddafi. Acesta a angajat ca ofiţeri în armata libiană numeroşi şefi de trib tuaregi de care a încercat să se folosească pentru a realiza visul său dement: regatul saharian al cărui rege se tot declara. Ghaddafi a dispărut (poate chiar a murit), dar efectele nebuniei sale au rămas: 2.000 de tuaregi înarmaţi până-n dinţi (majoritatea cu mitraliere grele) au fost nevoiţi să părăsească Libia şi să se întoarcă la ai lor. Problema s-a acutizat când aceşti soldaţi fără angajament au nimerit în vechiul conflict al poporului tuareg care nu a dorit iniţial decât să nu mai fie marginalizat şi să aibă aceleaşi drepturi cu populaţia majoritară (bambara).

Lăsând la o parte incitările ghaddafiene, tuaregii sunt un popor mândru şi extrem de tradiţionalist în ceea ce priveşte legile proprii. Nu sunt ei prea religioşi, islamişti nici atât, dar legile onoarei şi cele care le-au asigurat supravieţuirea ca popor timp de mii de ani sunt sfinte. Se ştie că viaţa în deşert e dură, dar pentru ei e singura pe care o doresc. Sunt împărţiţi în caste, unii sunt nobili chiar, dar au şi triburi de sclavi şi s-au exprimat limpede împotriva traficului de droguri. Aşadar, Mokhtar al nostru n-are nici o treabă cu traficul de droguri pentru că ar fi avut de a face cu aguellid-ul (conducătorul suprem al tuaregilor). Cât despre traficul de ţigări, aici minciuna e cât China : e larg cunoscut că în Algeria se face trafic de ţigări, atât intern, cât şi extern, dar ceea ce nu se ştie e că acest trafic are nişte “tartori“ (trei la număr), tipi grei şi galonaţi, fără de care nu se poate concepe să se comercializeze nici măcar un chiştoc. Aşadar, ăla care l-a numit pe acest Mokhtar “mister Marlboro“ e în afară realităţilor algeriene şi minte cu neruşinare. Să presupunem oare că Mokhtar este doar unul dintre traficanţii aflaţi în subordinea militarilor care conduc traficul? Dacă presupunem asta ajungem la alte concluzii… În Mali se fac jocuri politice şi geostrategice, iar asta e fără dubiu. Tuaregii au picat la mijloc doar pentru că sunt uşor de manipulat.

Se tot vorbeşte despre “islamiştii“ care au atacat baza de la In Amenas, dar ori se ignora, ori în mod voit se face abstracţie de faptul că tuaregii nu pot fi fundamentalişti. Pentru ei religia este ceva foarte relativ şi, musulmani fiind, tot nu sunt atât de pătrunşi de religia venită peste ei doar de câteva sute de ani încât să devină extremişti. De altfel, până acum nu s-a auzit de vreun atac terorist comis sau la care să participe un tuareg. Consider că asistăm la o operaţiune (nu ştim încă a cui) care este doar începutul a ceva, pretextul… Lipsa aproape totală a informaţiilor precise furnizate de către armata algeriană, informaţii deseori contradictorii crează imaginea unui conflict fabricat cu scopul de a justifica intervenţia franceză în Mali sau, cine ştie, poate că e ceva mai mult…

Mokhtar poate există, dar el nu are absolut nici o treabă cu Afganistanul unde se susţine că a fost antrenat. Tuaregii n-au nici o legătură de sânge cu arabii şi chiar există o adversitate veche între triburile de tuaregi şi cele care se consideră arabi. Aceeaşi intoleranţă (uneori relativă la nivel de state) o manifestă şi arabii faţă de nord-africani; ţările din Orientul Mijlociu nu o singură dată au manifestat dacă nu o adversitate faţă de popoarele nord-africane, atunci cu siguranţă au arătat un “paternalism“ arogant faţă de acestea. Oameni duşi cu capul sunt peste tot, aşadar şi extremişti există în orice ţară, dar aşa ceva nu se poate întâmpla într-o zonă unde domneşte legea străbună a tuaregilor de cel puţin 3.000 de ani.   

Articol aparut pe "Münchausen Times" http://munchausentimes.blogspot.com

Read More

MANIFEST - INCEP SA IASA LA... "LUMINA" MINCIUNILE LUI VICTOR PONTA, CRIN ANTONESCU SI ALE USL DIN CAMPANIILE ELECTORALE ! - Partea a II-a

Iata ca, prin hotararile de azi ale Guvernului Ponta SE CONFIRMA ceea ce scriam in 11 ianuarie 2013 in articolul "MANIFEST - INCEP SA IASA LA... "LUMINA" MINCIUNILE LUI VICTOR PONTA, CRIN ANTONESCU SI ALE USL DIN CAMPANIILE ELECTORALE !"  (http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7217158082610829077#editor/target=post;postID=2316145756401409119).


