Este o adaptare după piesă "La Puce a l'oreille" de Georges Feydeau, tradusă de Erestis Sever. Una dintre piesele de rezistenţă ale comediografiei româneşti de după 1990, "Puricele" s-a jucat, încă de la premieră cu casa închisă, fiind spectacolul care l-a consacrat pe Horaţiu Mălăele (aflat aici în dublă postură, de regizor şi interpret al rolului principal) ca unul dintre cei mai versaţi şi unici creatori de comedie din România. "Puricele" a făcut obiectul unor apreciate turnee în ţară şi în străinătate, publicul de pretutindeni fiind cucerit de umorul debordant al unei poveşti în care încurcăturile se ţin lanţ. Cu un aer parizian al secolului XX, întregul decor reprezintă acele vremuri împreună cu costumele de epocă ale actorilor. Totul se învârte în jurul aceleiaşi probleme, bretelele. Doamna Chandebise îşi desfăşoară obişnuita activitate de a desface scrisorile soţului, doar pentru a vedea ce scrie-n ele, dar deschide şi un colet poştal ce conţinea bretelele domnului Chandebise. De aici încep îndoielile asupra soţului, care mai târziu se transformă “din ţânţar în armăsar”.
"Puricele" este un spectacol care vă va face să râdeţi datorită comicului alert, încurcăturilor de personaje şi triunghiurilor conjugale, adevărate sau închipuite. Piesa impune un teatru de relaţii, un teatru în care predomina comicul de situaţie, iar situaţiile, deşi simple, cu cât sunt mai încurcate şi mai imposibil de rezolvat, cu atât devin mai verosimile şi mai profund umane.
Universul personajelor este unul pestriţ, viu şi mereu în mişcare: înalta societate a saloanelor pariziene, doctorul, majordomul încornorat în faţa propriilor ochi, patronii unui bordel de lux, spaniolul împreuna cu soţia, bucătăreasa cochetă, englezul-scotian, toţi se perinda de la Hotelul “Motănaşul Gentilom” la Casa Chandebise, purtaţi de acelaşi carusel al încurcăturilor. Toată lumea fuge după toată lumea şi, în acelaşi timp, ei fug unii de alţii.
