LOVITURA DE STAT ...pe toate fronturile

Asistam la o lovitură de stat pe toate fronturile : codurile penale trecute catastrofal , preluarea STS-ului  și iată ca nici în CSM nu se stă degeaba :

"

EXCLUSIV CSM discuta despre schimbarea procedurii de numire a magistratilor in functii de conducere. Noile reguli simplifica o eventuala inlocuire a Liviei Stanciu si Ionut Matei de la Inalta Curte sau a Laurei Codruta Kovesi de la DNA

O comisie din cadrul CSM a pus pe ordinea de zi de luni un proiect mai vechi de modificare a legii  privind statutul magistratilor, insa discutia a fost amanata pentru marti, au declarat pentru HotNews.ro surse din cadrul Consiliului. Potrivit acestora, daca propunerile vor fi adoptate de Comisiei si votate ulterior de plen, Parlamentul ar putea schimba rapid statutul magistratilor care se afla in procedura de reexaminare in Camera Deputatilor. Asta ar putea schimba radical si relativ rapid regulile numirii in functiile cheie din sistem: procurori sefi, adjunctii acestora, presedinte si vicepresedinte ai Inaltei Curti si sefii de sectii. Acestia sunt numiti in prezent de seful statului, la propunerea ministrului justitiei sau cu aviz de la CSM. 

• Noile reguli prevad ca numirea si revocarea in functii de conducere a procurorilor si judecatorilor sa fie facuta exclusiv de sectiile de procurori, respectiv de judecatori din cadrul CSM.

• Vicepresedintele CSM, Gheorghe Muscalu: "Opinia majoritara este aceea de a fi scos total si presedintele si factorul politic, ministrul Justitiei, in speta si de la procurori si de la judecatori. Si de a uniformiza cele doua proceduri de numire pentru functiile de conducere".

Punctul referitor la propunerea de modificare a legii 303/ 2004 privind statutul magistratilor a intrat luni pe ordinea de zi, insa discutia a fost amanata din motive neclare pentru marti. Gheorghe Muscalu , unul din membri Comisiei, explica pentru HotNews.ro de ce se propune modificarea regulilor de numire a magistratilor in functii de conducere, dar sustine ca acest subiect nu figureaza pe ordinea de zi. Totusi, Hotnews.ro se afla in posesia unei comunicari interne care arata fara dubii ca luni, Comisia nr 1 din cadrul CSM urma sa discute, intre altele, modificarile propuse la legea 303, sedinta fiind amanata  pentru marti la 9.30 cu ordinea de zi nemodificata. (Vezi ordinea de zi, punctul 4, documentul atasat ). 

Introducerea acestei modificari legislative este greu de justificat intrucat posturile de conducere in procuratura si justitie au fost ocupate anul trecut, cu mandate de 3 ani (Inalta Curte, respectiv a procurorilor sefi). In septembrie 2013 a fost aleasa o noua conducere la Inalta Curte de Casatie si Justitie (Liviu Stanciu presedinte, Ionut Matei vicepresedinte) iar in aprilie anul trecut au fost numiti noii procurori sefi (Parchet General - Tiberiu Nitu , DNA - Laura Codruta Kovesi , DIICOT - Alina Bica , adjunctii acestora si sefii de sectie). 

Problema modificarii de numire in functii de conducere a magistratilor a fost ridicata in mai 2013. La nivelul CSM s-a format comisie nr 1, condusa de judecatorul Mircea Aron (membrii comisiei la acea data erau judecator Adrian Bordea , judecator  Horatiu Dumbrava , procuror Bogdan Gabor , procuror Florentina Gavadia , procuror Elena Hach , procuror Gheorghe Muscalu , judecator Alexandru Serban ; invitati: judecator Mona-Lisa Neagoe , judecator Marius Badea Tudose , Octavia Spineanu Mate i, directorul INM). 

In minuta sedintei din 13.05.2013 (vezi minuta in documentul atasat ), referitor la modificarea si completarea art 54 din legea nr 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, aflata pe rolul Camerei Deputatilor in procedura de reexaminare ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale nr 1029/ 2008, Comisia apreciaza ca ar trebui operate urmatoarele schimbari: 

" ...(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de la parchetele de pe langa curtile de apel, care au o vechime efectiva de cel putin 12 ani in functia de judecator sau de procuror, pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data" . 

