Ultimul raport MCV pe Justiţie arată că reprezentanţii UE ne tratează cu aceeaşi lipsă de seriozitate ca cea afişată de domnul Ponta faţă de ei

Remarcabil pentru lipsa sa de profesionalism, raportul, întocmit şi publicat la sfârşitul lunii trecute, de Comisia Europeană vizând Mecanismul de Cooperare şi Verificare legat de situaţia reformelor politice în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne din România, a stârnit reacţii patriotarde cu totul exagerate, de vreme ce – prin însăşi modalitatea în care acest raport a fost conceput şi comentat de cei care l-au întocmit – se vede limpede că respectivul "document" nu a trecut măcar printr-o primă corectură…

Decât să se facă alţii că ne trag de urechi mai bine nu ni le mai purtăm la vedere
Preşedintele partidului umflat cu pompa de antipatia masivă de care a ajuns să se bucure Traian Băsescu îşi doreşte ca MCV-ul Comisiei Europene să moară lovit de trăsnetul votului popular exprimat în decembrie. Astfel, Domnul Crin Antonescu şi-a ridicat retorica acuzatoare împotriva CE, acuzând-o că "a vorbit exagerat şi sub influenţă partizană despre campanii de hărţuire la adresa unor judecători în ciuda faptului că nici un judecător sau instanţă din România nu a fost împiedicat vreodată direct sau indirect să aplice legea". De la acest credo, de o ipocrizie specifică USL, se trag şi luările de poziţie de acum două zile ale unor eurodeputaţi ai puterii care au cerut Parlamentului European să înceteze hărţuirea republicii noastre cu tot felul de monitorizări care nu fac altceva decât să adauge câţiva stropi apei de ploaie care este Justiţia română…
"Având în vedere reglementarea ambiguă a MCV, influenţa politică, dar şi faptul că durata stabilită iniţal de trei ani de la momentul aderării a expirat (chestia cu prescrierea e un subiect drag penalilor puterii, n.n.), solicit Comisiei Europene să încheie procedura monitorizării României prin MCV", a ridicat problema cu mânie liberală, Ramona Mănescu, în Parlamentul European, în sectiunea alocată vorbelor goale.
Chiar dacă ne-am obişnuit cu faptul că useliştii sunt complet surzi la ceea ce le spune lumea civilizată, menţionăm poziţia realistă asupra MCV, precum şi a acordului cu FMI exprimată de ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, domnul Martin Harriss, măcar pentru a ne face o idee despre ceea ce urmează să pierdem dacă delirul de subiectivism al USL se va concretiza şi mai mult decât o face în momentul de faţă. "Aceste două programe ar putea elibera potenţialul economic al României, ar putea atrage investitori, atât din Marea Britanie cât şi din alte ţări şi ar putea inversa declinul competitivităţii din România. De ce ar trebui să ne pese foarte mult de MCV? De ce trebuie să avem un foarte mare interes în succesul FMI? Deoarece aceste două programe pot face toată diferenţa privind viitoarea creştere economică a României. În câţiva ani, România ar putea ajunge la o creştere de 4% pe an şi poate să recupereze distanţa faţă de restul Europei. Sau nu".

Salvarea aparenţelor că România ar mai putea reprezenta pentru UE un interlocutor credibil
Deşi profund scârbit de faptul că protocolul funcţiei pe care o deţine îl obligă să se afişeze până şi în compania unor personaje de teapa premierului Victor Ponta, preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, s-a prezentat în urmă cu două zile la o conferinţă de presă comună cu al nostru papiţoi. Aparent preocupat de subiect, Jose Barroso s-a străduit să prezinte în mod logic, inclusiv pentru cei care se străduiesc să nu priceapă nimic din regulile care guvernează UE, problemele pe care în mod firesc le-ar putea crea acuzaţiile de corupţie într-o societate democratică nu doar vopsită ca să arate în acest fel…
De asemenea, domnul Barroso a încercat cu timiditate să spună ceva şi despre libertatea presei, însă realizând că orice ar spune va fi răstălmăcit în mod penibil de către jurnaliştii-inchizitori din România, acesta a renunţat. Cât priveşte exprimarea îngrijorării legate de campaniile orchestrate de Dan Voiculescu (nume nerostit, însă sugerat, n.n.) împotriva independenţei justiţiei, şeful CE a adăugat cu amărăciune că mai bine o lasă moartă…
La rândul lui, Victor Ponta şi-a luat costumul de înalt demnitar al unui stat european şi, legănând în braţe voinţa poporului exprimată în alegeri, dă-i şi dă-i cu binele ţărişoarei pe care o reprezintă cum poate şi el. Luat de valul mimării unui discurs echilibrat şi responsabil, premierul Ponta a mai improvizat şi câteva replici legate de cooperarea între premier şi preşedinte.
"Am discutat şi raportul MCV şi vreau să vă spun că, chiar şi fără MCV, ca politician şi fost procuror, sunt deplin angajat faţă de independenţa justiţiei. Mă voi strădui să îndeplinesc toate angajamentele guvernului şi sunt sigur că următorul raport de la finele anului va cuprinde şi recomandări clare pe care guvernul, parlamentul le vor putea aplica pentru a demonstra că respectă toate statele europene. Am discutat şi despre presă, sunt sigur că libertatea presei va fi respectată, ea reprezentând o valoare fundamentală, bineînţeles în echilibru cu independenţa justiţiei şi a statului de drept. Doresc să-l asigur pe preşedintele Comisiei că România va respecta în continuare toate standardele europene (vai de noi, n.n.)", a tot ţinut-o în bla-bla-uri de la un cap la altul Victor Ponta, până când întreaga asistenţă a început să-l ia la întrebări, în ciuda faptului că nimeni nu se aştepta să primească vreun răspuns elocvent.

