miercuri, 16 octombrie 2019

De ce va trece guvernul Orban de parlament la prima „strigare”


De ce va trece guvernul Orban de parlament la prima „strigare”

Există argumente din care rezultă că toate partidele au interesul să treacă guvernul Orban în parlament la prima solicitare de investire. Timpul rămas până la prezentarea în parlament este suficient să risipească aburii „războiului” fără câştigători. Niciun partid nu câştiga nimic din prelungirea situaţiei incerte actuale. Mai ales PSD nu are nimic de câştigat, în ciuda declaraţiilor raboinice pe care le fac liderii săi.
Situaţia guvernului Dăncilă
Se pare că n-au înţeles suficient situaţia în care se află, dar mai au timp până la votul din parlament să înţeleagă. Un guvern interimar, fără 7 miniştri plini sau interimari, cu un ministru la Justiţie care nu ascultă de premier, cu sarcina de a rezolva treburile curente ale statului, dar şi cu responsabilităţi mari. De orice se întâmplă acum în activitatea statului, responsabil este guvernul Dăncilă, fără a putea lua totuşi decizii importante. Dacă există sincope în resursele bugetare, guvernul nu mai are voie să facă împrumuturi, pentru că este doar guvern interimar. Premierul Dăncilă a numit un secretar de stat la ministerul Justiţiei, fără să realizeze că viitorul premier îl dă afară în câteva ore. Încă miniştri PSD în funcţie fac numiri în instituţiile subordonate, deşi ştiu că nu au nicio şansă să-i menţină în funcţie.
Când ştii că ai fost dat jos în parlament, că nu mai ai şanse să revii la ce ai fost, de ce te-ai mai crampona de putere? Toată lumea se uită la premierul Dăncilă ca la o persoană demisă în parlament, care nu mai are nimic de făcut sau de spus la guvernare. Mai bine s-ar concentra pe campania electorală în  opoziţie fiind, să arate cu degetul ce nu face sau face greşit guvernul. Din toate aceste motive apreciez că PSD nu se va opune aprobării guvernului Orban în parlament, la prima prezentare.
Partidele care au votat moţiunea vor vota şi guvernul Orban
Dacă nu vor vota guvernul Orban la prima prezentare în parlament, la a doua parlamentarii se vor bate să voteze guvernul, ca să nu plece acasă, să piardă indemnizaţia consistentă de parlamentar şi pensia specială acordată doar după un mandat întreg. Să treacă guvernul Orban, la a doua prezentare, cu 80% din voturile parlamentarilor, chiar ar fi o ruşine pentru PSD şi alte partide, care se opun acum şi ameninţă că nu votează guvernul Orban. Să vezi parlamentari PSD, Pro România, USR,  UDMR, făcând coadă la votul în parlament, ca să nu plece acasă cu un an mai devreme, iată un spectacol demn de „comedia”  politică a României.
Partidele care au votat moţiunea ar  trebui să explice de ce nu votează guvernul Orban. Au votat moţiunea doar să lase ţară fără guvern? Mai ales că era clar, înaintea votării moţiunii, că PNL şi guvernul Orban vor veni la guvernare după PSD.
Apoi, este vorba de funcţionarea ţării. Ne trebuie bugetul pe 2020 şi închiderea bugetului pe 2019. Orice eroare şi blocare a funcţionării ţării va fi plătită scump la viitoarele alegeri. Victor Ponta este destul de inteligent să realizeze acest lucru. Eugen Tomac declară deja că obligaţia partidelor este să dea imediat un guvern ţării, în acest final de an şi cu sarcinile importante pe care le are orice guvern. Declaraţia sa ilustrează foarte bine ce ar trebui să gândească liderii tuturor partidelor: „Avem nevoie de un nou guvern. Dincolo de orice, trebuie să privim spre această realitate şi, în acest sens, punem accent pe nevoia de a găsi un consens cât mai rapid, toate partidele care au votat demiterea Guvernului Dăncilă".
Chiar și Comisia Europeană depinde de instalarea unui nou guvern, care sa facă o propunere potrivită pentru comisarul european din partea României. Să blochezi CE doar pentru că partidele de la noi nu se înțeleg, chiar ar fi o contraperformanță de evitat!
Și alegerile prezidenţiale reclamă un guvern stabil, pentru ca desfăşurarea lor în mod riguros depinde şi de ministrul de la Interne, de la Externe şi de la alte ministere. Ori, dacă nu se instalează imediat noul guvern, există riscul să ajungem în alegerile prezidenţiale fără guvern, lucru cu totul inacceptabil pentru toată clasa politică.
În concluzie
Toată clasa politică, chiar şi PSD, are tot interesul, inclusiv de natură electorală, să avem cât mai rapid un guvern cu puteri depline. Răzbunarea „prostului” nu-şi are locul în politică, şi sper că o ştiu şi liderii partidelor care ameninţă acum că nu vor vota instalarea guvernului Orban. Altfel, vor plăti scump la următoarele episoade electorale.

