luni, 15 decembrie 2014

Ponta dupa Ponta: Un mesaj catre Klaus Iohannis.


În urmă cu 25 de ani, era cu câteva zile înainte de prăbuşirea regimului Ceauşescu, într-o emisiune pe postul american de televiziune publică (PBS), spuneam că România nu trăieşte în realitate, ci în plină supra-realitate. Este ceea ce se petrece şi acum, spre uimirea oricărui om care încă mai percepe distincţia dintre adevăr şi minciună, dintre lumină şi beznă. Victor Ponta nu are nicio legitimitate, şi-a pierdut-o încă din mai 2012, când a fost demascat ca plagiator, dar, în mod cert, dincolo de orice dubiu, a pierdut-o în noiembrie 2014. Şi totuşi, Victor Ponta continuă să fie premier şi lider de partid. De ce? Primul răspuns ar fi ca omul e nesimţit. Nu unul banal, ci un campion al lipsei de obraz.


A fost respins prin vot liber şi corect de majoritatea cetăţenilor care au votat, se preface că nu înţelege semnificaţia votului. Baronocrația pesedistă, o oligarhie cleptocratică de o neruşinare cosmică, pare să fie ostateca sa. Iar opoziţia, la rândul ei, face tot felul de calcule păguboase despre cum se va deteriora puterea pesedistă dacă Ponta rămâne premier. Nu, doamnelor şi domnilor, prezenţa lui Ponta ca premier nu vă avantajează. Omul este un factor poluant, corupător şi pervertitor. Este numele Răului în România de azi. Asemeni celui al mentorului său, Ion Iliescu.

Guvernul Ponta IV este o glumă proastă. Singura veste bună este că doamna ministru Ioana Petrescu a decis (sau a fost decisă) să revină în mediul academic american. După ce-a girat aiurelile bugetare ale pontocratiei, doamna ministru se retrage. “Sans espoirs et sans regrets”. Oricum, avem de-a face cu un balon de săpun, cu o efemeridă. Guvernul Ponta IV nu are cum să reziste, este născut din neant şi se va întoarce rapid în neant. Nu cred că societatea civilă românescă va îngădui acestui mitoman galactic să-şi facă în continuare de cap. Ceea ce nu face Parlamentul, o va putea face protestul civic.

Sper că dl Klaus Iohannis nu va participa la ceea ce poate fi lesne descris drept un circ grotesc, o continuare a patachiniadei grandomane care a marcat intrarea lui Ponta în cursa prezidenţială. Locul lui Ponta, acest Kim Jong-un al României, nu este la Palatul Victoria, ci acolo unde sunt îndeobşte cazaţi piromanii. Nu văd posibilă coabitarea între dl Iohannis, ales de toţi cei care vor să scape de Ponta, şi megaplagiator. Sunt două săbii, vreau să cred, care nu au cum să încapă în aceeaşi teacă.

Domnule Iohannis, vă amintiţi prima întrebare pe care i-aţi pus-o lui Ponta în a doua (şi ultima) dezbatere dinaintea turului doi? România are dreptul să iasă din acest coşmar. Depinde de Dvs, domnule Iohannis, să o ajutaţi.

Update : Mă întreb şi vă întreb, domnule presedinte-ales al României, ştiind că sunteţi un apreciat profesor de fizică (se întâmpla să fiu amic cu un fost elev al Dvs, azi profesor de economie la Columbia University din New York), ce credeţi despre desemnarea d-lui Sorin Câmpeanu ca ministru ale educaţiei? Nu vă frapează, ca să nu spun indignează, ca omul care a spălat la ordin maculata biografie academică a lui Victor Ponta, omul care a prezidat la introducerea penibilelor, nocivelor modificări ale Legii Educaţiei, ajunge acum să conducă învăţământul românesc? Va amintiți obrăznicia cu care v-a răspuns Ponta când aţi amintit importanța cinstei în şcoală? În numele celor care şi-au scris singuri tezele doctorale, în numele celor care nu sunt poltroni, şarlatani, şnapani, pezevenghi şi hoţi, în numele, dacă vreţi, chiar al elevilor Dvs despre care i-aţi spus cuvine pline de bun simţ nesimițitului plagiator, vă rog respectuos să luaţi poziţie. Vă mulţumesc.
(autor : Vladimir Tismăneanu )




duminică, 14 decembrie 2014

Planul de salvare personală al lui Victor Ponta.



