Marele boom mediatic din competiţia Eurovision de până acum nu a fost, după părerea mea, nici competiţia în sine (care este mai valoroasă decât în anii trecuţi), nici faptul că la ea a participat Robert Turcescu cu formaţia Casa Presei, ci faptul că acesta a obţinut un rezultat foarte bun, mergând în finală. Şi încă de pe prima poziţie în opţiunile fanilor (cel puţin), aşa cum se pare că stau lucrurile.
Până la momentul anunţării rezultatului, pe website-ul meu sâmbătă seară intraseră aproape 500 de vizitatori unici. Între orele 0:00 şi 1:00, pe website mai sosiseră încă aproape 100 de unici cu peste 250 de vizite: aflaseră ceva despre isprava lui Robert şi începuseră să caute pe Internet informaţii.
Al doilea lucru foarte interesant este că audienţa primei semifinale pare să fi fost mult mai mare decât a celei de-a doua, pentru că numărul de votanţi ai liderului de voturi (Narcis Ianău) în a doua semifinală era de trei – patru ori mai mic decât rezultatul intermediar văzut la Robert Turcescu şi Casa Presei.
Dar care sunt exact cauzele