A urmat primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a urmat studiile secundare, la gimnaziul din Focșani, Colegiul Național Unirea, din aceeași localitate, și ulterior, liceul în Germania, la Potsdam. Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894). În perioada 1870 - 1874, a urmat studiile inginerești, la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde erau profesori iluștrii ingineri Schwedler și Franzius. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub conducerea lui Gh. Duca (în perioada 1877 - 1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială. Este cel care a realizat tronsonul de cale ferată dintre Buzău şi Mărăşeşti, care a înfiinţat Staţia de cale ferată Focşani, deschizând o mare perspectivă pentru viaţa economică şi comercială a oraşului Focşani. Prin aşezarea staţiei de cale ferată, Anghel Saligny a produs o adevărată reaşezare a oraşului, pentru că datorită acestei nevoi s-a deschis Bulevardul Gării, care leagă zona centrală a oraşului de gară. A creat primul pod rutier, dar şi de cale ferată, care leagă Doaga de Cosmeşti, prin realizarea podului peste Siret, care face legătura între zona de Sud a Moldovei şi Zona porturilor dunărene Galaţi-Brăila.
Primul pod rutier, dar şi de cale ferată, care leagă Doaga de Cosmeşti.
A făcut şi podul peste Trotuş, care asigură traficul spre Transilvania. Proiectele sale au contribuit la realizarea primei căi ferate pe zona Câmpina-Predeal, o zonă accidentată care a ridicat mari probleme de construcţie.
Podul peste Trotuş.
Anghel Saligny a creat şi primul funicular din România, numit "Teledinamicul" sau "Americanul de la Târgu Ocna". Anghel Saligny a fost proiectantul şi executantul, iar constructorul a fost Casa „Adolf Bleichert“ din Leipzing.
Funicularul a funcţionat între 1885 şi 1896, iar în fiecare zi, timp de 11 ani, funicularul transporta pe o distanţă de 2.100 de metri câte zece vagoane de sare (zece tone în total) între Târgu Ocna şi salină. După 1896, teledinamicul a fost înlocuit cu o linie de cale ferată industrială. Staţia Târgu Ocna, proiectată de Saligny şi inaugurată la 24 iunie 1884, a fost, până în 1899, cap de linie. Aici se găseau magaziile care preluau mărfurile destinate tuturor localităţilor de pe Valea Trotuşului, de la Târgu Ocna până la Palanca.
Podul de la Cernavodă, care trece peste braţul Borcea, lung de 14 km, o adevărată dantelărie în beton şi fie, dar în folosinţă în 1895, care face legătură între România şi vechea provincie Dobrogea, asigurând deschidere la Marea Neagră.
Festivităţile de inaugurare ale podului Carol I de la Cernavoda, proiectat şi construit de Anghel Saligny, s-au desfăşurat în data de 26 septembrie 1895. Un nit de argint a fost bătut în mod simbolic marcând încheierea lucrărilor de construcţie, apoi s-a desfăşurat un serviciu religios şi a fost zidită într-un perete al podului placă ce consfinţea inaugurarea.
La eveniment au participat şi regele Carol I şi cei mai importanţi oameni în stat la vremea aceea, aceastia având ocazia să traverseze podul de la Cernavoda la bordul trenului regal. Înaintea acestuia însă, pe pod a trecut un convoi format din 15 locomotive grele pentru a pune la încercare rezistenta podului. În tot timpul acestei traversări de test, inginerul Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori care au construit podul s-au aflat într-o şalupă ancorată sub pod, în semn de garanţie a construcţiei întinsă de Anghel Saligny între cele două maluri ale Dunării.
Podul de la Cernavoda a fost, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa şi unul dintre principalele poduri metalice cu deschidere mare din lume având o deschidere de 4.088 m între malul stâng şi cel drept al văii Dunării.
Portul Constanţa.
Geniul lui Anghel Saligny s-a manifestat şi în Portul Constanţa, o altă capodoperă monumentală lăsată moştenire generaţiilor de români. Lucrările de construcţie au început în septembrie 1896 după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino şi au fost continuate cu modificările propuse de inginerii Gheorghe Duca şi Anghel Saligny. În 1899, conducerea lucrărilor portuare a fost preluată de Saligny. Până în 1909, când a fost inaugurat oficial Portul Constanţa, s-au efectuat lucrări de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud şi cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol şi silozurile. Toate sunt în picioare şi astăzi.
Silozurile din Portul Constanţa.
A fost membru fondator al Societăţii Politehnice din Bucureşti şi preşedinte al acesteia în perioadele 1895 - 1897 şi 1910 - 1911, profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele, ministru al Lucrărilor Publice, membru corespondent (din anul 1892), membru titular (din anul 1897) şi preşedintele Academiei Române (1907 - 1910).
