Cobor peste oameni şi case şi munţi,
Culoare de piatră căzută din stele
Sunt iarna călare pe norii cărunţi.
La capătul toamnei mă nasc într-o clipă
Și ţin o vecie sau poate deloc,
Leg pruncii de sănii şi carnea de plită
Sunt sarea pe tâmple topită la foc.
Cu cerbii şi renii şi ploi laolaltă
Pe-o scară ţesută din ani pe pământ,
Mă las şi alunec la tine în poartă
Crăciunu-i aproape, e iarnă şi-ţi cânt.
Cu mine te-aprinzi şi cu mine te stingi
Cu mine îţi cânt clopoţei în picioare,
Din zâmbet de iarnă o horă să-ncingi
S-adorm liniştit pe sâni de fecioare.
Doreşte-mi să ţină minunea cea albă,
Din aburi mă-ntrup şi- n somnu-ţi târziu,
Duminică ning cristale de salbă
Mireasă să-mi fii şi mire să-ţi fiu.