(4) Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin (1) se face de catre Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. In toate cazurile, Sectia se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru motivele prevazute la art 41 alin (2) care se aplica in mod corespunzator" 

In acelasi timp s-a retinut ca ar trebui reglementata in mod corespunzator si numirea in functiile de conducere de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, motiv pentru care s-a aprecizat ca alineatele (1), (3) si (6) ale art. 53 din Legea nr. 303/ 2004 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie modificate dupa cum urmeaza: 

... (1) Presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectie ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt numiti de Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au functionat la aceasta instanta cel putin 2 ani.

(3) Numirea in functiile prevazute la alin (1) se face pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

(6) Revocarea din functie a presedintelui, a vicepresedintilor sau a presedintilor de sectii ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii. In toate cazurile, Sectia se poate sesiza din oficiu, la cerea unei treimi din numarul membrilor sau la cererea adunarii generale a instantei, pentru motivele prevazute la art 51. alin (2) care se aplica in mod corespunzator. "

• Ce spune  vicepresedintele CSM, Gheorghe Muscalu, despre modificarea procedurilor de numire a magistratilor in functii de conducere

Rep: Avem informatia ca a fost pe ordinea de zi de astazi a Comisiei 1 din CSM proiectul de modificare a Legii 303
Gheorghe Muscalu: Nu, astazi nu a fost nicio comisie...

Rep: Este pentru maine acest proiect?
GM: Maine, da, este o comisie, dar eu sunt plecat din Bucuresti si nu am vazut toata ordinea de zi pe Comisie. Ordinea pe Comisie o face Presedintele de Comisie si nu trece pe la conducere. Eu stiu ca este maine ca particip si eu ca orice membru. 

Rep: Inteleg ca e un proiect sau o propunere de modificare a Legii 303, modificare a modalitatii de numire a conducerii Inaltei Curti. Stiu ca a fost discutata in mai anul trecut, am vazut pe documentele publice de pe CSM.
GM: Va referiti la Inalta Curte si la Parchetul Inaltei Curti?

Rep: Da. Ce ma intereseaza este conducerea Inaltei Curti, astfel incat numirile sa fie facute de CSM, nu pe mecanismul actual.
GM : Eu nu stiu ce este pe materialul, ce este maine pe Comisie. Noi am lucrat pe legea 303, noi chiar am finalizat, nu a intrat in plen pentru ca am zis, daca am finalizat legea 303, sa le punem impreuna pe toate: 303,304, 317, pachetul de legi. Vrem anul acesta sa modificam, sa acordam legile. Noi acolo am avut 2 variante: o varianta, in urma discutiilor in Comisie, pentru ca tot in Comisia numarul 1 am facut aceste modificari. Prima varianta ar fi fost ca numirea sa o faca CSM, similar unei competitii, cum se face la nivel de procuror general. Acolo se face prin concurs. Dar, numirea sa o faca CSM, fara sa mai implice pe nimeni din afara, din alta putere.

Rep: Din puterea executiva cum e acum...
GM: Exact, din puterea executiva. Si nici presedintele...

Rep: Si el e parte a puterii executive.
GM: Ei, haideti sa spunem ca este independent. Puterea executiva este, sa spunem, mai politica decat presedintele. Cel putin, e obligat  sa nu mai faca parte dintr-un forum sau dintr-o formatiune politica.  Si a doua varianta a fost aceea de a se face numirea si la Parchete asa cum se face acum la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru presedinte, vicepresedinti si presedinti de sectii in sensul de a se face propunere de catre CSM, ca urmare a inscrierii si a analizarii propunerilor respective, catre presedinte. Astea-s doua variante, dar opinia majoritara este aceea de a fi scos total si presedintele si factorul politic, ministrul Justitiei, in speta si de la procurori si de la judecatori. Si de a uniformiza cele doua proceduri de numire pentru functiile de conducere. 

Rep: Deci, in cazul conducerii Inaltei Curti, opinia majoritara ar fi aceea de eliminare a implicarii presedintelui si sa fie doar propunerea sectiei din CSM
GM: Aceasta a fost doar una dintre variante, in urma discutiilor. Inca nu este luata o decizie in plen, proiectul  nu a trecut prin plen, nu a fost aprobat de plen. Mai exista o modificare, o astfel de propunere pe rolul la Camera Deputatilor (sper sa nu gresesc), in sensul de a se modifica, este vorba de articolul 54 in acest sens. Acolo nu s-a ajuns la o opinie, dar se doreste modificarea si s-a pornit de la numirea functiilor de conducere in Parchetul General, nu neaparat pe Inalta Curte de Casatie si Justitie. 

