Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - 19 septembrie 2010, București) a fost un actor de comedie român. A debutat pe scenă la vârsta de 5 ani, în 1929, interpretând rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vârstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu "Statu Palmă Barbă Cot" din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.
A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la "Teatrul nostru", condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.
"Mă gândesc uneori cu nostalgie la acele timpuri. Era o viaţă plină de
farmec, în orice caz mai puţin agitată decât cea de azi. Aveai timp să
citeşti o carte bună, să asculţi o operă la Teatrul Liric, un concert
simfonic la Ateneul Român, să te laşi încântat de frumuseţea operetelor
la Teatrul Alhambra sau să faci seara o plimbare la şosea. Eram săraci,
dar aveam de toate. Ce n-aveam... Ce nu aveam? Nu aveam fotomodele, de
cules culegeam căpşunile noastre, iar la Herdan mâncam cu 7 lei. Pe
atunci eram în Europa şi leul nostru era greu de tot."
Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa "Profesorul de franceză" semnată de Tudor Mușatescu.Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu. Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificându-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.
"Visez să trăim într-o lume în care să domnească inteligenţa, simplitatea, bunătatea, cinstea şi dreptatea. Şi mai visez ca fiica mea, Ilincuţa, să trăiască mai bine şi mai îmbelşugat ca mine. Să trăim împreună multe primăveri pline de zarzări, cireşi şi salcâmi înfloriţi. Îi doresc să spună şi ea cu duioşie: A«Când eram copil odată» ... Am în casă o mulţime de jucării. Până când s-o mărita sunt ale ei, după aceea sunt ale mele."