Cum preşedintele ales este în vacanţă, iar preşedintele în exerciţiu îşi strânge lucrurile, acela care se mai ocupă de sforicelele politice, în această ţară ceţoasă, este primul ministru. Rezultatul activităţii sale post electorale: un guvern nou (Victor Ponta IV), de prezentat luni, 15 decembrie, Parlamentului, premierul sperând că, astfel, va reuşi să-şi păstreze funcţia încă un an.
Mai întâi însă, dl Ponta a trebuit să facă posibilă restructurarea Cabinetului - simpla remaniere necerând un vot parlamentar - şi, fiindcă PLR-ul obedientului Călin Popescu Tăriceanu se învârtea pe acolo cu 28 de parlamentari, l-a invitat înăuntru. Deoarece cinci partide erau totuşi prea multe pentru Palatul Victoria, plecarea UDMR  a fost aranjată în grabă. Doar un eveniment neprevăzut ar  fi determinat Uniunea să-şi anunţe retragerea din Guvern, la numai două zile de la învestirea dnei Csilla Hegedus în funcţia de ministru al Culturii. Logic era să refuze numirea acesteia, dacă tot avea de gând să părăsească Executivul, iar faptul că n-a făcut-o arată că înţelegerea cu PSD s-a stricat ulterior, UDMR fiiind nevoită să elibereze urgent locul în favoarea PLR.

Apoi, dl Ponta are de trecut noul Cabinet format din PSD, PC, UNPR şi PLR, prin Parlament, acţiune care testează rezistenţa coaliţiei de guvernământ şi, totodată, fidelizează formaţiunile mici, care o compun, faţă de PSD, în caz de reuşită. De ce se leagă însă Victor Ponta la cap, fără să îl doară?  Putea merge mai departe cu actualul Guvern, până când, din cauze independente de voinţa sa, ajungea pe făraş. Deşi pare paradoxal, premierul fiind mult mai vulnerabil acum, decât înainte de pierderea  alegerilor prezidenţiale, un vot parlamentar, fie el şi riscant, i-ar putea consolida poziţia. L-ar relegitima  în raport cu preşedintele ales Klaus Iohannis, cu PNL şi toţi aceia  care îi cer capul, restabilindu-i, în acelaşi timp, întreaga autoritate asupra PSD.

Iar Victor Ponta se grăbeşte, fiindcă  timpul lucrează împotriva sa, orice amânare putând aduce contracte politice semnate de alţii, noi inamici  şi dezertări din tabăra sa, în cea a opoziţiei. Nu e totuna dacă congresul PSD îl găseşte în fruntea Guvernului ori simplu deputat de Gorj, frustrat şi fără putere, nepotrivit cu calitatea de lider al celui mare partid. Aşadar, premierul Ponta se află în plină misiune de autosalvare şi, cum dispune de o sută de voturi în plus faţă de opoziţie, s-ar putea să-i reuşească. Alegând perioada de tranziţie a madatelor prezidenţiale ca să-şi prezinte Cabinetul, se fereşte, curajos cum îl ştim, de eventuale surprize: Iohannis nu-l poate deranja cât n-a depus încă jurământul, iar Traian Băsescu nu mai are legitimitatea s-o facă.

Planurile i le-ar nărui doar DNA. Creaţie a lui Victor Ponta, acest guvern-cadou împachetat  pe la spatele a doi preşedinţi şi oferit, de Crăciun, naţiei are, însă, valabilitatea foarte limitată, pentru o mare parte din consumatori el fiind deja expirat.  (autor : Rodica Ciobanu) 



România mîrlanilor bine ancoraţi.



Decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!

Greu de înţeles această afirmaţie dintre tururi a preşedintelui ales, atît de cei care l-au votat( politica se face altfel la Bucureşti decît la Sibiu, îl mănîncă de viu miticii, etc) cît şi de cei care priveau mîndri că sînt români spre posibil cel mai tînăr preşedinte al României( ce bine şefu`, îl baţi la pas, e praf neamţu`, defilăm seara, etc).
Între cele două tururi de scrutin am vorbit cu un sibian, unul născut şi crescut acolo, în judeţul Sibiu. Era printre puţinii din acel sat de lîngă Mediaş care vota cu Ponta. Pregătiseră la organizaţia social-democrată din comună şampania si artificiile. Au băut-o seara, după rezultate, dar fără focul de artificii. Este un om care ştie germană, care merge des în Germania cu treabă. Îi place neamţul. Însă îl vroia pe Ponta pentru că dintotdeauna a lucrat la stat. Şi a făcut acele mici combinaţii care i-au permis acum, la bătrîneţe, să o ducă bine.

Ca el, sînt probabil mulţi. La o scară mai mare, îi regăsim în clasa politică sau în presă. Sînt oamenii obişnuiţi cu “merge şi-aşa“, mici combinatori, supravieţuitori care va să zică şi înainte de `89 şi după. Sînt cei cărora le-a mers uşor în viaţă, care au ştiut să se lipească de mai-marii zilei şi care au mirosit oportunităţile.

Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea. E mult mai uşor să te stropşeşti la adversarul politic, să îi dai la gioale invitatului din platou decît să construieşti un discurs civilizat, să argumentezi opiniile şi într-un final să ieşi cu faţa curată dintr-un schimb de idei. Mîrlănia ca mijloc de căpătuială a celor care ocupă spaţiul public e mai la îndemînă pentru că nu cere un efort de gîndire. E suficient naturelul simţitor. Şi oarecare tupeu.

Ne-am tot plîns că avem o clasă politică mediocră şi o presă pe măsura ei, dar uităm că pînă la urmă publicul elector, respectiv privitor, decide cine ocupă Parlamentul şi cine face rating. A venit însă momentul 16 noiembrie cînd mîrlanii bine ancoraţi şi-au dat ochii peste cap şi s-au uitat unii la alţii, parte parcă dintr-un film cu proşti. La PSD nu înţelegeau ce i-a lovit iar prin televiziunile de casă ale social-democraţilor încă sperau că e un vis urît. Să vină cei care au părăsit ţara să decida soarta, un pîrdalnic de internet să impună noua agendă publică? Cum rămîne cu marea lansare de pe Arena Naţională, cu pomenile electorale, cu linguşelile fără sfîrşit din presă? Parca e prea de tot. N-au înţeles de fapt că populismul şi minciuna li se pot întoarce împotrivă, că nu poţi prosti pe vecie pe toată lumea.

Decît să fiu mîrlan, mai bine pierd! Că a fost inspiraţie de moment sau tactică a echipei de comunicare, nu mai contează. Tot ce e important acum este ca această decizie să devină o realitate asumată a unor grupuri mari din societatea românească. Acolo unde fiecare îşi face treaba bine, acolo mîrlănia nu face purici mulţi.

Presiunea care se pune acum pe politicieni este mare. Însă cu timpul, dacă acest capital cîştigat nu este şi fructificat, se poate pierde. Mîrlanii îşi revin, hopa-mitică e a doua lor natură. Pot foarte uşor să se adapteze, pot juca foarte bine rolul lupului care îşi schimba blana. Doar blana. (autor : Dragos Ghițulete)

joi, 11 decembrie 2014

REVOLTĂTOR/Guvernul a TĂIAT o sumă URIAŞĂ din bugetul DNA/Comunicat oficial

DNA protestează oficial faţă de reducerea drastică a bugetului instituţiei pentru anul 2015 faţă de 2014. Conform ultimului sondaj de încredere în instituţiile ţării, DNA cunoaşte cea mai mare creştere în ochii românilor.
Comunicatul DNA