Rep: Dar acela este un alt proces care este in Parlament.
GM: Da, este altceva.

Rep: De ce este aceasta nevoie de schimbare a legislatiei in privinta modalitatii de numire a conducerii Inaltei Curti in momentul asta?
GM: Haideti sa pornim de la ce s-a intamplat la nivelul Ministerului Public din luna octombrie anul trecut. De aici aceasta nevoie de a clarifica cat mai bine si a asigura o independenta totala puterii judecatoresti, inclusiv in aceasta numire a functiilor. Cu toate ca, acum va marturisesc nu cred ca cineva poate spune ca Ministrul Justitiei a dat dispozitie procurorului general intr-un anumit moment sa faca sau sa nu faca ceva. 

Rep: Ma refeream la modalitatea de numire a conducerii Inaltei Curti ca aici nu stiu sa fi fost mari controverse.
GM: Nu, nu au fost, nici nu au fost probleme, dar nu s-a discutat pe modalitatea de numire a Inaltei Curti. S-a discutat pe modalitatea de numire a conducerii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si au fost doua variante, cele pe care vi le-am spus. Evident, in una din opinii, si judecatorii au spus ca daca se va merge pe linia numirii la Parchete in modalitatea de excludere totala a unui factor exterior si sa ramana decizia la CSM, normal trebuie sa fie adusa la zi si procedura de numire la Inalta Curte. Nu s-a discutat. Discutia a fost pe Parchete, pornind de la ce s-a intamplat in octombrie anul trecut. 

Rep: Deci ar fi practic o conformizare a legislatiei in oglinda. Daca se schimba la Parchet sa se schimbe si la Inalta Curte. Asta ar fi ideea, nu?
GM: Da, exact. Daca se va face asa la Parchete. Opinia noastra, pornind de la modificarile necesare pe linia Parchetelor, Parchetului de pe langa Inalta Curte, incluzand aici si DNA-ul si DIICOT-ul la fel. Noi am spus ca asa ar fi cel mai bine pentru independenta totala, in sensul in ca numirea sa o faca Consiliul Superior al Magistraturii si evident si opiniile in partea cealalta, au spus ca, in oglinda, ar trebui facut asa si la Inalta Curte. Dar nu este o decizie, este o discutie. Si sunt doua variante de lucru: ori sa se faca si la Parchet asa cum se face si la Inalta Curte de Casatie si Justitie(oricum ar fi mult mai bine decat ce este acum) sau cred ca cel mai bine ar fi sa se faca prin numirea de catre CSM, excluzand total pe cineva din afara sistemului, ceilalti factori.

"

sursa : Hot News 

Read More

“Aţi făcut epocă, maestre!” !

Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila - d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.
S-a născut  în casa bunicilor materni, şi nu a avut o copilărie fericită, pentru că mama sa era distantă şi se purta rău cu el. A  urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Înainte de a ajunge în teatru, în 1949, a muncit pe brânci în port, inclusiv ca salahor.



Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", în spectacole ca "La Ilie bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Mărgărita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima oră", de Mihail Sebastian.




Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, Păcală (1974), Nea Mărin miliardar (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. «Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.


În anul 1964, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”,  iar în 1976
a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.



Actorul a murit, uitat de cei care l-au aplaudat, dar şi de mulţi colegi de breaslă, la 19 septembrie 1996, la Bucureşti.

Dan Benga (regizor tehnic) a trăit un episod dramatic: “Eu nu l-am prins jucând. Îl ştiam de la televizor. Dar la înmormântare doamna Dorina Lazăr m-a trimis cu o coroană de flori. Ne-am dus cu maşina teatrului la crematoriu. Ajungem acolo şi ce vedem? O mare de oameni. «Nici nu se putea altfel, m-am gândit, doar nea Fane era actor mare.» Erau vreo 700 de oameni. Mi se făcuse şi teamă că n-o să ajung cu coroana din cauza aglomeraţiei. Înaintam, înaintam, dar nu recunoşteam pe nimeni. Mă apropii de cruce, citesc. Nu era numele lui nea Fane. Era alt mort. Am început să-l caut. În fiecare cameră era câte un mort. Treceam în fugă. Nu era prea uşor. L-am recunoscut după nas. Era nea Fane, foarte bine îmbrăcat şi singur. Da, era absolut singur. Avea o lumânare aprinsă. M-am învârtit pe-acolo. Nu aveam cu cine vorbi. Am pus coroana lângă nea Fane. Am mai stat vreo 30 de minute şi am plecat acasă”.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,


"Cum pregătiţi un rol?

