B.O.R! NU TRAUMATIZA MINORII! & Tiberiu Vanca

B.O.R! NU TRAUMATIZA
MINORII!

Sticla, obiectul magic, ce ne povesteşte douăzeci şi patru de ore din tot atâtea tot ce se petrece în lumea largă, ne este prietenă sau dimpotrivă. Înclin să cred că nu. Există, chiar, momente în care ne urâţeşte viaţa mai rău decât ar face-o un terorist ce s-ar încrâncena să paraziteze pe, şi în, fiinţa noastră. Iată de ce uneori ne este drag televizorul iar alte ori îl urâm. O întâmplare din ultima categorie avea să ne furnizeze ştirile din seara zilei de 3 iunie crt. Ştiristul comenta cu amărăciune cum că inspectorul şcolar al disciplinei religie din judeţul Gorj a dat cuvânt de ordine tuturor profesorilor ortodocşi, titulari ai disciplinei, cum s-ar spune, de „Doamne, Doamne”, să tragă de limbă pruncii din băncile în faţa cărora au acces, pentru prelevarea apartenenţei la „alte afurisite Biserici decât cea ortodoxă” şi că aceste informaţii ar fi necesare Mitropoliei, evident cea ortodoxă. Ştirea, aparent banală, m-a cutremurat, şi asta nu pentru că oamenii se bălăcăresc diurn în tot felul de porcării, cât pentru că a deschis o rană, nevindecată încă, produsă pe trupul moralităţii acestui popor în anul, de la Diavol, 1948, când la duiosul mieunat, şi linguşeala cu promisiuni colaboraţioniste mai mari ierarhi ortodocşi au convins torţionarii roşii de la vârf să treacă înafara legii Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică, pentru că vezi bine prin anul 1700, întunecatele „agenturi-medievale” au atentat la sănătatea ortodoxă rupând din trupul sfânt al Sfintei Biserici Ortodoxe ramura „blestemată”a „uniaţilor” ce avea să devină istoriceşte Biserică Unită cu Roma. Şi târgul s-a încheiat. Greco Catolicii au fost interzişi, ierarhii acestui cult au fost întemniţaţi şi ucişi în închisori şi lagăre, iar prelaţii ortodocşi şi-au ţinut promisiunea, respectiv au ciripit. Dovezi Mitropolitul Nicolae Bălan al Banatului a recunoscut că a semnat cu securitatea, Mitropolitul Andreicuţ al Clujului, precum şi întâi stătătorul de la Constanţa au fost deconspiraţi de C.N.S.A.S. iar de clerul risipit prin ţară ce să mai vorbim. Nu întâmplător aceiaşi Biserică acoperită de ruşinea şi inconştienţa Înalţilor Săi Prelaţi din vreme, a cerut dispensă de la cercetare în anii din urmă a clerului ortodox. Teama de a se afla prea multe i-a cam avizat. Am afirmat că rana produsă atunci nu este închisă nici acum după 66 de ani întrucât actuala conducere BOR refuză să restituie în integralitatea lor bisericile Greco-Catolice primite plocon în urma târgului din 1948.
Dar să revenim la ale noastre. Înaltul Cler Ortodox şi clerul în subordine, ar vrea să sechestreze divinitatea. Vor să-l boteze pe Dumnezeu la ortodocşi. Ei fac aceiaşi greşeală pe care o fac extremiştii din ţara vecină care o ţin sus şi tare că Dumnezeu este ungur. Nu buni prieteni. Dumnezeu cel blând este un Spirit Sacru şi atât. El nu este nici ortodox, nici catolic, nici neoprotestant, nici islamist, nici mozaic, cât este un spirit universal ce îi iubeşte pe toţi cei ce i se închină, indiferent de cultul din care i se înalţă slava şi rugăciunea. El, atâta timp cât oamenii trăiesc în moralitate şi-i recunosc proeminenţa slăvindu-l nu este sensibil la „bălăcăreala dogmatică” inventată de clerici pe un lung traseu istoric numai şi numai pentru a-şi pieptăna orgoliile. El ignoră anul 1054, şi acoperă cu dragoste ambele ramuri şi pe toate celelalte ce fie s-au rupt fie s-au instituţionalizat din varii considerente pe traseul istoric de la Mântuitor şi până în prezent, calvini, luterani, anglicani şi alţii. Să nu cădeţi în greşeala, bunii noştri prelaţi ortodocşi, să socotiţi că raiul vă aparţine, şi că aţi putea fi titulari absoluţi al adevărului În Dumnezeu şi În Credinţă. Din punctul de vedere al Înaltului Spirit Divin, vă aflaţi la deplină egalitate cu neoprotestanţii de toate genurile, cu catolicii de toate ramurile şi cu toţi slăvitorii lui Dumnezeu, astfel că pofta prozelită manifestată istoriceşte de Domniile Voastre este păcat şi „Mânie” amestecată cu „Durerea” ce-l încearcă pe „Părintele Sfânt” atunci când vă asistă la comiterea păcatului de a nu iubi aproapele, de a nu-i respecta pe toţi ce-i ce i se închină, indiferent din spatele cărei dogme, de-a le deţine prin păcat lăcaşurile de cult, de a-i pune în situaţia să se roage sub cerul liber în timp ce bisericile lor stau sub lacăte la mâna Domniilor Voastre pentru că ziceţi că în acest sens aveţi cuvânt de ordine de la cei ce vi le-au încredinţat în custodie. Ştiţi Domniile Voastre bine cine au fost aceia.
Domniilor Voastre, potrivit celor mai elementare reguli de moralitate şi legalitate nu vă este îngăduit să faceţi anchete sociologice prin prelevare de informaţii de la persoane minore. Aşa cum autorităţii statale nu-i este îngăduit să întrebe şi să preleve declaraţii de la minori în alte condiţii decât sub asistare parentală, pe de o parte, iar pe de altă parte regulile de prelevare sociologică interzic o astfel de practică, personalul de sub influenţa Bisericii Ortodoxe Române, respectiv profesorii de religie din Judeţul Gorj, în măsura în care au dus la îndeplinire ordinul dat de inspectorul de specialitate din cadrul inspectoratului nu numai că au greşit cât au abuzat minorii în discuţie, iar acest fapt se converteşte într-un grav act antisocial. Se numeşte infracţiune.