În urma publicării, pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice, a proiectului Legii Bugetului de stat pe anul 2015, conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A) a constatat următoarele:
1.În anexele la proiectul de lege sus menţionat nu se regăseşte fila distinctă de buget pentru DNA, aşa cum prevede art. 4 alin 4 din OUG nr 43/2002 privind DNA, ci doar o filă centralizatoare pentru întregul Minister Public, fără a se identifica fondurile alocate DNA pe anul 2015.
2.Din analiza filei centralizatoare pentru întregul Minister Public se constată că valoarea bugetului este cu 31,94 % mai mică decât execuția bugetară pe 2014. În plus, între diminuările bugetare pe anul 2015 se regăsesc și o serie de cheltuieli absolut necesare bunei funcționări a Ministerului Public (inclusiv pentru expertize judiciare, carburanți, materiale și servicii cu caracter funcțional).
3.Subliniem că, luând în considerare fondurile minime necesare bunei funcționări a activității în anul 2015, conducerea D.N.A. a solicitat inițial un buget de aproximativ 25 de milioane euro (echivalent în lei), în comparație cu un buget de 20 milioane de euro aferent anului 2014. Solicitarea inițială, formulată în cursul lunii iulie 2014, a fost reiterată ministrului Justiției, respectiv ministrului delegat pentru Buget la data de 29.08.2014, respectiv 3.12.2014, solicitându-se ca, în plus, la întocmirea Legii bugetului de stat, să aibă în vedere, atât valorile cerute, cât și menținerea, în filă distinctă, a bugetului DNA, conform prevederilor legale în vigoare.
4.Aducem în atenția opiniei publice că, raportat la valoarea bugetului solicitat de D.N.A., de 25 milioane euro, instituția a indisponibilizat bunuri și bani în cadrul cauzelor penale instrumentate, de aproximativ 300 milioane euro în anul 2013, iar până la 30 noiembrie 2014, a indisponibilizat aproximativ 200 de milioane euro.

miercuri, 10 decembrie 2014

Cazări.

Guvernul Ponta patru (quattro stagioni) va fi prezentat în Parlament pe 15 decembrie și, după cum se prezintă lucrurile, nu-i chip să scăpăm de titular care spre a-și dovedi schimbarea la față a anunțat „toleranță zero față de corupție” și a cerut excluderea din PSD a baronului Bâgiu de Buzău, proaspăt arestat pentru mită. Acesta de-abia intrase în PSD cu ordonanța lui Dragnea privind turismul politic – și a și trecut la turismul penal practicat intens de sărbători. Cei mai bogați dintre români își petrec anul acesta Crăciunul și Revelionul în cele mai exclusiviste pensiuni – Rahova, Jilava – unde gradul de ocupare a ajuns la 114%. Mulți dintre ei s-au cazat împreună cu rudele și prietenii: Bîgiu cu finul, Hrebe cu fiul, Cocoș cu puiul, Adam cu soția. Sărbătorile altfel!

La Covasna judecătorul Ordog Andras a luat șpaga (ca să aibă bani de pușcărie) chiar în incinta Tribunalului deși regula era să trimiți un intermediar în parcare. La Bistrița, șefii Poliției au ales lipsa de libertate după nenumărate excese și măsuri drastice luate împotriva unei colege care nu coopera: „fă-o să se sinucidă” – metodă omologată de mult în cazul procurorului Panait.