– Nu-l pregătesc. Eu citesc piesa. Pe urmă îl învăţ pe de rost. Ei, şi după ce am învăţat bine cele 2.000 de cuvinte pe zi, într-o săptămână 14.000 de cuvinte ale rolului, mă-nvăţ cu el şi eu nu mai sunt altceva decât acel personaj. Îl joc... nu... asta... nu-mi place să spun că-l joc, eu îl trăiesc. După ce ştiu textul, eu sunt dus. După o săptămână sunt gata."


surse : jurnalul.ro - Ediţie de colecţie: Ştefan Mihăilescu Brăila
                             -  La moartea lui Brăila

            ro.wikipedia

Read More

„Meningită morală”

 
„Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală." (Octavian Goga)


"E oare, într-adevăr, ceva bolnav, deşucheat, tulbure în alcătuirea noastră? Suntem contaminaţi de un virus nevindecabil? Fapt e că fiecare din noi are momente de exasperare, de pierdere a răbdării, de surpare a încrederii într-o soluţie salvatoare. Dezavantajul unei asemenea stări este că poate avea efect paralizant: fie că ne pune în postura, demnă de milă, a victimei nevinovate, fie că ne condamnă la o simptomatologie ireversibilă, vecină cu „somnul cel de moarte“. Nedreptăţiţi de soartă, sau loviţi de o insidioasă molimă, dacă nu de un obscur blestem istoric, n-avem decît să ne resemnăm, să aşteptăm, înlăcrimaţi, colapsul. Nu e nimic de făcut. Pendulăm, zilnic, între ieremiadă şi sudalmă, dăm cu obidă vina unii pe alţii.
Desigur, e mereu la îndemînă să înjurăm guvernul. Slavă Domnului, avem şi de ce. E limpede (în sfîrşit) pentru mai toată lumea că, probabil, avem, la vîrf, cea mai nefericită, mai ineficientă, mai ruşinoasă combinaţie politică din cîte am avut după decembrie 1989. Meritam asta? Poate că da. În fond, ne izbim, clipă de clipă, nu numai de netrebnicia conducătorilor, ci şi de propria noastră netrebnicie, de îngălarea tehnică şi morală a instituţiilor, dar şi a oamenilor de pe coridoarele şi de la ghişeele lor. Cînd, în plin ger, se opresc, în unele cartiere, gazele, nu avem de a face, strict, cu o disfuncţionalitate ministerială, ci cu incompetenţa, nesimţirea şi birocraţia tălîmbă a cîte unei firme locale (eventual private), a cîte unui angajat robotizat, netot, nepăsător, a unor „echipe” (bine plătite) inapte să-şi facă treaba, (deszăpezire, asigurarea unei presiuni constante a gazelor şi a unei intervenţii rapide în caz de avarie etc.).
Cînd, într-o seară, stai două ceasuri la telefon căutînd un taxi, cînd bancomatele, brusc, nu funcţionează, cînd telefonul sau lumina ţi se taie chiar dacă ai plătit, cînd omul de lîngă tine (pe stradă, în magazine, sau pe ecranele televizoarelor) vorbeşte birjăreşte, cînd miniştrii fură ca nişte găinari (şi găinarii ca nişte miniştri), cînd o învăţătoare îi beşteleşte, ca o precupeaţă, pe părinţii elevilor ei, care nu dau destulă şpagă, cînd „colegii de trafic” se comportă, la volan, ca fiarele în codru, cînd subînţelesul normalităţii devine o utopie, pe scurt, cînd nimic nu pare să funcţioneze ca lumea, vinovaţii nu trebuie căutaţi numai în sus, printre ierarhiile puterii, ci şi lîngă noi, lîngă umărul nostru, de-a dreapta şi de-a stînga noastră. Ba chiar, să nu ne fie cu supărare, în noi înşine, în lehamitea, în solipsismul nostru obosit, sau în recursul prea prompt la băşcălie şi descurcăreală. Suntem sub atacul unei epidemii de nevrednicie. Goga vorbea de „meningită”, o boală a capului. Dar nu stăm bine nici cu inima, nici cu oasele, nici cu muşchii. Şi problema este că nici un doctor nu ne poate ajuta, dacă nu ne punem pe picioare singuri, redescoperind, în genele proprii, uitate resurse de onestitate, demnitate, rigoare şi hărnicie." ( Andrei Pleşu)


sursa : adevarul.ro

Read More

Este timpul pentru o noua revolutie , este timpul ca opozitia sa iasa din adormire ...

