Ce văd eu, nu-i lumea mea...
Ce simt eu, e altceva...
Toate s-au schimbat și s-au transformat.
Ce păcat! Ce păcat!
Nu mai văd ce-i de văzut,
Sunt mai orb ca la-nceput.
Mă întorc-napoi, sus pe luna mea,
Chiar aşa, chiar aşa ...
M-am plimbat prin alte vieţi,
Au aceleaşi dimineţi.
Nu-s de pe pământ, stau la mine-n gând.
Am să-i vând, am să-i plâng...
Cum de sunteţi fraţii mei,
Cei care ne-aţi creat zei...?
V-aţi ascuns de noi, suntem ca şi voi,
Voi ca noi, noi ca voi...
Până nu vom şti să aprindem lumina
Care ne-a ţesut înainte de-a fi,
Vom trăi degeaba, aruncându-ne vina
Peste anii care dispar într-o zi.
Norii merg cum bate vântul,
Dintr-un val ne ia cu el,
Când vom reveni, n-om mai fi la fel,
Doar altfel... Cum altfel?
Până nu vom şti să aprindem lumina
Care ne-a ţesut înainte de-a fi,
Vom trăi degeaba, aruncându-ne vina
Peste anii care dispar într-o zi.