A sosit MOMENTUL ADEVARULUI  pentru Victor Ponta , Crin Antonescu si USL !!! MOMENTUL in care MINCIUNILE, DEZINFORMARILE, MANIPULARILE si PROMISIUNILE ELECTORALE ale lui Victor Ponta, Crin Antonescu si ale USL INCEP SA IASA "LA SUPRAFATA".

Reprezentantii Fondului Monetar International, Bancii Mondiale si Comisiei Europeane NU au putut fi manipulati de "fanteziile" aberante ale Guvernului USL-ist (una dintre acestea: reducerea TVA la alimentele de baza). Din acest motiv, Victor Ponta, in incercarea DISPERATA de a obtine veniturile necesare pentru a se incadra in tinta deficitului bugetar ( in prezent, insuficiente pentru a acoperi promisiunile electorale ale USL facute populatiei) a fost nevoit sa adopte astazi NOI masuri fiscale ce îi privește pe exportatorii și producătorii de energie și gaze naturale, in fapt, MASURI DE AUSTERITATE avand in vedere ca acestea vor afecta, negativ, niverlul de trai al consumatrorilor finali. .


Astfel, atat pentru exportatori cat si pentru furnizori, va fi introdusa o taxa de 60% pe veniturile suplimentare.  O a doua taxă de 0,5% va fi aplicata asupra veniturilor de exploatare obtinute de toate companiile producătoare de fier, cărbune, gaze naturale şi petrol. O alta masura fiscala este reprezentata de  taxa de monopol ce va fi aplicata transportatorilor de energie şi gaze naturale (EON, ENEL, Electrica, etc).

Respectivele masuri fiscale vor intra in vigoare in luna februarie si, conform specialistilor,  vor fi resimtite / suportate  de catre TOTI ROMANII, inclusiv de catre cele 4,5 milioane care pe 9 decembrie 2012 au votat USL si de cei peste 11 milioane care nu s-au prezentat la vot !!!

Deasemenea, tot astazi, Guvernul a extins impozitarea în agricultură pentru persoane fizice,

Tot astazi guvernul Ponta a luat decizia de a modifica Codul Fiscal, adoptand o noua masura de sufocare a initiativei private prin introducerea unei taxe de 3% asupra cifrei de afaceri a Intreprinderilor Mici si Mijolcii cu o cifra de afaceri mai mica de 65.000 de Euro (indiferent daca acestea inregistreaza sau nu profit).

Pe langa toate aceste masuri de "stimulare" a economiei si a initiativei private, Guvernul Ponta a fost nevoit astazi, in urma discutiilor cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana, sa anunte privatizarea, pana la sfarsitul lunii aprilie 2013 a companiei CFR Marfa precum si a companiilor din portofoliul Ministerului Economiei., ceea ce va avea drept consecinta, in mod evident, trimiterea in somaj a mii si mii de oameni.

Daca mai adaugam si situatia dramatica de la Oltchim care, in opinia multor specialisti, se afla in pragul falimentului, avem  imaginea completa a dezastrului in care a ajuns Romania si toti romanii datorita MINCIUNILOR, DEZINFORMARILOR, PROMISIUNILOR ELECTORALE FARA ACOPERIRE, MANIPULARILOR USL SI, MAI ALES, DATORITA CRASEI INCOMPETENTEI A GUVERNULUI PONTA!!!


Drept CONCLUZII, reiau aici ceea ce am scris in prima parte a acestui material:

"Daca "politica"  economica si programul de guvernare ale USL sunt fundamentate TOT pe masuri de austeritate (la fel ca cele adoptate de guvernul Boc in 2010) atunci DE CE a fost nevoie ca in vara lui 2012 sa asistam la o lovitura de stat parlamentara si de referendumul pentru demiterea presedintelui (principalul motiv al respectivei demiteri fiind masurile de austeritate ale guvernului Boc pe care dl. Traian Basescu le-a sustinut). Acel puci parlamentar a aruncat, practic,  in haos economia, democratia, statul de drept si nivelul de trai al TUTUROR romanilor, afectand, totodata, NEGATIV,  imaginea tarii noastre in structurile euro-atlantice !?


