CU DREAPTA DEMOLEAZĂ,
CU STÂNGA PRĂDUIEŞTE
În lumea fiinţelor vii, cu o oarecare frecvenţă se produc unele malformaţii. În materialul de faţă ne manifestăm regretul că în momentul „iniţiatic” al venirii pe lume a lui Victor Viorel Ponta nu s-a asistat la expulzarea din pântecul matern a unui homuncul cu braţele „pe centru” şi nu aşa cum poartă de regulă specia, unul pe dreapta şi al doilea pe stânga. Şi asta pentru că pruncul nematurizat ajuns prim ministru se declară de stânga în condiţiile în care actele executivului pe care-l conduce sunt cam bolmojite (n.n. bolmojit= atât de amestecate încât aproape că nu au identitate, sau sunt şi de un fel cât şi de celălalt, în povestea noastră a se avea în vedere dreapta şi stânga). „Măria Sa”, infatuatul care-şi afişează posteriorul, cu funcţionalitate de „cur”, în balans dreapta-stânga, cam, cum fac femeile uşoare cărora li se spune c…, în clipele de trudă în care îşi ofertează nurii, se dă „politician de stânga”, în condiţiile în care încurcă rău de tot cele două direcţii „de a face” în politichie.
S-o luăm pe scurt:
Un act, morbid, de orientare a conducerii executive „comis” de către guvernul
pe care-l conduce, este măsura reducerii până la închiderea investiţiilor publice. Vă veţi întreba: „Şi ce-i cu asta!?” Ei bine! E groasă!” Iar acum să ne explicăm:
Zona investiţională a unui stat ocupă majoritar agenţii economici care edifică. Ori a edifica înseamnă a construi , iar faptul de a construi presupune existenţa în plan socio-economic a unei puternice reţele de unităţi de construcţii, care la rândul lor sunt fie civile fie industriale. Reţeaua aceasta a agenţilor economici în profilul „construcţii” nu ia, naştere, sau nu a luat naştere la zarurile întâmplării cât pe cererea şi oferta dinamicii de dezvoltare a societăţii de referinţă, în cazul nostru a ţării. Iar dinamica de dezvoltare socială este deplin afişată de prelevările statistice care arată cât se construieşte, din care cât în domeniul public şi cât în domeniul privat. Agentul economic care înţelege să investească în construcţii trage cu ochiul la cifrele de referinţă, şi ştie, pe de o parte „dacă are loc” sau pe de altă parte „unde are loc”, şi de abia după ce a pus pe picioare un astfel de studiu pune pe picioare unitatea de construcţii de referinţă. În România coeficientul mediu privind nevoia de a edifica prin unităţi de construcţii a determinat punerea pe picioare a acestora, respectiv tot ce s-a instituţionalizat în această structură de agenţi economici s-a aflat în raport cu cererea pieţii. Numai că a picat la cârma ţării „cel mai cinstit guvern”, executivul înţesat de puşcăriabili aflaţi în urmărire penală (Relu Fenechiu ş.a), de hoţi de valori spirituale , plagiatorii Victor Viorel Ponta, Corina Dumitrescu, Ioan Mang ş.a., ca să ne referim doar la sectorul ultra sensibil care este educaţia publică, s-a umplut Parlamentul de indivizi ce vânau imunitatea pentru a se acoperi de răspunderi penale iminente. S-au înfiinţat baronatele cărora la contraprestaţie cu asigurare de voturi, prin orice mijloace la exerciţiile elective li s-au trecut cu vederea malversaţiile prin care au vămuit avuţia publică şi astfel România a devenit o societate coordonată prin vârfuri mafiote îi amintim pe Marian Oprişan, pe Mircea şi Vlad Cosma (tată şi fiu de la Prahova), pe Constantin Nicolescu, de la Argeş, pe Adrian Duicu din Mehedinţi, pe Bunea Stancu din Brăila, Nicuşor Constantinescu, şi Radu Mazăre de la Constanţa, şi alţii, pentru că lista este obositor de lungă, care fie trebuiau finanţaţi fie trebuia să se închidă ochii privitor la modul banditesc în care au gestionat fonduri publice. S-a ajuns şi la şantaje de proporţii. Amintim doar situaţia de la Constanţa, Radu Mazăre a poftit ca „Portul Constanţa” să fie trecut în administrarea Primăriei pe care o conduce precizând că dacă nu se scoate hotărârea guvernamentală înainte de alegerile euro-parlamentare, sabotează alegerile din Dobrogea, în sensul că nu se implică în colorarea judeţului în roşu, fie prin activism fie prin acte antisociale înseriate. N-a ieşit hotărârea de referinţă şi partidul stat (PSD) a realizat un scor sub media tuturor exerciţiilor electorale anterioare când soldaţii partidului, Mazăre şi Constantinescu, puneau umărul, în cel mai fericit caz la mobilizare, şi ori de câte ori situaţia o cerea, şi o cerea des, la furturi, cumpărări de voturi şi alte mijloace, mergând până la aducerea morţilor la vot.