Este timpul pentru o noua revolutie , este timpul ca opozitia sa iasa din adormire si sa isi scoata membrii in strada . Daca acum nu actioneaza este partasa la actiunile penale ale acestei organizatii mafiote care conduce aceasta tara .  Presa trebuie sa lase comentariile cancanul si analizele trebuie sa mobilizeze oamenii pentru iesirea in strada . Nepasarea  ei la strigatul cetateanului inseamna tradare .  Cei care nu apara statul de drept si  nu iasa in strada sunt partasi la actiunile penale ale alesilor . A sta in casa inseamna nepasare . Pana cand credeti ca EU si NATO ne vor fi alaturi ?

Read More

ACADEMIA „DE CIUMĂRNA” & Tiberiu Vanca

ACADEMIA „DE CIUMĂRNA”

                În lumea aceasta surie, care din păcate ne înconjoară, uneori, până la a ne sufoca, rareori putem inventaria apariţia faptelor notabile, în condiţiile în care într-un anonimat demn de a fi pus la colţ ele se produc în locuri din cele mai surprinzătoare. Aşa aveam să aflu că localitatea Ciumărna, o locaţie rurală din judeţul Sălaj,o adăposteşte, reţineţi, pe „academiciana Ileana Graţiana Pop”, membră al Academiei  Artelor Tradiţionale, şi împrejurarea că i-a fost concedată această înaltă distincţie în specialitatea „ţesut şi brodat”. Îl rog pe distinsul meu cititor să nu zâmbească, întrucât dacă luăm în calcul doar una din specializările de referinţă ţesutul va trebui să ne îndreptăm privirile spre profunzimile istoriei acestui neam, în care îndeletnicirea ţesutului a fost cea care a aruncat pe piaţă  materialul textil care l-a îmbrăcat pe ţăranul român, şi nu numai că „l-a îmbrăcat” cât i-a concedat specificitatea sa istorică. Iar dacă ne gândim şi la brodat şi broderie ca sferă ocupaţională, va trebui să recunoaştem că a fost ocupaţia care a dat strălucire pe de o parte portului popular iar pe de altă parte a fost cea care a adus strălucirea întru frumos a locuinţei ţărăneşti. Cu alte cuvinte au constituit două din preocupările lucrative care au dat specificitate etnosului local, şi de ce nu şi celui românesc văzut în universalitatea sa. Dar Ciumărna nu străluceşte doar prin rezidenţa în această aşezare a distinsei membru al Academiei de Arte Tradiţionale, Ileana Graţiana Pop, cât acelaşi, înalt spirit de trăire românească a gândit şi a amenajat cu propriile puteri un imobil pe care l-a destinat unei utilităţi de ordine publică. A zidit şi a amenajat un „Muzeu de Artă Populară” pe care l-a deschis nevoilor marelui public. Noi îi spunem  „Muzeu”, pentru că aşa ceva este, în timp ce „Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj”, dintr-o  anume lipsă de curaj îi spune doar „Expoziţia de Artă Populară a …”, dar chiar şi aşa este bine. Înalta Doamnă a „Etnosului Românesc” în marea sa disponibilitate „de a face” după puterile sale, o lucrare de nobilă cultură şi-a dedicat în întregul lor mijloacele materiale de trai în ridicarea unei instituţii prin care să se imortalizeze civilizaţia care a adus din străfundurile istoriei în contemporaneitate ţăranul român. A aşezat fie pe simeze fie în cuvenite rafturi obiectele de uz casnic, gospodăresc şi îmbrăcăminte ce au dat culoare stadiilor succesive de dezvoltare a civilizaţiei ţărăneşti.