4 iunie 2014
Tiberiu Vanca

Read More

Gânduri de seară............

Bolnav mi s-a părut în viața-mi goală
Preaplinul unui chin nemărginit,
Când întâlneam doar suflete de smoală
Dar fiecare-n alb era vopsit …
De ce-aș minți, am fost și eu povara
Luminii ce mereu m-a îmbrăcat,
Am fost și eu nevrednica, avara
Ce cu lucirea neagră s-a-mbătat.
Dar mi-am zidit în clipă veșnicia
Și-am ispășit pedeapsa de-a trăi.
Cu lacrimile-am înecat furia,
Și-am învățat că pot să-nvăț a fi.




Și-apoi, ce poate face o ființă,
Când răstignită e c-a îndrăznit-
Să-și facă din tăcere o credință
Și-altar din orice clipă ce-a iubit?
Neîmplinit rămâne poate omul,
Ce judecă pe-un altul neștiind -
Că dacă nu-l sădești, cum crește pomul?
Și viu cum să rămâi deloc trăind?
Firească ni se pare azi furia
De-a împroșca veninul și-a păta
O lume ce stingherilor e glia
Și nici nu s-ar mai naște fără ea.
Dac-am simțit mai mult decât pot duce
Și-am dăruit mai mult de ce-am primit
Lăstarul meu lăsat să se usuce,
În mine azi iar simt c-a înflorit.
Nu știu acest poem ce-mi va aduce
În veci nu cer ce știu că nu pot da
Dar eu din viața mea îmi fac o cruce
Și-n pururi nu m-aș naște-altcineva. (Luminița Amarie)

Read More

La mulţi ani Italia!