marți, 7 februarie 2017

Cu dedicatie pentru tAriceanu ; dRagnea si prietenii

Cu dedicatie pentru tAriceanu ; dRagnea si prietenii

„REEDUCAREA”. Desenul aparţine unui fost deţinut din Piteşti şi descrie grozăvia reeducării, prin care tinerii erau obligaţi să-şi îndese capul în găleţi cu dejecţii sau să suporte scoaterea pe viu a dinţilor
https://saccsiv.files.wordpress.com/2013/08/12329.jpg
„REEDUCAREA”. Desenul aparţine unui fost deţinut din Piteşti şi descrie grozăvia reeducării, prin care tinerii erau obligaţi să-şi îndese capul în găleţi cu dejecţii sau să suporte scoaterea pe viu a dinţilor


Tovarase tAriceanu ( cel care spune ca DNA-ul a devenit procuratura stalinista ) ,dRagnea si tovarasi parlamentari care va  ''topiti '' de marea grija a conditiilor din inchisori  ia priviti aici ,uitati-va cu atentie la acest documentar






''

Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din PiteștiRomânia, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești). Acest experiment nu poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, precum și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România.[1] Esența metodei folosite la Pitești este transformarea victimelor în cǎlǎi, tortura putând fi apreciatǎ drept un simplu mijloc, nu un scop.
Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost lepădarea convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea personalității până la punctul obedienței absolute.[2] Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000[2] și 5000.[3] A fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.[4]

Începuturile



Închisoarea a fost construită înaintea începerii experimentului — conform celor spuse de Eugen Măgirescu, clădirea a fost începută spre sfârșitul anilor '30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, și a fost terminată în timpul dictaturii lui Ion Antonescu.[6] Pentru o perioadă după proclamarea Republicii Populare Române, a continuat să funcționeze ca arest pentru cei vinovați de infracțiuni minore.[6]

Primele stadii ale "reeducării" au avut loc la închisoarea din Suceava, fiind la scurt timp adoptate la Pitești, și cu intensitate mai redusă, la Gherla.[7] Grupul de supraveghetori a fost format tot din deținuți politici și a fost condus de Eugen Țurcanu, fost student la Universitatea din Iași și fost membru al Gărzii de Fier, pentru scurt timp și membru al PCR.[8] Țurcanu, probabil la ordinele comandantului SecuritățiiAlexandru Nicolschi (pe numele său adevărat Boris Grünberg)[9], ale colonelului Czeller de la Direcția Penitenciarelor și sub directa supraveghere a ofițerului politic Ițicovici Marina a ales un grup unit format din „veterani” trecuți prin reeducare, ca asistenți pentru îndeplinirea sarcinilor politice; numit Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste („ODCC”, poreclită de prizonieri în batjocură „Odecaca”)[10] - i-a inclus ca membri pe viitorul părinte al Bisericii Ortodoxe și dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa și evreul Petrică Fux.[11]
Primul val de deținuți de la Suceava care au trecut prin „inițiere” a fost trimis la Pitești, unde tratamentul inițial uman a devenit subiectul unor restricții din ce în ce mai severe — potrivit lui Măgirescu, situația s-a deteriorat cu rapiditate în luna iunie.[6]
Foto: COLONELUL CRĂCIUN RAPORTEAZĂ
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2011/10/colonelul-craciun-raporteaza.html