Premierul Ponta cunoaște situația. Acum însă Ponta începe o viață nouă. S-a lăsat de Ghiță, nu mai tolerează corupția și restructurează guvernul din care se zice că vor dispărea miniștrii delegați de care oricum nu auzise nimeni. Kelemen Hunor care părăsește guvernul din proprie inițiativă a declarat însă că-l va vota în Parlament chiar dacă „PLR nu există în mod legal și trebuie găsită o soluție juridică”. Intră și ei ca persoane fizice, vorba lui Vanghelie – căruia i s-au descoperit nenumărate contracte de asfaltare doar pe hârtie. Era și greu să se găsească asfaltări reale.
Nici guvernul n-a inaugurat decât 22 km de autostradă anul acesta întrucât a fost ocupat cu nenumăratele lansări ale lui Ponta la prezidențiale. Chiar și-au dat seama – primarul Oprescu în mod special – că mai trebuie o sală polivalentă pentru aniversările tov. Ponta ca președinte. Noroc că n-a fost cazul.
Acum Fidel Castro și „micul Kim” e anticomunist. Considerat bolovan și de dl. Băsescu și de dl. Geoană, premierul bolovan preferă mitul lui Sisif lăsându-ne să-l împingem în zadar. Să vedem cât vom rezista. Geoană zice însă că în primăvară vine strada și-l va mătura și că nu apucă Paștele la guvern. Mă rog, așa se zicea și despre Crăciun. PSD n-o fi având nimic mai bun. Nici în tabăra câștigătorului nu e liniște: Ludovic Orban și Teodor Atanasiu se pregătesc să candideze pentru președinția PNL în locul lui Iohannis. Partidul candidatului bine făcut: Orban pare mereu turmentat, Atanasiu pare veșnic mahmur. Ambii își pierd capul în primul tur. (autor : Tia Șerbănescu)


După un secol : junimismul şi energia lucidităţii.


Dacă ar fi să aleg acea virtute ce defineşte blocul intelectual junimist, aceasta ar fi luciditatea. Din chiar momentul în care au iniţiat campaniile lor iconoclaste, junimiştii nu au abdicat de la această datorie a de a confrunta, cu ironie şi cu tenacitate,locurile comune pe care se întemeiază falsul respect de sine al unei naţiuni. Campaniile lui Carp, Maiorescu sau Theodor Rosetti au fost, înainte de toate, campanii în direcţia afirmării acelui adevăr pe care alegem să îl ignorăm, fascinaţi fiind de obsesia grandorii noastre naţionale.
Posteritatea junimistă a fost marcată de această preferinţă pentru adevăr şi luciditate în detrimentul iluziilor şi al misticismului patriotard. Ca mai toate curentele moderate şi liberale occidentale, junimiştii nu au putut galvaniza pasiuni şi nu au putut înflăcăra masele. Ei nu au putut fi idoli ai străzii, ei nu au putut deveni vocile care să rostească cuvintele ce înflăcărează. A lor a fost oratoria, iar nu retorica sau limbuţia. Pare o distincţie fastidioasă, dar în ea se regăseşte esenţa demersului care a refuzat populismul şi exaltarea demagogică. Raţiunea a fost steaua care a luminat parcursurile lui Maiorescu şi Carp, de unde şi ostilitatea, implacabilă, a celor care au văzut în răceala şi precizia lor casantă semnul dispreţului pentru frazarea incontinentă şi gongorică. Negaţia a fost, în cazul lor, o formă de reaşezare a temeliilor. Ceea ce pare natural astăzi, în materia canonului sau a stilului, este opera lor. O operă care s-a înfăptuit cu un curaj al contestării ce nu are nimic în comun cu arlechinada tragică şi burlescă a generaţiei lui Eliade. Acolo unde cei de la 1927 au sucombat în delir şi rătăcire, junimiştii au rămas fideli unui crez care i-a comdamnat la marginalitate. Dar nu au traficat luciditatea spre a cumpăra popularitatea fanatismului.