                        Atunci când entuziasmul determinat de ceea ce s-a edificat la Ciumărna mi-a inoculat îndatorirea de a prezenta evenimentul şi pe protagonista acestuia publicului larg, am luat legătura cu autorul-custode al aşezării şi i-am promis că voi scrie. M-a întrebat simplu „Şi unde vei publica articolul ?” I-am răspuns tranşant” În Caiete silvane!”. Cum însă raporturile dintre mine şi publicaţia de referinţă s-au adumbrit, până la a se răci, atunci când am pus în pagină un şir de „năzdrăvănii” ce se încerca a fi prezentate ca fapte istorice, în privinţa locului meu de baştină n-a fost posibil să-mi onorez promisiunea asumată  în raport cu Ileana Graţiana. Acum însă când cuvintele-mi pot fi aşezate în circulaţie fără cenzura cuiva, îmi onorez îndatorirea ce mi-am asumat, asigurându-mi cititorul că port în continuare admiraţie şi stimă  faţă de publicaţia sălăjană amintită şi nu precupeţesc ocazia de a o felicita pentru că există, pentru că prin filele sale se dă la public cultura sălăjană, un fel de fiică orfană a culturii româneşti înainte ca grupul de intelectuali ce trudesc acolo să o pună în slujba cititorului român.

                        2 februarie 2014                                                        Tiberiu Vanca

                        P.S. Articolul s-a publicat: În paginile de Facebook  „Tiberiu Vanca”; „Magazin Sălăjan” şi în cotidianul online „Buletin de Carei”

Read More

Gânduri de seară.............

Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îţi caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii înalţi şi copleşiţi de nea
Par crini enormi acoperiţi de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În şarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subţire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.



Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori
Tresar şi se-nfioara omeneşte,
Şi parcă însăşi noaptea uneori
Cu ochii tăi de-aproape mă priveşte.

O, ceas de taină - clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Şi neaua cu sclipiri de nufăr
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte...
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeşte-n jur imensele zăpezi. (A.E. Baconsky)

Read More

La mulţi ani!

Vladimir Găitan (n. la 2 februarie1947, Suceava) este actor român, absolvent al Institutului de Teatru şi Arta Cinematografică, clasa prof. George Carabin şi Elena Negreanu. Vladimir Găitan a debutat în cinematografie pe vremea când era încă student, în "Reconstituirea", în regia lui Lucian Pintilie.

Odată făcut acest pas, a devenit unul dintre cei mai solicitaţi actori, jucând în producţii precum "Ultima noapte de dragoste" (1979), "Duelul" (1981), "Năpasta" (1982), "Întunecare" (1985), "Oglinda" (1993), "Omul zilei" (1997), "15" (2005), "Femeia visurilor" (2005). După Revoluţie, Găitan a fost interesat de managementul instituţiilor culturale, iar în 2001 a devenit director al Teatrului Nottara.
A rămas toată viaţa fidel scenei Teatrului de Comedie, unde joacă şi în prezent. Iubeşte animalele, şi are ca hobby vânătoarea şi echitaţia.

În ultimii ani a activat în teatru, televiziune şi a ales şi varianta serialelor Tv. ( "Daria, iubirea mea", regia Alex Fotea & Sebastian Voinea, 2006, "Cu un pas înainte", regia Alex Berceanu sau "Inimă de ţigan", regia Alex Fotea & Iură Luncasu, 2007, "Pocker" în regia lui Tocilescu, ...).

Este căsătorit cu Tunde Găitan, au o fiică, Gloria, absolventă şi ea de UNATC şi un fiu, Alexandru care este manager la Londra.



"Visul meu era să urmez Geologia şi-mi plăcea ideea de a fi geolog, dar nu de laborator, ci cercetător, fiind pasionat de munte şi de drumeţii. Am dat examenul de admitere şi am picat „cu succes”. Târziu am aflat că aveam un dosar foarte prost. Tata fusese deţinut politic, iar copiii de deţinuţi nu aveau voie să urmeze facultăţi care „învârteau” secrete de stat, aşa cum era Geologia. Tata fusese închis din cauza unei decoraţii pe care a primit-o în urma luptelor care s-au dus pentru cucerirea oraşului Odessa din 1941. El a fost rănit în primele zile şi internat într-un spital românesc. După ocuparea Odessei, toţi militarii au fost decoraţi. Ulterior ocupării oraşului, acolo a fost aruncat în aer un comandament al armatei române. Represaliile au fost cumplite, dar tata nu avea cum să participe la ele din moment ce era internat. Cert este că acea decoraţie a fost văzută de cineva în pieptul tatălui meu, într-o fotografie, şi a fost reclamat. Aşa a ajuns deţinut politic, iar din momentul acela viaţa mamei mele s-a putut compara cu cea a Vitoriei Lipan din „Baltagul”. S-a chinuit să ne crească singură cinci ani, ascunzându-ne adevărul, ca să nu suferim. Noi ştiam că tata e plecat la facultate şi o întrebam mereu când se întoarce. Lacrimile îi şiroiau pe obraji şi nu mai ştia ce să ne spună. A făcut tot ce i-a stat în putinţă să-l scoată din închisoare. Vânduse toată mobila ca să meargă la procese. După aproximativ patru ani şi jumătate a reuşit să găsească în nişte arhive actele de spitalizare, care au dovedit că tata nu a avut cum să ia parte de pe patul de spital la execuţia evreilor din Odessa. După cinci ani de detenţie a venit de acolo speriat, un om terminat, o epavă."