Stadiile "reeducării"



Procesul început după acea dată a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umilire) și tortură fizică.[12]

Deținuții, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliți să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitățile dinaintea încarcerării.[13] Gardienii i-au forțat să participe la sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politică, cu subiecte precum materialismul dialectic și istoria Partidului Comunist Sovietic de Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la întâmplare și îndemnuri la demascare pentru diferite abateri, unele reale, dar marea majoritate inventate. Obiectivul lor era ca victima să cedeze psihic, transformându-se într-un supus total, dedicat regimului..[14]
Toate victimele experimentului au fost inițial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viața personală a fiecăruia (acest proces fiind denumit "demascarea externă").[15] Așadar, deținuții erau obligați să dezvăluie toate detaliile presupuse ascunse în interogatoriile precedente; cu speranța că vor putea evita torturile, mulți deținuți au "recunoscut" păcate imaginare.[16] A doua etapă, "demascarea internă", avea ca obiectiv dezvăluirea numelor celor care se purtau mai puțin brutal sau oarecum indulgent față de ei în detenție.[15]
Umilirea publică era de asemenea aplicată, de obicei în faza a treia ("demascarea morală publică");[15] deținuții erau siliți să denunțe toate convingerile, ideile și valorile personale. Trebuie menționat faptul că deținuții credincioși erau îmbrăcați ca Iisus Hristos, iar ceilalți erau siliți să-i insulte;[6] erau forțați să blasfemeze simboluri religioase și texte sfinte.[10]
Deținuții erau siliți să accepte noțiunea că membrii propriilor familii aveau tot felul de trăsături criminale, grotești; au fost obligați să scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instanțe de comportament pervers.[15] Conform relatărilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptată de informații opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale și adevărate în subconștientul victimei, prin alterarea și deprecierea constantă a realității existente și înlocuirea ei cu o imagine fictivă, re-educatorul a obținut în final scopul demascării: să facă minciuna atât de reală pentru victimă încât aceasta va uita ceea ce pentru el înainte avea sens."[17] Asta a dus la un "revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor în care victima crezuse până atunci".[18]
Pe lângă violența fizică, deținuții supuși "reeducării" erau obligați să facă diferite munci umilitoare pe timp îndelungat (de exemplu, să curețe podeaua cu o cârpă ținută între dinți). Prost hrăniți și ținuți în condiții degradante și nesanitare,[19] deținuții nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului, și erau forțați să-și acopere ochii în rarele situații când ieșeau din celule.[6] Tratamentul la care noii veniți erau supuși de către veteranii "reeducării" includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligați să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ținute la spate, și chiar siliți să mănânce fecale sau băgați cu capul în găleți cu urină.[20]
S-a spus că metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile controversate ale pedagogiei și penologiei lui Anton Makarenko referitoare la reabilitare.[16] În cel puțin o ocazie, Makarenko a fost citat ca inspirație de însuși Țurcanu.[6]
Închisoarea asigura și o selecție preliminară pentru lagărele de muncă de la Canalul Dunăre-Marea NeagrăOcnele Mari, Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Râmnicu Sărat, Târgșor și altele, unde echipe de foști deținuți urmau să continue experimentul.[16]
În penitenciarul Pitești, au murit în urma torturilor la care au fost supuși, între 100 și 200 deținuți, fără a se cunoaște deocamdată numărul total al acestora. În orice caz, cauza morții era falsificată în certificatul de deces, pentru a nu rămâne dovezi posterității.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fenomenul-pitesti-pandemoniul-inchisorilor-comuniste-tortura-teroare-0