Disfuncţionalităţile create de către baronate au slăbit capacitatea financiară a statului, fie prin înghiţirea nelegală de fonduri de către baroni, fie prin finanţări cu adresă electorală. Hrănirea cu fonduri a baronatului a devenit o legitate întrucât ei sunt cei ce menţin puterea executivă şi astfel cum se poate vedea din întâmplarea „Mazăre”, narată mai sus, greva acestora sau nesupunerea pe linie pot deveni acte care să scoată partidul de la putere. Cum venitul, respectiv dijma prin impozite şi altele, este limitată dacă nu se împovărează populaţia dincolo de capacitatea de suportabilitate s-a impus regândirea distribuirii finanţelor. S-a ajuns în faţa unei situaţii de criză, situaţie în care s-a impus o recroire a distribuirii banilor în economie. Aşa s-a ajuns la soluţia renunţării la o mare parte din investiţiile publice. Dispărând cel mai mare beneficiar al activităţilor de construcţie, sectorul public, sectorul de construcţii al economiei naţionale a intrat în criză, iar aceasta a determinat restrângeri de activitate, falimente şi în mod firesc o creştere fatală a şomajului. A fost momentul în care s-a devoalat marea minciună din campania electorală, minciuna prin care bună parte din alegători au fost seduşi şi au votat cu imunda alianţă USL. Minciună. Da!. Rezultanta unei înşelătorii de proporţii, adică promisiunea că vor crea un milion de locuri de muncă. Nu numai că nu au creat locuri de muncă cât au mărit în mod alarmant rata şomajului.
Ajunşi în acest stadiu al demonstraţiei trebuie să-l avizăm pe cititor că anul 2014 este un an hotărâtor pentru alianţa roşie (PSD; U.N.P.R; şi PC. respectiv „Partidul Şperaclu”), ultimul, partidul prin care marele infractor postdecembrist Dan Voiculescu şi-a dorit să-şi instaleze oameni la două din ministerele esenţiale, Codruţ Şereş la Ministerul Economiei şi Daniel Constantin la Ministerul Agriculturii. Având poziţie dominantă în Ministerul Economiei D.V. a intrat în „Clubul Băieţilor Deştepţi” a cumpărat energie electrică ieftină din cea produsă de hidrocentrale şi a vândut-o la preţuri, îndoite, sau chiar mai mult şi a capitalizat copios. Avându-l la Agricultură pe Daniel Constantin, persoană care îi este debitor cu un capital extrem de sever, a păpuşerit comod instituţia şi în această situaţie prin arendare şi-a asigurat culturi agricole pe mii de hectare în zonele cu cel mai fertil teren agricol din România. Partid Şperaclu, pentru că a fost special creat nu pentru participare la viaţa politică a ţării ci pentru sugativarea de capital pe căi ilicite din două din cele mai esenţiale ministere ale ţării. Anul 2014 spuneam este un an hotărâtor pentru puterea roşie întrucât corespunde cu un eveniment politic esenţial, alegerile prezidenţiale, scrutin prin care alianţa (partidele amintite mai sus), doreşte să domine pe lângă puterea executivă, şi preşidenţia României, cu alte cuvinte să aibă totul şi Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni. Pentru a-şi asigura scopul urmărit, accederea la Cotroceni, este nevoie de bani, de cheltuială străină ridicării nivelului de trai al oamenilor şi al bunei stării a societăţii, prin peşcheşuri, prin cumpărări de voturi, prin stipendierea unui aparat care să-i faciliteze victoria în alegeri.