Read More

Dem Radulescu - Maestrul si fuseristul

-Ai fost membru de partid ? 
-EU ? ... membru , de ce ? 
.......................
- Atunci de ce te porți ca un activist ?///Ba partidele au avut dintotdeauna hoții lor  , și au și acuma  , altfel se duc ...de râpă 

Read More

Gânduri de seară.........

În valuri albe mii de focuri
Plutesc – e drumul nesfârşit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Şi, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
-Şi pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric – e convoiul
Atâtor vieţi făr' de noroc.
Şi printre ele câteodată
Se-opreşte soarta ca s-aleagă
Un suflet – stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.


Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveţi şi voi,
Iloţi : un gând de mângâiere,
Că şi din robi se nasc eroi.  (Ovid Densusianu)

Read More

"Un zugrav" .... pictorul florilor!

Ștefan Luchian
 
Ștefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ștefănești, din județul Botoșani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian și al Elenei Chiriacescu. Vocația viitorului pictor se declară încă din copilărie. El rezistă cu încăpățânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la școala militară. În 1873 familia se mută la București.

Ștefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Școlii Naționale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889, obținând medalia de bronz pentru un Cap de expresie și un Studiu după natură. Maestru nedisputat i-a fost, în această perioadă de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian găsi încurajarea, fără să-i împiedice libera dezvoltare a personalității.

Ștefan Luchian va fi în 1896 principalul inițiator al "Expoziției artiștilor independenți", care se va deschide chiar în fața Salonului Oficial. Se înscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de pictură a Școlii de Belle-Arte din Iași, de la care se retrage însă, protestând împotriva mașinațiunilor de culise.

În 1900 participă cu două pasteluri la "Expoziția Universală" de la Paris. În același an apar primele manifestări ale unei afecțiuni ale măduvei spinării, maladie cunoscută sub numele de scleroză multiplă, care, după ameliorări trecătoare alternând cu noi agravări, îl lasă infirm pentru tot restul vieții. Soarta îi este potrivnică, boala și sărăcia materială mergând mână în mână.

Continuă totuși să lucreze cu frenezie și până în anul 1915 expune neîntrerupt la diverse expoziții. Prezență eminentă în viața artistică a timpului, Luchian nu cunoaște pentru multă vreme succesul. Astfel, la expoziția sa din 1905, singurul cumpărător al unui tablou a fost pictorul Grigorescu.

 Un grup restrâns de admiratori și prieteni îl aclamă, condiția sa materială continuă însă să fie dintre cele mai precare. Din 1909 până la sfârșitul vieții va fi țintuit în fotoliu.


Fixase însă în memorie "splendorile scânteietoare" ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate și de finețe, de sinteză cromatică și arhitecturală a formelor, de colorit strălucit și delicat totodată.

Tehnicii uleiului, Luchian îi alătură, pentru peisaj și pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o măiestrie neegalată. Fluiditatea contururilor, delicatețea catifelată a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian începuse să picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el își concentrează în această direcție toată energia creatoare, toată pasiunea pentru natură, toată dragostea pentru viață și pentru frumos. Iată de ce "florile" lui Luchian au acea intensitate aproape dramatică a sentimentului, acea lumină interioară, acea simplitate gravă.


Luchian a murit la 28 iunie 1916. Către sfârșitul vieții nu mai putea ține penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Astfel se sfârșea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru artă sa, viața unui pictor.

Read More