Sfârșitul și urmările



În 1952, pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes împotriva Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autorități.[2] Membrii ODCC au fost judecați în secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpați fiind condamnați la moarte, în urma unui proces cu ușile închise (Țurcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de deținuți și pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);[21]. Dintre aceștia, au fost executați 16 condamnați, la închisoarea Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954. Deși executat, moartea lui Eugen Țurcanu a fost înregistrată la starea civilă abia în anul 1962. Din restul de 6 condamnați, 4 dintre ei au fost ulterior exterminați la închisoarea Jilava, în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București. Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate la scurt timp.[22] În conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenților Statelor Unite și a Gărzii de Fier în Securitate, cu scopul de a discredita organele legii din România.[23] După Decretul de amnistie din anul 1964, închisoarea a continuat să funcționeze tot ca închisoare penrtu opozanții regimului, care erau aduși aici sub pretextul unor condamnări pentru infracțiuni de drept comun. În anul 1977, în urma presiunilor făcute din Occident, închisoarea Pitești a fost definitiv închisă, în sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii Industriale Pitesti. La începutul anilor 1980, pe circa o treime din suprafața curții penitenciarului au fost construite blocuri de locuințe. O parte a zidului care înconjura penitenciarul Pitești mai există și astăzi, pe latura de NV a închisorii. La conducerea închisorii s-au aflat : Stănescu Vasile (1944 - 1949); căpitan Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); căpitan Mândreș Petre (1954 - 1956); maior Ivașcu Ștefan (1956 - 1958); maior Cârstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977).

După 1989, abandonată și parțial în ruină, clădirea a fost vândută unei firme de construcții în 1991; mai multe clădiri au fost fie distruse, fie total schimbate.[3] Un memorial a fost construit în fața intrării închisorii.[3]

Deținuți în timpul experimentului


«Pohta ce aţi pohtit»

«Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!


Discursul integral al președintelui Klaus Iohannis:
„Domnule Președinte al Senatului,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Doamnelor și domnilor musafiri,
M-aș fi adresat și Guvernului, dar este ocupat. Dar nu-i bai, la ei am fost deja.
Sunteți un nou Parlament și mă bucur, chiar mă bucur mult, că ați avut răbdare să stați în sală să mă așteptați și vă mulțumesc pentru primirea foarte frumoasă! Noilor parlamentari și vechilor parlamentari, vă doresc deopotrivă succes și un mandat plin de realizări!