De aceea, poate, marcaţi fiind de umbrele ilustre ale intelectualilor mesianici, mai vechi sau mai noi, uităm că luciditatea junimistă este expresia cea mai închegată şi mai robustă a sensibilităţii liberal- conservatoare de la noi. Demonstraţia lui I. C. Filitti este inamendabilă şi astăzi. Junimiştii, iar nu PNL–ul desprins din mantaua lui 1848, au fost întruchiparea unui crez al libertăţii şi progresului chibzuit. Junimiştii, iar nu liberalii autocraţi din jurul lui Ion C. Brătianu, au ilustrat valorile de la care se poate revendica o reflecţie liberală românească. Acolo unde liberalismul politic autohton de secol XIX a oscilat între raţionalismul utopic al lui 1848 şi voluntarismul guvernării brătieniste, junimismul a însemnat refuzul, constant, al xenofobiei şi al flatării maselor privite ca instrument pasiv al Statului.

Există, la un secol de la dispariţia lui Maiorescu şi Carp, o moştenire  a Junimii ce îşi conservă potenţialul fecund de inspiraţie. Luciditatea nu câştigă voturi, luciditatea nu conferă şansa de a obţine rating în peisajul media, luciditatea nu posedă darul de a obţine, asemeni pozelor cu pisici, like-uri pe facebook şi lacrimi virtuale. Dar luciditatea poate fi temelia pe care să se aşeze un o societate eliberată de iluzii şi de orbiri, poate fi temelia pe care să se ridice o patrie care să valorifice energia muncii şi inteligenţei capitaliste, iar nu parazitismul clientelar. Junimismul nu este trecut, nu este muzeu, nu este istorie. El este sâmburele de luciditate în jurul căruia se poate cristaliza un viitor întemeiat pe adevăr, libertate şi domnie a legii. (autor : Ioan Stanomir)




marți, 9 decembrie 2014

Ciorapii găuriți ai lui Victor Ponta.


Puțini își mai aduc aminte cum se remaiau ciorapii pe vremea lui Ceaușescu. În special cei de mătase, pentru dame, mult mai rari înainte de 1989 decât ți-ar putea închipui un tânăr în ziua de azi. Dar nici cei bărbatești nu erau scutiți de asemenea operațiuni. Ce înseamnă remaiere? Este o meserie uitată, nici nu mai știu dacă mai există instrumentul care se folosea în operațiune. Era un cilindru metalic și un ac special.... De fapt, găurile din ciorapi erau cusute, în așa fel încât puteau fi refolosiți. Dar ca să continui să vă trezesc amintiri demult uitate, o să vă spun că hainele agățate în clanța ușii, sau ciupite de ușa mașinii, erau stopate.

Ce-mi veni cu imaginea ciorapilor găuriți? Păi, cam asta simt că se întâmplă cu Victor Ponta de la alegerile prezidențiale încoace. Și-a revenit mult mai repede decât s-ar fi așteptat unii, după șocul rezultatului alegerilor.
Pentru că în mod cert a suferit un șoc după alegerile prezidențiale. A înțeles, sau sper că a înțeles, că principalul adversar al lui Victor Ponta nu a fost Klaus Iohannis, ci chiar Victor Ponta. Că modul în care a gestionat câteva situații fierbinți l-a îndepărtat de ținta Cotroceni cu mult timp înaintea alegerilor. Și nu mă refer (numai) la votul din diaspora. Mă refer la relația cu unele instituțiile ale statului, parteneriatul cu Statele Unite ale Americii, atitudinea față de responsabilitățile pe care le avea ca prim-ministru.

Bănuiesc că fiecare dintre dumneavoastră poate adăuga câte un exemplu, ceva ce l-a nemulțumit la Victor Ponta. După cum spunea într-un interviu pe care mi l-a dat Felix Tătaru, dacă nu exista problema votului din diaspora, apărea Altceva. Este corect! O situație pe care am mai întâlnit-o în politica românească.

Se crează o stare de tensiune care face ca orice scânteie să devină incendiu. Deci modul în care primul-ministru Ponta a gestionat votul din diaspora a reprezentat platforma ideală pentru coagularea nemulțumirilor a milioane de oameni față de candidatul la președinție Ponta.
Așa cum în alegerile din 2004 a apărut problema fraudării alegerilor, iar în cele din 2009 s-a conturat pericolul mogulilor care acaparau România.
A avut Internetul rolul lui, dar nu trebuie mutată toată "vina" în aceea zonă. Pentru că cea mai eficientă formă de diseminare a mesajelor de propagandă rămâne cea "din gură-n gură". Și a funcționat perfect.