                                        2 Iunie - Ziua naţională a Italiei.

                                                                          ROMA

                                                                           Milano

                                                                          Napoli

                                                                    Palermo

                                                                           Torino

                                                                         

                                                                            Genova

                                                                             Bologna

                                                                       Florenta

                                                                             Roma

 

 

Read More

Gânduri de seară............

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles. Voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.
Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodată,
În drumul tău mai mult nu am să ies,
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.
A fost desigur numai o greşeală,
Putea să fie mult, nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai un rost.
Şi totuşi, totuşi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli,
Vădeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumină-n seara mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus magic
Pe fragedă fiinţa ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.



Vedeam cum peste vremuri se înălţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenuncheate rânduri submisiv
La soclul tău dumnezeisc aşteaptă
Să le întinzi un zâmbet liniştit
Spre sărutare adorată dreaptă,
‘Nainte de-a se şterge-n infinit.
O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză, auroră
De ne-nţeles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.
N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun : " Eşti ca oricare” ...
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.
De-ar fi mocirlă-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat de pofte tăul,
Ce-l ţine candid amintirea mea.
Vei fi acolo veşnic ne-ntinată,
Te voi iubi mereu fără cuvânt,
Şi lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.
Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor lină,
Vei sta iubită ca-ntr-un colţ de cer
O stea de seară blândă şi senină.
Şi când viaţa va fi rea cu tine,
Când au să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amândoi.
Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri ne mai scrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţă legănată,
Te vei simţi ca-n visul cel dintâi.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Să plec de-aicea de la voi curând,
Când glasul tău vreodat-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Şi dac-ar fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.(Mihai Beniuc)
,,

