Gânduri de seară...........

E vorba de toamnă şi-abia mai încape
De-aramă şi scâncet lumina sub pleoape.
Nu ştiu dacă frunza la mine sub gene
S-a stins de adio sau vru să mă cheme.
Aşa cum se cerne sfârşitul de vară
Spre cer urcă frunze tribut să mă ceară.
Încet trece ziua şi iarba mă doare
Încet vine noaptea mirosind a ninsoare.

Şi nu ştiu dacă toamna
La mine în rană,
E prima durere
Sau ultima vamă.

Când frunzele toate cazându-mi pe umăr,
Îmi seamănă trist şi încep să le număr.
Întâia povară e frunza căzută
Din multele veri, o fiinţă pierdută.
Din tot ce a fost, cel mai tainic mă doare,
Copilul din frunza foşnind sub picioare.
Rămân crizanteme, redute deşarte
Târzii funerarii pentru frunzele moarte.

Read More

Gânduri de seară............

"Mi-am ascuns sufletul în palmă
De teamă că l-ai putea găsi
şi ai să vezi tristeţea din el.
Dar atunci când, cu palma m-ai atins,
sufletul meu a tresărit, speriat că ai să-l descoperi.
L-ai luat, i-ai zâmbit,
Şi i-ai spus:
Nu te speria!
Sunt aici cu tine!
Tăcut, te-ai aşezat în faţa lui
Şi l-ai citit ca pe o carte, filă cu filă.




În serile târzii şi în nopţile cu lună plină
Ai sorbit cuvânt cu cuvânt,
Până când, fără să îţi dai seaama,
L-ai îmbrăţişat şi l-ai strâns la pieptul tău.
A adormit liniştit
Până când razele soarelui ţi-au mângâiat faţa.
Iar sufletul meu....s-a trezit fericit!..."(autor : Cioburi de suflet )

Read More

"Mozaic"

În loc de-o inimă, în pieptul meu,
Probabil bunul Dumnezeu
Mi-a pus
Câteva sute.
Mai bine zis, un port deschis,
În care vin mereu, din mări de vis,
Corăbii
Nemaivăzute.

Şi toate astea nu sunt basme. Şi tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi! Răspunde-mi, tu cine ești.

Şi-n loc de limbă, altceva -
Mai multe graiuri. Poate-așa
O să-nțeleg
Ce se-ntâmplă.
Din prima zi, tot Cel de Sus
Mi-a pus și suflet. Nu doar unul,
Multe mii.
Şi mi-a spus ,, umblă”!

Şi toate astea nu sunt basme. Şi tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi! Răspunde-mi, tu cine ești.

Dacă-ai să privești la mine într-o bună zi
Şi ai să mă întrebi, am să-ți explic.
Stau adânc în mine parcă toți oamenii,
Cum stau pietrele în mozaic.

Smochine vii lângă halva.
Şi scorțișoară, și boia,
Şi aur greu,
Balcan albastru,
Arome dulci, ființa mea,
Din toată lumea împletea
Acolo-n port.
Ca la un teatru

Şi toate astea nu sunt basme. Şi tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi! Răspunde-mi, tu cine ești. (Nicu Alifantis / Dinu Olarașu)

Read More

Gânduri de seară............

La moara mea vin sacii plini
de întuneric şi de slavă ;
şi moara-i macină lumini,
şi ora-i limpede şi gravă ...

Şi cerne sita ! Ritmic cern,
muşcând din clipe-n lunga trântă,
grăunţii timpului etern
şi moara-i macină
şi cântă !

Nu te opri ! Îţi dau să-mi bei
văzduhul sufletului, moară,
numai să-mi laşi
din anii mei
cât peste veacuri să răsară ... ( Valeria Boiculesi - Inima)

Read More

Gânduri de seară..................

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.



Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.(Lucian Blaga)

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii. (Lucian Blaga)

















  

Read More

Gânduri de seară.............