Revenind la ciorapii lui Victor Ponta, trebuie spus că în cazul lui nu merge doar o remaiere măiastră!
Deși regretă pe toate posturile TV și FB, nu merge doar să spui că te-ai schimbat! Deși vorbește de responsabilitate guvernamentală, nu merge doar să spui că ai de gând să schimbi guvernul! Pentru că asta ar însemna că n-a înțeles nimic. Și n-ar face decât să adâncească diferența între imagine și realitate, ceea ce se traduce automat în dispariția oricăror șanse de revenire.

Victor Ponta vrea să rămână la guvernare. Poate avea majoritatea parlamentară care să-l susțină, mai ales că Blaga & co. nu dau semne de nerăbdare să preia guvernarea. Poate pe la primăvară, când dau ghioceii și o parte din probleme s-au rezolvat... Dar atunci Ponta trebuie să guverneze cu toată priceperea de care este în stare. Și vom vedea dacă chiar s-a schimbat. 
Victor Ponta vrea să rămână președintele PSD. Nu pare nimeni dispus să-i ia locul, iar baronii PSD care întotdeauna au decis cine conduce partidul, nu au un alt candidat. Poate pe la primăvară, când vor vedea dacă se termină cu guvernarea... Dar până atunci, Victor Ponta trebuie să demonstreze că vrea cu adevărat reformarea clasei politice. Și vom vedea dacă chiar s-a schimbat.

Nu pledez nici un moment pentru un răgaz acordat actualului premier.
Dimpotrivă, cred că trebuie observat cu multă atenție, pentru că România nu mai are răgaz, iar românii nu mai au răbdare!
(autor : Dan Andronic)

Pokolgép - Hol van a szó


Szeretnék álmodni egy szebb holnapot,
melyet szebbnek láthatok.
Óóó, szeretném, ha másképp élhetnénk,
Ha egymásra nyíltan nézhetnénk.


Szeretnék álmodni egy szebb holnapot, melyet szebbnek láthatok. Óóó, szeretném, ha másképp élhetnénk, Ha egymásra nyíltan nézhetnénk.


Erre vágyom rég,
Ezért mindent megtennék!
Erre vágyom rég,
Óóóóó....

Mondd hol van a szó, 
ami elmondaná,
amit érzek belül,
miért hajt a vágy!

Mondd hol van a szó,
amit nem mondta el,
amit érzek belül,
egy egyszerű, tiszta, őszinte szó!

Szeretném, azt hinni, hogy csodák vannak még,
A szívekben felolvad a jég.
Óóó, szeretném, ha nem lenne hazugság,
ha egymáshoz nyíltan szólhatnánk!

Erre vágyom rég,
Ezért mindent megtennék!
Erre vágyom rég
Óóóóó....

Mondd hol van a szó, 
ami elmondaná,
amit érzek belül,
miért hajt a vágy!

Mondd hol van a szó,
amit nem mondtam el,
amit érzek belül,
egy egyszerű, tiszta, őszinte szó!




luni, 8 decembrie 2014

Victor Ponta și Sfânta Nerușine. Un bilanț și un apel.


Valoarea de întrebuințare a lui Victor Ponta s-a epuizat odată cu eșecul său răsunător în alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Lucrul este indubitabil, îl știu deopotrivă adversarii și ex-amicii săi. Îl știe Ion Iliescu, cel care a făcut și a desfăcut atâtea cariere în partidul nomenclaturii post-comuniste, corporația mafiotică numită PSD. La un sfert de veac de la Congresul al XIV-lea al PCR, când Nicolae Ceaușescu s-a încăpățânat să rămână în fruntea PCR în vreme ce la Praga Václav Havel era de-acum liderul triumfătoarei revoluții de catifea, Victor Ponta nu pare să priceapă ca ora sa istorică s-a încheiat. Nimeni nu mai are nevoie de el, singura sa resursă de supraviețuire politică se numește sfânta nerușine. Personajul este stingheritor pentru oricine mai păstrează o urmă de luciditate, dacă nu de bun-simț. Victor Ponta este universalul embarassment.