Read More

TRÂNTA CÂRLANULUI CU MARINARUL & Tiberiu Vanca

TRÂNTA CÂRLANULUI 
CU MARINARUL

Bunicuţa, sau Ucigaşul cu Faţă Umană, punctează uneori cum nu se poate mai fericit. Pe Mircea Geoană l-a acoperit cu „Prostănacul”, iar imberbului urmaş al acestuia i-a spus „ Cârlanul”.Desigur că cititorul ştie de acum despre cine este vorba. Fireşte despre Ion Iliescu. Îi spun „Ucigaş” pentru că într-o sfântă zi de Crăciun i-a ucis pe cei doi Ceauşeşti, lipsindastfel românii de şansa de a afla în amănunt mecanismul batjocoririi unui popor. Îi adaug „Cu faţă umană”, pentru că la prima apariţie pe sticlă după fuga celor doi propunea „construirea unui socialism cu faţă umană”. Ei bine dacă i-a spus poporului că s-ar putea institui o societate la calitatea amintită, ne punem întrebarea de ce s-a murdărit cu sângele Ceuşeştilor în closetul de la MAPN, de ce a apelat la Miron Cozma dându-i mână liberă ca trupele sale de desant, formate din cele mai declasate persoane ocupate în minerit, să ucidă pe traseul Petroşani-Bucureşti, să molesteze populaţia civilă bucureşteană, de ce a denumit proprietatea un moft şi toate celelalte. Dar pentru că nimerit-o atât cu Geoană cât şi cu Ponta, merită felicitări.
Cârlanul: Un hoţ de valori spirituale, căruia pentru eleganţă i se spune plagiator. Un mincinos într-atât de înrăit, dublat de afecte rele, încât din prudenţă nu poţi întra cu el în pădure. Patron al celor mai puternici prăduitori ai societăţii româneşti. Ne referim la baronatul PSD. Un individ necapabil să cunoască rosturile ţării iar ca o consecinţă societatea românească se târaşte inerţial prin istorie, fără a fi condusă. Din 2012, de când a preluat frâiele guvernării este colindat de lunea până joia, seară de seară, de ani buni, cu întrebarea „Ponta! Guvernăm şi noi ceva?”. Nebăgat în seamă pentru că nu face nimic util, se încrâncenează să-şi acrediteze personalitatea şi nu reuşeşte. Visul lui cel mare a fost să ajungă la „Casa Albă”. A luat-o spre America iar acolo cu chiu cu vai n-a ajuns decât la Vicepreşedintele Joe Biden, iar despre ce s-a întâmplat acolo nu se ştie decât că la o zi două după eveniment, vicepreşedintele american în loc să se spele pe mâini, l-a contactat telefonic pe Preşedintele României, posibil să-l întrebe câte ceva despre imberb. Stăruitor nevoie mare a ajuns la o întâlnire internaţională la care participa şi Preşedintele Barak Obama, şi-a luat fotograful de mână şi împreună au purces spre locul unde adăsta personalitatea americană. Cu lipsa de ruşine ce-l caracterizează a provocat o strângere de mână şi a ieşit fotografia „întâlnirii Cârlanului cu Cel Mai Puternic Om al Lumii”.
*
În ţară a căzut pe mâna unui turnător al fostei Securităţi, îl numim pe Dan Voiculescu” şi împreună cu acesta şi cu un alt vânător de demnităţi, au pus-o de o lovitură de stat. Dar pentru a ajunge aici au început o harnică demolare a statului de drept. Schilodirea legislaţiei naţionale pentru a ajunge la scopul urmărit, respectiv, anexarea Justiţiei. Au poftit decapitarea Ministerului Public, prin desfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, desfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate, şi ciuntirea atribuţiilor şi competenţelor Curţii Constituţionale, în care sens au semnat şi un protocol la cererea unui coate goale ce în viaţa activă a compărut social nu cu capacitatea de a raţiona cât cu tresele de pe umeri. Populaţia ţării n-a cuplat la lovitura de stat, astfel că aceasta a eşuat lamentabil. S-a sesizat şi Comisia Europeană care l-au chemat la ordine. I-a înfipt la buzunarul de la piept un răvaş în unsprezece puncte, şi cu un „Marş acasă!” l-au returnat Patriei pentru a-şi linge scuipatul. Cârlanul şi acoliţii lui au transformat ura viscerală ce o nutreau faţă de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, pe scurt marinarul, în politică majoră de stat reuşind şi o performanţă din cele mai ruşinoase prin spălarea creierilor a 7.400.000 de persoane nădăjduind că prin votul acestora îşi vor duce la îndeplinire acţiunea criminală de înlăturarea întâiului demnitar al ţării. Au mai lucrat la demolarea ordinii prin persistenţa de a-i apăra pe demnitarii certaţi cu legea drept care într-o noapte, la ceasul când cântau cocoşii unealta din Camera Deputaţilor, îl numim pe preşedintele acesteia Valeriu Zgonea a convocat haidamacii din cameră, şi au înegrit istoriceşte o nevinovată zi a săptămânii. I s-a spus „Marţea Neagră”, noapte în care s-a vorbit despre scoaterea din recluziune a baronilor condamnaţi, s-a gândit liberul acces la prăduirea avuţiei publice dacă paguba nu depăşea 500.000 de euro şi altele.