Aş fi vrut astăzi, în condiţii normale, la început de mandat, să vă vorbesc despre lucruri importante pentru România. Aş fi putut să vă vorbesc despre Centenar. În 2018 vom sărbători 100 de ani de când există statul român modern. Aş fi putut să vorbesc poate despre proiectul de ţară. Cu toţii - şi dumneavoastră, şi dumneavoastră, şi dumneavoastră - ne dorim în definitiv o Românie puternică şi prosperă. Cu toţii ne dorim ca României să îi meargă mai bine, dar vremurile nu sunt obişnuite şi suntem în plină criză. Sute de mii de români protestează în stradă, naţiunea e în alertă, e vie, e atentă şi e foarte nemulţumită. O importantă cercetare sociologică realizată în ultimele trei zile arată că aproape 80% dintre români consideră că ţara merge în direcţia greşită.
Doamnelor şi domnilor, cum s-a ajuns aici, la numai o lună după alegeri?
În 11 decembrie, PSD a repurtat o mare victorie. Dar după aceea, doamnelor şi domnilor, cu o ciudată strategie tip kamikaze a intrat în coliziune frontală cu o parte însemnată a societăţii româneşti. A promis în campanie ceva şi în primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!
Asta este situaţia, unii mulţumiţi, unii nemulţumiţi! Ce facem? Dragilor, ce facem? Care sunt soluţiile, care este marja de manevră pentru a ieşi din acest impas?
Retragerea Ordonanţei 13 şi, eventual, demiterea chinuită a unui Ministru este cu certitudine prea puţin. Alegeri anticipate sunt în această fază prea mult.
Asta este marja de manevră. Cine trebuie să vină cu soluţia? Păi în mod natural cel care a creat problema, PSD!
Doamnelor şi domnilor,
Preşedinţii celor două Camere...
Aţi obosit deja? Ghinion!
Preşedinţii celor două Camere - care, nu ştiu, au rămas? Au rămas! - încearcă să acrediteze în spaţiul public ideea că eu nu aş digera rezultatul votului şi că eu aş încerca să fac ceva ca să întorc acest rezultat şi afirmă în spaţiul public că aş dori răsturnarea guvernului legitim.
Nu! Fals! Aţi câştigat, acum guvernaţi şi legiferaţi, dar nu oricum! Nu oricum! România are nevoie de un guvern puternic, nu de un guvern care cu sfială execută ordinele de la partid. România are nevoie de un guvern care lucrează transparent, care guvernează predictibil, la lumina zilei, nu noaptea, pe furiş.
Legiferaţi pentru România, daţi legi bune pentru România, nu pentru un grup de politicieni cu probleme! Conduceţi, cei care aţi câştigat alegerile, dar conduceţi responsabil!
Sunt mari aşteptări din partea societăţii. Lumea v-a votat, fiindcă v-a crezut. Ce aţi promis, faceţi! Sunt mari aşteptări din partea mediului economic. E nevoie de o guvernare şi de o legiferare transparentă, predictibilă, sustenabilă.
Nu vă bateţi joc de România! Suntem într-o situaţie macroeconomică foarte bună. Nu puneţi România în dificultate! Păstraţi trendul ascendent! Păstraţi creşterea economică! Sunt aşteptări mari de la partenerii noştri internaţionali. România este o ţară stabilă, puternică în regiune. Am luptat, am legiferat şi am guvernat timp de mulţi ani în aşa fel încât România să devină parte puternică din NATO, din Uniunea Europeană. Lumea are mari aşteptări de la noi. Să nu-i dezamăgim!
Dacă PSD, care a creat această criză, nu o rezolvă urgent, voi convoca, în virtutea atribuţiilor de Preşedinte, consultări la Palatul Cotroceni pentru a vedea care sunt soluţiile posibile.
Doamnelor şi domnilor,
Ce fel de naţiune vrem să fim? Vrem să fim o naţiune puternică, prosperă, o naţiune care îşi construieşte un stat de drept şi îl respectă, o naţiune care se poate mândri cu o justiţie independentă, o naţiune unde autorităţile colaborează loial, o naţiune cu un Parlament puternic, o naţiune cu un Guvern performant, sau vrem să fim o naţiune slabă, dispreţuită, care pune totul în joc pentru a salva pe câţiva din situaţii dificile, pe câţiva politicieni din situaţii dificile?
Merită România acest sacrificiu pentru câţiva politicieni? Asta este întrebarea. Acesta este scopul referendumului. O naţiune puternică se construieşte cu politicieni integri şi credibili în vârful statului.
Asta îmi doresc eu pentru România şi asta, cred, îşi doresc românii. Asta este întrebarea, ce fel de naţiune vrem să fim. Şi pentru a afla realmente voinţa suverană a poporului român, voi convoca acest referendum. Aştept de la Parlament răspunsul la solicitarea mea. Imediat după primirea răspunsului, voi convoca referendumul.
Probabil aţi urmărit imaginile de la demonstraţiile care au avut loc în ultimele zile, multele demonstraţii care au avut loc în ultimele zile. Cea mai mare în Bucureşti, în Piaţa Victoriei, dar şi în multe, multe alte localităţi din România, din străinătate, au fost demonstraţii ample, localităţi unde nu a fost nicio demonstraţie la Revoluţie. Incredibil!
Imaginea aceea splendidă din Piaţa Victoriei cu telefoanele iluminate, cred că o ştiţi cu toţii. Iată, când politicienii au încercat să ducă democraţia în coridoarele întunecate, românii au ieşit în stradă şi au readus lumina în procesul democratic.
Democraţia trebuie ţinută vie, democraţia trebuie apărată zi de zi, revigorată! Democraţia nu este niciodată de la sine înţeleasă şi pentru multă democraţie este nevoie de multă educaţie, şi îi felicit pe părinţii care şi-au dus copiii în Piaţa Victoriei pentru o lecţie autentică de democraţie!
Doamnelor şi domnilor,
Să păstrăm aşadar democraţia vie şi ţara curată, la propriu şi la figurat, pentru generaţiile care vin după noi, pentru viitorul României!
Vă mulţumesc!”
Klaus Iohannis  presdintele Romaniei

sursa digi 24


Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More