N-a trecut destulă vreme de la a doua dezbatere dintre Ponta și Klaus Iohannis pentru a nu ne aminti de obrăznicia cu care încerca să-l umilească pe candidatul ACL. N-a trecut destulă vreme de la excesele retorice xenofobe și de la afișarea țanțoșă a unei ortodoxii găunoase. Ne mai amintim de abjectele campanii pesediste împotriva Monicăi Macovei și de bășcăul la adresa statului de drept și a DNA. Culmea ironiei, Victor Ponta se află azi sub ancheta instituției pe care a avut ca sarcină să o distrugă. A eșuat, deci pontocrația a capotat lamentabil. PSD are nevoie să se debaraseze de Ponta, este cadavrul său din debara. Nici amicii din exterior, de la Moscova și Beijing, nu mai au motive să dea doi bani pe el. Victor Ponta este un loser, dar, se pare, el n-a aflat-o încă. Victor Ponta trăiește în denial, în negare.

Victor Ponta și-a bătut joc de intelectualii critici, l-a numit pe Mircea Mihăieș “fascist bătrân”, s-a jucat de-a politica pe contul țării. A pălmuit diaspora românească, a recurs la diversiuni șovine, l-a protejat pe negaționistul Holocaustului Dan Șova, a distrus IICCMER și ICR, a făcut din cea mai crasă demagogie marca proiectului său politic. Victor Ponta este un aventurier, un piroman și un mitoman. Pe 16 noiembrie, majoritatea celor care au votat i-au spus lui Victor Ponta: “Ne-am săturat de tine și de minciunile tale nerușinate!” Ar fi o aberație absolută ca Victor Ponta să fie încă premierul țării pe 22 decembrie 2014, la 25 de ani de la năruirea tiraniei ceaușiste. Victor Ponta trebuie să plece!

Fie-ne îngăduit să cităm în încheierea acestui text din superbul poem “Sfânta sfintelor” din volumul Hanibal de Eugen Jebeleanu:

“Și cine-i cel care ne ia la țintă?
O, Doamne! Atâtea întrebări…
Cine-i acel? Ei bine,
e cea mai sfântă dintre toate sfintele,
Prea Sfânta Nerușine…”    (autori : Vladimir Tismăneanu și Marius Stan)

joi, 4 decembrie 2014

Fcebook a hotarat sa ma blocheze ( deocamdata 30 de zile

Fcebook a hotarat sa ma blocheze ( deocamdata 30 de zile : a trecut deja o saptamana )  ...Probabil ( mai mult ca sigur pesedei si penelei m-au raportat  lor nu le place cea ce spun ) Penalii suprima vocile care spun adevarul ...Da le este frica de STRADA ! ...Pana ma vor debloca   voi posta de aici ! 



acl ( cu litere mici ) am crezut ca poate va vine mintea la cap ... CE CAUTA FOSTII pnl in guvernul alternativa .... nIcolaescu ; pOcora , aNastasie ...etc

 Iohannis sper ca te gandesti la alt guvern un guvern de tehnocrati NU vei inlocui putregaiul cu mucegai  !!!....

 Razvan Ungureanu a trantit usa in nas baronilor da merita sa fie prim ministru si el trebuie sa faca acel guvern de tehnocrati asa cum trebuie facut in rest sunt doar prestatori de munca la televizor ...latratori de ocazie si multi dintre propusi partiicipanti la o LOVITURA DE STAT ....AVETI GRIJA POLITICIENI fiwe voi si acl votul a fost anti pOnta si anti mafia nu a fost pentru interesele voastre ...


STRADA VA VA SCOTE IN SUTURI ....!

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More