Specializat în furt, Cârlanul, a recidivat prin folosirea Campaniei pentru Alegeri Euro-Parlamentare, pentru intrare, pe uşa din dos, în campanie prezidenţială, campanie în care şi-a oferit serviciile de viitor preşedinte al ţării, cerându-le ţucălarilor ce-l aplaudau să-l îndemne la a intra ca prezidenţiabil în campania ce se va deschide peste mai multe luni. I-a sabotat pe liberali, folosindu-l drept „Cal Troian” pe unul din cei mai notorii trădătorii ai mişcării liberale, Călin Popescu Tăriceanu. Faptul de a-i încredinţa acestuia după demisia din PNL, demnitatea de preşedinte la Senat, de a-i pune la cale redobândirea calităţii de membru PNL, atunci când s-a crezut că vor putea scinda acest partid istoric şi reanexarea mişcării liberale, prin reactualizarea USL-ului, prin cunoscuta mascaradă de la Satu Mare, operaţie pusă în scenă cu doar câteva zile înainte de deschiderea urnelor, ce prin natura ei a produs derută în sânul electoratului liberal, şi a determinat pierderea unor severe procente electorale de către formaţia de referinţă.
*
Dacă cu doar câteva zile înainte de deschiderea scrutinului PSD-ul dura o ofensivă dură de compromitere a liberalilor, ţara a fost vizitată de vicepreşedintele celei mai mari puteri din lume, Joe Biden. Vizita acestuia a produs, prin natura sa, anumite clarificări pe scena politicii naţionale. Întâlnirea demnitarului american cu „marinarul” a fost emoţionantă prin modul în care s-a desfăşurat. Ţara, şi în special cei 7.400.000 de spălaţi pe creier de către autorii loviturii de stat, aveau să observe nemijlocit cât de preţuit este preşedintele român de către administraţia americană. L-am văzut pe demnitarul american îmbrăţişându-şi amfitrionul, mai mult, oaspetele a împins efuziunea până la a-şi sprijini fruntea de a preşedintelui român. Am fost martori la declaraţia acestuia că încheierea mandatului lui Traian Băsescu este regretată şi, oarecum, îi nelinişteşte pe americani. Demnitarul american s-a întâlnit şi cu prim-ministrul, dar în raport cu acesta a păstrat protocolară distanţă. Numai că normele protocolare străine Cârlanului l-a determinat să-l atingă pe oaspete cu mâna. Act material echivalent cu o injurie. O persoană de rang inferior nu-şi poate permite să-l atingă pe demnitarul de rang superior. Unui tânăr, cum este glumeţul nostru Cârlan, nu-i este îngăduit să-l atingă cu de la el iniţiativă pe demnitarul vârstnic. Dar întâmplarea ne pune în situaţia să rememorăm o altă întâmplare ghiduşe a altui fals demnitar român. Adrian Ciorianu ,care l-a salutat cu degetul mare ridicat pe Regele Juan Carlos al Spaniei, şi a fost cam destul pentru a i se ridica rangul ministerial.
Românii au durat cei patruzeci şi cinci de ani de dictatură cu gândul că nu ar putea fi salvaţi decât de americani, motiv pentru care ţara i-a aşteptat cu nelinişte. Nu de puţine ori, în special în timpul terorii staliniste, la întâlnirea personelor ce nutreau încredere unul faţă de altul, cel puţin unul întreba:” Ce ştii? Vin americani?” Şi iată americani au venit, iar înalţi demnitari ai statului american au vizitat România şi sub anterioarele administraţii postdecembriste, dar nici una din acestea n-a adus sentimente într-atât de răspicate precum cea din mai 2014. Şi asta pentru că lupta împotriva corupţiei, merge ca unsă. A căzut un prim-ministru corupt, au căzut preşedinţi de Consilii Judeţene, s-a curăţat într-o mare măsură eşaloanele puterii de persoane certate cu legea. S-a ajuns până acolo încât se ştie de acum cum cabinetul prim-ministerial, al Cârlanului, a devenit teatru de comitere a acte infracţionale. A se vedea traficul de influenţă promovat cu complicitatea Cârlanului de către Adrian Duicu din spatele mesei de lucru de la Victoria, eveniment ce a stârnit hohote în opinia publică atunci când s-a aflat că primul-ministru se mută la MAPN, pentru a nu mai fi ascultat şi pentru a-şi promova mârlăniile dintr-un spaţiu sigur.
Atunci când Cârlanul împreună cu complicii săi au făcut din lupta împotriva marinarului politică de stat, invocând lupta împotriva „Regimului Băsescu”, în condiţiile în care preşedintele dispunea de pârghii limitate de putere, pentru că întreaga forţă publică (armata, administraţia, poliţia etc.) se aflau în subordinea celor de la Palatul Victoria, a atras atenţia opiniei publice internaţionale prin aceea că în spatele „falsului” regim Băsescu, prinde putere Justiţia şi ordinea, s-a realizat că jocurile executivului pentru promovarea infracţionalităţii (vezi „Marţea Neagră”: vezi protocolul cu colonelul Dogaru, etc.) sunt intimidate de „puterea”, doar prin cuvânt, al preşedintelui, că integritatea acestei înalte personalităţi intimidează şi descurajează pornirile infracţionale împotriva ordinii de stat.