îmi spui că plângi şi mă priveşti în ochi
şi-aştepţi să spun ceva,
dar nu am glas şi simt ca dintr-o-dat
e noapte-n mintea mea.

s-a spart ceva, s-a rupt ceva
acum, adânc la mine-n suflet.
aş vrea să strig,
să spun că recunosc
cât de naiv am fost
şi nu ştiam
şi nu ştiam
că te iubesc atât de mult
mă-ntreb ce-a fost în minte mea
cum de-am greşit
ce-aveam în gând.

şi nu ştiam
şi nu ştiam
că te doresc atât de mult
abia acum când tu îmi spui că vrei să pleci
deşi târziu am înţeles
ca tu eşti tot ce am
că te iubesc.

Read More

Gânduri de seară............

Cum stai în ramă şi te uiţi
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:
— "Mă mai cunoşti, străine?"

— "Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid eşti la faţă
Şi prea bolnavi ard ochii tăi, —
Privirea lor mă-ngheaţă...

Că te ştiam copil nebun,
Crescut în vânt şi soare, —
Obrazul rumen, ochii vii
Şi gura zâmbitoare.

Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ţie:
Aveai palat un crâng întreg
Şi-o luncă-mpărăţie!

De-acolo, într-o zi, te-au dus
Între străini, departe,
Să uzi cu lacrimi de copil
O urâcioasă carte.

Dar anii lungi, ducând cu ei
Pustiu-nvăţăturii,
N-au stins văpaia ochilor,
Nici zâmbetele gurii.

Ştiai să cânţi şi să iubeşti,
Pornit pe râs şi glume...
Dar tot avântul tău pieri
Când ai intrat în lume.

Aşa pesemne-ai fost ursit
Să suferi prea devreme.
Şi gura ta, nici chiar acum,
Nu ştie să blesteme!

................

Uşor păstrează urmele
De paşi adânci nisipul.
Ci sufletul meu nu-i aşa
Cum mi-l arată chipul:

Veninul suferinţelor
În piept să mi se strângă, —
Eu vreau să râd!... Dar ochii tăi
Au început să plângă."( George Topârceanu - Către chipul din oglindă)

Read More

Gânduri de seară.........

"Cu mîne zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Cînd unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.



Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvîrte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mîne zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Avînd cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gîndului etern."(Mihai Eminescu)

Read More

Gânduri de seară............

"În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse...
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Aci revăd o albă casa...
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri, vii şi flori pe câmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!
Aci mă văd pe alte ţărmuri
Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci şi vechi ruine!
Aci revăd, revăd un tânăr...
La braţ el poartă o femeie...
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!
Pădurea-n umbră le-nfăşoară
Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ş-abia ne laşi o suvenire?" (Alexandru Macedonski)

Read More

Gânduri de seară...........

"Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară.
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi. (Lucian Blaga)

Read More

by Viorica Crainic

 Gânduri de seară.............

"Vreau, suflete, să mă dezbar de tine
şi să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viaţă fără rău şi fără bine.
Departe, -ntr-o pădure de la munte,
când păsările toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
şi lacrimile cerului pe obraz.
Şi despletita ploaie să mă spele
de pulberea durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smult,
iar nopţile să-mi dea cercei de stele.
Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
mirată-n lanţul crengii ca pe-un cuib.
De raze şi de sevă să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.
Atunci mi-oi face ferecate strune
din ramurile mele şi-am să cânt
doar bucuria fragedă că sunt;
pădurea-n jurul meu o să s-adune."(Magda Isanos)

Read More

by Viorica Crainic

Gânduri de seară................

"Demult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor ... Dacă în palatul său, toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea, însă, că la porţi erau adunaţi oameni nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii. În timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună pasul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:
- Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se lupă cu greutăţile, zi de zi ?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci l-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!
Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!"( Pilde creştine)

Read More

by Viorica Crainic

  

 Gânduri de seară..........

 “…sufletul ascultă de glasurile blânde şi domoale şi nu de sunetul trâmbiţelor destinului. Poate ar trebui să spun că nu ne-am schimbat deloc; am evoluat. Este efectul caracterelor multiple prezente în fiecare din noi; suntem toţi alcătuiţi din mai multe caractere, iar uneori este predominant unul, alteori, altul.” (William Dean Howells)  

Read More