„Aceasta este o poveste despre puterea oamenilor de a schimba lumea, despre revoluţiile moderne şi despre omul din spatele lor.“
„Trebuie să îngrijesc orhideele fără să mă aştept la vreun miracol din partea lor. Dacă nu ai grijă de o fiinţă, fie că e vorba de o floare sau de orice altceva, ea nu va supravieţui“
- spune Gene Sharp în timp ce îşi udă, cu atenţie, plantele.
.jpg "Cum să pornești o REVOLUȚIE Gene Sharp")
Aceasta pare a fi filosofia de viaţă a unui bătrânel de 84 de ani care, atunci când nu cultivă orhidee, îşi dedică timpul învăţând oamenii să răstoarne dictaturi prin metode nonviolente. Gene Sharp este personajul în jurul căruia regizorul scoţian Ruaridh Arrow (un jurnalist care a relatat, în februarie 2011, din mijlocul Pieţei Tahrir) îşi construieşte documentarul intitulat How to Start a Revolution (Cum să porneşti o revoluţie).
Este un film care şi-ar fi găsit cu uşurinţă locul pe lista de anul acesta a festivalului One World Romania, alături de Tahrir: cel bun, cel rău, politicianul sau Fragmente dintr-o revoluţie, mai ales că mesajul său este unul extrem de actual.
Fondator al unei organizaţii nonprofit (Albert Einstein Institution) care se ocupă cu studiul şi promovarea rezistenţei nonviolente în rezolvarea conflictelor, Gene Sharp a fost influenţat de filosofia lui Ghandi, dar şi de scrierile lui Aristotel sau Machiavelli despre putere. Cu toate că nu l-a întâlnit niciodată pe Einstein, al cărui admirator a fost dintotdeauna, i-a scris la un moment dat acestuia.
From Dictatorship to Democracy porneşte de la principiul fundamental potrivit căruia orice structură de putere se bazează pe obedienţa supuşilor. Odată ce obedienţa dispare, adică poporul refuză să se supună regulilor regimului, acesta din urmă îşi pierde puterea.
Cum spunea Machiavelli:
„Prinţul care-şi face din supuşi un duşman nu poate fi niciodată în siguranţă; şi, pe măsură ce cruzimea sa sporeşte, puterea îi slăbeşte“.
Lecţiile pe care le oferă autorul merg de la modalităţi de planificare a strategiei pentru răsturnarea dictaturilor şi sfidarea autorităţilor până la reţete care răspund la violenţă prin mijloace nonviolente şi cooptarea pilonilor puterii de partea manifestanţilor.
În anexă, există o listă de 198 de elemente alternative la recursul la forţă din partea autorităţilor: adoptarea de simboluri care să certifice apartenenţa la acelaşi grup (vezi revoluţiile colorate, revoluţia trandafirilor etc.); cântece cu mesaj politic; concerte rock, grafitti; semnarea de petiţii, scrisori deschise; boicoturi, greve spontane; refuzul de a plăti taxe etc.
 |
| http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/09/hipsteri-si-anarhisti.html |
 |
| http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/10/salvarea-statului-de-drept-si.html |