29 mai 2014
Tiberiu Vanca

Read More

GUGUMANII LUI PONTA AL III-LEA & Tiberiu Vanca

GUGUMANII LUI 
PONTA AL III-LEA

Cum? Nu ştii cine-i Ponta al III-lea? Vai mie! Cel care şi-a arătat muşchii spiritului furând valori spirituale. Cel care pe regia lui Dan Voiculescu a pus la cale o lovitură de stat. Cel care la insistenţa lui Mircea Dogaru, un colonel decrepit, scos din uz pentru uzură, a semnat un protocol prin care s-a obligat să înlăture „câinii de pază a ordinei de drept” (D.N.A.+ A.N.I) să ciuntească atribuţiile Curţii Constituţionale, cel ce s-a făcut că merge la o petrecanie în Africa de Sud, ca să aibă un alibii cum că „Marţea Neagră” pusă în scenă de valetul său, Valeriu Zgonea, n-are nici o legătură cu el, cel ce stă douăzeci şi patru de ore pe sticla televizoarelor bătându-se pe piept cu „sub prim ministeriatul meu”, „în calitatea mea de prim ministru”, „atâta vreme cât „EU” sunt prim ministru”, iar asta pentru ca nu cumva prostimea să nu ştie ce mare om s-a făcut el, ăla de se dă cu barca pe uscat, cel ce a instituţionalizat ura împotriva unuia Băsescu, declarând-o unică doctrină de stat şi fundament practic al guvernării. Adună-ţi amintirile stimat al meu Cititor şi vei localiza şi alte situaţii ce caracterizează acest clovn instalat în fruntea naţiunii. Vei descoperi că a trompetat că ne va oferi „Cel mai cinstit guvern”, promisiune probată cu doi hoţi de valori spirituale, din familia sa de apucături , pe care i-a năimit la Ministerul Învăţământului, iar la transporturi a năimit pe unul ce aştepta cu firească nerăbdare să intre la puşcărie, iar la Păduri şi Ape a instalat o blondă rustică căreia dorind să-i accentueze obârşia i se adresează cu „Fă”, iar asta pentru a se şti că nu Petru Groza , cândva prin întunecatul deceniu cinci, al secolului trecut, ar avea primatul instalării la Agricultură a unui ţăran, îl numim pe Romulus Zaronii, cu toate că Doina şi nu mai ştim ce patronimic poartă, nu este deloc ţărancă, după cum nici Victor Viorel Ponta, şeful ei direct nu este deloc intelectual, iar calitatea absolut degradantă de „domn” nu i se poate contesta, astăzi când toţi „ciurli-burli” îşi zic „Domnu”.
Fatal pentru toate trei guvernările Ponta, şi absolut fără şanse pare să fie Ministerul Învăţământului, în fruntea căruia hălăduie acum etalându-şi incompetenţa unul, Remus Pricopie, să nu se creadă că ar fi o predestinare şi s-ar chema Pricopie fiindcă prin „ilustra” s-a prezenţă s-ar fi încercat „pricopsirea” în vreun fel a înaltei instituţii. Nu doamne fireşte ministerul nu s-a pricopsit cât dimpotrivă.
De dată recentă, pe şest, s-a mai semnat un protocol, şi asta pentru că guvernarea Ponta se rostogoleşte numai şi numai pe protocoale tâmpite (Notă: Vai! Mie! Uite cum îmi mai scapă vorbele!) Ei bine!. S-a mai dat o lovitură ordinii de drept româneşti. B.O.R. (Biserica Ortodoxă Română), această celebră „spălătoare de creiere”, prin „Întâi Stătătorul Său”, cel prin a cărui strădanie se ridică, cam pe bani publici, o construcţie megalomanică, „Catedrala Mântuirii Neamului!”