Pentru romanii care AU AVUT, AU SI VOR AVEA IN CONTINUARE discernamantul de a face diferenta intre BINE si RAU, ADEVAR si MINCIUNA,ONESTITATE si IMPOSTURA, era FOARTE CLAR, inca din mai 2012, ca Guvernul Ponta NU POATE adopta si implementa masuri cu caracter populist care sa conduca, cat de cat, la redresarea nivelului de trai al romanilor . Guvernul Ponta a DEMONSTRAT FOARTE CLAR CA NU ESTE CAPABIL DE ALTCEVA DECAT DE A DEZINFORMA TOTI ROMANII SI DE A DIMINUA, DRASTIC, NIVELUL DE TRAI  AL ACESTORA.


A. Este FOARTE CLAR ca Guvernul Ponta NU are DE UNDE sa scoata banii promisi in campania sa electorala, pentru cresterea salariilor bugetarilor si a pensiilor ! "Solutiile" gasite de guvernarea USL pentru cresterea veniturilor la bugetul statului vor afecta negativ SI MAI MULT nivelul de trai al tuturor romanilor...Deja s-au marit preturile la energie, gaze, impozitele si taxele locale....Apoi reintroducerea taxei de mediu si a impozitul forfetar....Va urma o perioada extrem de "neagra",, in special pentru salariatii bugetari...Foarte multi dintre acestia isi vor pierde locurile de munca, intrand in somaj !  Este posibila chiar si...taierea salariilor bugetarilor si a pensiilor. Poate ca DE-ABIA ATUNCI, cand foarte multi dintre cei peste 15, 5 milioane de romani care au sustinut, direct sau indirect, USL la recentele alegeri parlamentare, isi vor pierde locurile de munca si/sau vor avea salariile / pensiile taiate, acestia VOR INTELEGE, IN SFARSIT,  minciuna, manipularea si dezinformarea ce le-au fost servite Victor Ponta, Crin Antonescu si majoritatea parlamentara a Uniunii Social Liberale, atat in campanile  electorale cat si in TOATE lunile de guvernare din perioada mai-decembrie 2012..

B. Este FOARTE CLAR ca pentru Victor Ponta a venit, in sfarsit CLIPA ADEVARULUI, mai ales avand in vedere apropiata vizita a Fondului Monetar International, Comisiei Europene si Bancii Mondiale, vizita ce are drept subiect al discutiilor si negocierilor, bugetul pe 2013 si incheierea unui nou acord preventiv cu respectivele institutii. In fata acestei vizite Victor Ponta A FOST NEVOIT sa …NU MAI MINTA !!! Din acest motiv a afirmat ca in primele sase luni ale lui 2013 guvernul condus de el va adopta noi masuri de austeritate ! Si...nu m-ar mira ca, dupa vizita FMI, giuvernul Ponta sa fie obligat sa adopte masuri de austeritate nu numai in primele sase luni ci in TOATE lunile anului 2013 ...

C.  Este FOARTE CLAR ca, ACUM, AVEM  DOVADA ca VICTOR PONTA I-A MINTIT IN CAMPANIA ELECTORALA, atat pe cei 4,5 milioane de romani care au votat USL la alegerile parlamentare din decembrie 2012, cat si pe cei peste 11 milioane de cetateni care nu s-au prezentat la vot !!! In acest sens, asa cum aminteam la inceputul acestui articol, la prezentarea din zilele trecute a bugetului tarii pe 2013, insasi Victor Ponta a afirmat ca IN PRIMELE SASE LUNI ALE ACESTUI AN GUVERNUL LUI VA ADOPTA NOI MASURI DE AUSTERITATE !!! Acesti peste 15,5 milioane de romani care, datorita fanatismului si credintei oarbe, FARA NICIO JUSTIFICARE ( !!), in Victor Ponta, Crin Antonescu si USL, au cautionat ATAT un guvern incompetent, plin de ministrii cu dosare penale, cat si o majoritate parlamentara USL dominat, de asemenea de parlamentari cu dosare penale, turnatori la securitate, aruncand PRACTIC aceasta tara in lanturile actualei dictaturi de orientare neo-comunista promovate de presedintii Partidului Social Democrat si Partidului National Liberal ! "

DESTEAPTA-TE ROMANE !!!

DESTEAPTA-TE ROMANIA !!!


George Staicu


(Cititi si distribuiti mai departe ! Cei care au posibilitatea si, bineinteles, disponibilitatea, sunt rugati sa printeze acest articol si sa-l puna in cutiile postale ale vecinilor lor. Va multumesc !)

Read More