Alianţa a gândit să-i transforme pe oamenii altarelor în propagandişti roşii. A luat act că auxiliarul omului de la altar este psaltul, respectiv în termeni mai cunoscuţi cantorul. Persoană care pentru a putea fi ţinută în activitate trebuia cointeresată cu ceva. Până în urmă cu ceva săptămâni, aceştia erau stipendiaţi de către biserici, fie din veniturile evazioniste pe care le realizau lăcaşurile de cult , fie din banii colectaţi la „cutia milei”, fie din ciubucul preoţilor, respectiv veniturile pe care aceştia nu le contabilizează, iar statul are bunăvoinţa să nu observe un sector în care se mişcă copleşitor bani negrii. Ei bine executivul condus de către Victor Viorel Ponta a hotărât să salarizeze cu fonduri de la stat psalţii, în mare parte cei ce prin exerciţiul cântatului se adresează blasfemiator divinităţii. Transformă serviciul divin într-un spectacol de proastă calitate, coboară Cântarea Sfântă la nivele supărătoare pentru cei ce se aventurează să participe la un serviciu liturgic.
Că este astfel, noi am depistat o seamă de practici poluante a serviciilor liturgice într-o seamă de lăcaşuri de cult, respectiv la Bisericile din Vaţa de Jos; Baia de Criş; Brad Parohiile II şi III de pe cursul superior al Crişului Alb. În prima (Vaţa de Jos), participarea psaltului la cele sfinte aduce a un fel de „guiţat”, la Baia de Criş serviciul de strană deservit de doi psalţi în tehnica pitzicato-dizarmonic; la Parohia II Brad, psaltul se exprimă în tehnica urlatului şi peste toate nu dispune nici de voce şi nici de ureche muzicală, la Parohia III Brad serviciul este exprimat de o persoană cu voce puternic baritonală de bună calitate însă utilizată în sistem de cârciumă şi aducând a „Uuu Hai! Bade!” şi a hăulită. În 4 noiembrie 2010 printr-o scrisoare deschisă am sesizat aceste depăşiri ale civilizaţiei de Biserică Episcopului Gurie, al Devei şi Hunedoarei, lucrurile au rămas ca mai înainte, drept care în 20 august 2014 pe pagina noastră de Facebook am publicat articolul „Inerţie şi primitivism la Episcopia Devei şi Hunedoarei.”
Am pus în pagină cele de mai sus cu o oarecare nelinişte pe care o mărturisesc. Statul Român plăteşte salarii sub un nivel decent de existenţă, luminătorilor ţării, învăţătorii şi profesorii, tămăduitorilor din spitale , policlinici şi dispensare, medicii şi personalul sanitar, dar are fonduri şi disponibilitate să salarizeze personalul auxiliar de strană a unor culte, unor blasfemiatori a celor sfinte, celor ce pângăresc prin stridenţe şi manifestări cabotine atmosfera de linişte şi rugăciune ce trebuie să existe în lăcaşurile de cult;
ŞI
Face acest gest în preajma deschiderii campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, pentru a degreva preoţii de sarcina de a stipendia din banii negrii de sub sutane acest personal, „îi mituieşte” pentru a le câştiga disponibilitatea de a îndruma masele de credincioşi să voteze reprezentantul alianţei roşii, respectiv pe „Victor Viorel Ponta”, cel ce ameninţă că în nu ştim cât septembrie îşi va anunţa candidatura pentru scrutinul de referinţă.
Avem a observa că guvernul, să nu mai pomenim numele celui ce se află în fruntea sa, prin măsura reducerii drastice şi pe alocuri a renunţării la investiţiile din sectorul public, aruncă în mizerie, şomaj, urmat de imposibilitate de a se mai încadra după expirarea acestuia, o foarte extinsă pătură de personal muncitor şi concomitent cu această măsură are disponibilitatea stipendierii cu salarii a unei extinse pături de cabotini.
Acum când se aruncă în şomaj şi se deschid perspective din ce în ce mai sumbre personalului ce se disponibilizează in construcţii, când personalul didactic şi cel medical este stipendiat cu salarii de sub civilitate, se direcţionează fonduri importante pentru întreţinerea unor cabotini, în condiţiile în care tot pentru considerente de complicitate cu puterea, statul se face că nu bagă de seamă evaziunea extinsă ce se practică de unele culte. Măsura care se pare că lipseşte este să se acorde cultelor fonduri pentru încurajarea evaziunii, de ce să ne facem doar că nu băgăm de seamă.
25 august 2014-
Tiberiu Vanca