. De ce o fi vrând „Ciobotea” să ne mântuie? Şi nu pe unul sau pe doi, cât întreg neamul românesc, cel ce fiinţează şi va fiinţa din veacuri şi cât veacurile şi cum poate el să o facă? Cu ce o greşit acest greu încercat popor încât să trebuiască să fie „Mântuit” de Houcus-Poucsul” lui Ciobotea? Dar să lăsăm asta şi să ne întoarcem la oasele pe care le poartă prin ţară întru închinare, fără ca cei de la „Protecţia Consumatorului” să încerce a stabili specia de la care provin şi dacă nu cumva sunt expirate. De ce au ei pretenţia că pitindu-ne sub patrafire, şi spunând ca proştii ce greşeli am făcut, ne ascultă Dumnezeu în persoană şi nu popa satului, după ce a tras o gură de rachiu şi a uitat să-şi clătească gura cu niscaiva apă, pentru că „cucerniciilor lor” li se datorează şi ceva răgazuri pentru divertisment, şi ce distracţie mai straşnică decât să ştii cine pe cine şi de ce a omorât, cine cu cine şi-a înşelat consortul/consoarta, cine ştie să urască cel mai straşnic, iar micile şi marile păcate pot alimenta o listă lungă.
Ei bine Ciobotea Daniel, s-a scremut, iar din sacrul său scremăt, cu contrasemnătura lui Remus Pricopie, nefericitul, neavizatul, nepregătitul ministru întru educaţie, s-a modificat puţin codul muncii. Oamenii de bine ştiu de bună bucată de vreme că modificarea acestei legi ţine de competenţa de legiferare a Parlamentului. Şi uite aşa pentru că a vrut „Întâi-Stătătorul” codul muncii este modificat. B.O.R. s-a insinuat în raportul instituit prin respectivul act normativ la edictare, dintre angajat şi angajator. Ce şi-a spus „Întâiul …” : în sacralitatea creştină există „Sfânta Treime”, Trinitate compusă din .Dumnezeu, Fiul, şi Spiritul Sfânt (notă: Duhul Sfânt la ortodocşi). Dacă lucrurile stau aşa în Biserică, de ce să nu instituim trinitatea şi în raporturile de muncă ale profesorilor de religie, că doar creştini suntem, în sensul că nu pot fi angajaţi în muncă profesorii de Doamne! Doamne! fără avizul Chiriarhului, care se pare că este o somitate sau o semi-somitate în elita ortodoxă, (Notă: S-a aflat că acest aviz în termeni ortodocşi se numeşte „Binecuvântare”). Dacă în lumea laică încadrările în muncă se fac la cerere, prin dovedirea pregătirii profesionale, şi a sănătăţii petentului. În situaţia profesorilor de religie se interpune o a treia condiţie, plicul închis ce transportă punctul de vedere numit „Binecuvântare” a Chiriarhului. Iar atunci când Chiriarhului i se face pe vreunul din preacucernicii cu muncă la catedre, comunică, evident prin poştă, un alt plic prin care „se retrage –Sfânta; Sacra Binecuvântare” cea ce potrivit protocolului semnat între „Dănilă şi Remus” determină în mod obligatoriu desfacerea contractului de muncă a nefericitului popă ce nu mai place Înalt Cucernicilor. Numai că insinuarea oamenilor lui Dănilă în raporturile de muncă prin instituirea trinităţii (Chiriarh, angajator şi angajat) nu operează şi în Justiţie. Pentru că prin obedientul efort al făcătorilor de protocol, nu au putut înlătura controlul de către instanţele de judecată. Astfel că nefericiţii întru drept, ce vor fi nevoiţi să apară în instanţe pentru a apăra măsura desfacerii contractelor de muncă vor fi puşi la o oarecare încurcătură. Vor fi chestionaţi:
- De ce i s-a desfăcut contractul de muncă personajului „Amin” (numele profesorului alungat) ?
- Pentru că aşa a spus unul, va veni răspunsul consilierului juridic, sau avocatului!
- Şi cine este acela ?
- Unul ce se poartă cu „caftan alb şi umblă în cămaşă de noapte, tot albă, şi comunică cu o voce supra cavernoasă, şi aşa cum Ponta se dă de „Ceasul Morţii” că este prim ministru, somnabulul nostru se pretinde „Fericit”!
*
În ce ne priveşte n-avem nimic cu fericirea „Sfinţiei Sale” dar îi cerem ritos să stea cuminte în „Altarul Său” şi să nu se mai amestece în treburile laice.

2 iunie 2014-

Tiberiu Vanca

Read More

Gânduri de seară........

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.




Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti
După noaptea visului stingher?

Cine-ţi cheamă din poveşti
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
şi totuşi eu mai sper.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări? (George Ţărnea)

Read More

La mulţi ani!

"Nostalgia e un sentiment fundamental al oamenilor dintotdeauna, care-și văd viața ruinată de trecerea timpului, fără putință de reîntoarcere. Cei care s-au născut în comunism pot fi nostalgici după copilăria lor între Trabanturi și eugenii, după o lume dispărută, dar trebuie să fii imbecil să ai nostalgia lui Ceaușescu și-a sistemului comunist. Ai fi ca un fost pușcăriaș eliberat după decenii de închisoare și care tânjește după patul de scânduri și găleata din colț."



Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București.  Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.

Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant '83". A debutat în volumul individual "Faruri, vitrine, fotografii" la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, între care se remarcă "Poeme de amor" sau "Totul."

Un proiect unic în felul său este "Levantul", o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat "Boii soarelui" din romanul "Ulise". Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Este considerat de mulţi drept un teoretician important al postmodernismului românesc, și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate.
Mircea Cărtărescu este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice, sau fantasy în volumul "Visul" (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă "Orbitor", are forma unui fluture, și conține trei volume, "Aripa stângă", "Corpul" și "Aripa dreaptă", ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară, etc.
Ultimele sale cărți publicate, "De ce iubim femeile" și "Frumoasele străine" i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți best-seller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.
Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Au fost nominalizate în Franţa pentru premiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013) şi Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013).
Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.

"Când vezi că oameni la care ai ţinut foarte mult, pe care i-ai ajutat, în care ai crezut şi ai avut încredere, te judecă greşit şi te rănesc, asta e foarte dureros şi e foarte greu de iertat. Mi-au făcut rău oameni cărora le-am făcut bine. Asta a durut..."

Read More

Merita văzut !

Doar urmăriți clipul :

 V-a plăcut ?

Read More

La mulţi ani dragi copii!

Copilărie unde eşti?
Când îmi puneai sub cap poveşti......
Aveam în pernă numai vise
Şi-un leagăn cu iubiri promise.
În ceată îngeri mă vegheau,
Cu nopţi de stele mă-nveleau.
Până şi gândul mi-au păzit
Turnând în taină Mir sfinţit.
Şi înfăşată-n liliac,
Lăsat în ploi peste cerdac
Cu greierii într-un alai,
Eram în Rai.

Precum un fluture-n grădină
Scăldat în raze de lumină
Mă rătăceam prin flori cu rouă...
Strângeam cu braţele-amândouă
Petalele căzute-n zori
Din trandafiri agăţători
Şi mă-ntristam, credeam că plâng,
Că spinii... aripile frâng,
De nu i-ar fi avut zburau
Şi ceru-n roşu îl pictau.
Mi-ar fi făcut şi-un curcubeu
Să-l văd în el pe Dumnezeu.

Azi îmi lipseşti atât de mult,
De parcă sufletul e smuls
Şi aruncat în gropi comune,
Fără de viaţă şi de nume...
Şi veacuri mă despart de tine;
De ce-ai plecat de lângă mine? (Angelina Nădejde).







Ziua copilului

În România, Ziua copilului se sărbătorește în fiecare an pe data de 1 iunie.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”. În Turcia Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.
În anul 1954 Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul că fiecare Stat să dispună de o zi la așa-numita „Ziua copilului” (engleză Universal Children's Day).
În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.

 Să fiţi sănătoşi şi mereu cu zâmbetul pe buze. Să vă bucuraţi şi să creşteţi frumos.
Copilăria e o lume aparte, plină de lumină şi armonie.
Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viaţa. Să vă bucuraţi de ea, dragi copii!

Read More