Bâlbâielile purtătorului de cuvânt al CE ne-au dat de gândit asupra viitorului nostru în UE
Extrem de mândru pentru isprava CE, al cărei purtător de cuvânt este, de a prezenta oficialităţilor din România un raport făcut în batjocură, domnul Mark Gray a declarat, în cadrul conferinţei de presă de săptămâna trecută legată de modificarea operată în raportul pe Justiţie cu privire la numărul miniştrilor cercetaţi penal pentru fapte de corupţie, că e totuna de-or fi dovediţi corupţi numai câţiva miniştri, ori întreg cabinetul, in corpore.
"Este vorba, în esenţă, despre o ambiguitate din raport. Datele problemei nu s-au schimbat. Am considerat însă că era important să clarificăm două cuvinte din raport, să clarificăm că e vorba despre cazuri confirmate în care a fost făcută o acuzaţie de corupţie. În esenţă asta am făcut. Acest lucru nu a fost ascuns. Pot să confirm numărul de discuţii avute ieri cu jurnalişti în care am fost extrem de transparenţi cu privire la modificările pe care le-am făcut, nu avem probleme în a explica pentru că, insist, acest lucru a fost făcut pentru a rezolva o ambiguitate produsă după publicarea raportului. Am văzut o întreagă serie de declaraţii, adesea contradictorii şi am considerat adecvat să facem acea clarificare. A fost transparent şi vă asigur că nu exista nicio intenţie de a mai modifica raportul", a declarat Mark Grey, probabil, fără să ştie ce spune…
Purtătorul de cuvânt al CE nu a ocolit problemele de esenţă ridicate de Raportul MCV însă a avut grijă să precizeze că, având în vedere faptul că autorităţile române le ignoră în mod sistematic, acestea sunt enumerate numai cu titlu de inventar.
Astfel, lupta împotriva corupţiei, exemplificată prin: cerinţa constituţională ca miniştrii cercetaţi penal să fie suspendaţi din funcţie; presiunile fabuloase exercitate asupra sistemului judiciar prin intermediul presei de partid; lipsa unor reguli stricte pentru CNA; atenţionările Comisiei de la Veneţia şi OSCE de a nu se mai folosi o parte din mass-media din România în scopuri politice; campaniile calomnioase furibunde ale Antenei 3 împotriva unor magistraţi identificaţi ca fiind agenţii preşedintelui; campaniile duse împotriva unor judecători ai Curţii Constituţionale şi a instituţiei în ansamblul ei; atacarea unor magistraţi ai CSM, ai fostei conduceri a ICR, şefului ANI, a preşedintelui etc., au devenit subiecte frivole care pot fi tratate cu întreaga superficialitate şi rea-credinţă care caracterizează politica USL.

Raportul MCV seamănă cu un act de capitulare provizorie în faţa guvernării barbare a USL
"În timpul verii, una dintre preocupările majore a fost strângerea dovezilor clare că s-au exercitat de presiuni asupra instituţiilor judiciare şi că se înregistrează o lipsă de respect certă faţă de independenţa sistemului judiciar. Acesta rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărţuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare şi anticorupţie importante, inclusiv ameninţări cu un caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora şi campanii mediatice de hărţuire." Spunând acestea, CE în loc să-i dea pe mâna Interopului pe bandiţii din USL, se rezumă la a constata cu seninătate că "din păcate, recomandarea Comisiei nu a fost pusă în aplicare pe deplin. Atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat."
Nu se poate înţelege din aceasta decât că europenilor chiar nu le mai pasă nici cât negru sub unghie de ceea ce se întâmplă în România, cel puţin în domeniul Justiţiei, teritoiru pe care îl consideră căzut pentru o bună bucată de timp pe mâna mafiilor autohtone. Evident, pentru că UE nu-şi permite să lase lucrurile să meargă de la sine cu astfel de exemplare, atât de subdezvoltate din punct de vedere democratic, trebuie să ne aşteptăm la o replică adevărată, a cărei formă nu o putem decât intui în momentul de faţă.
Însă, ţinând cont de recomandările prezente în Raport, care solicită acţiuni ferme, de genul: "revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existenţa unor mijloace de informare în masă libere şi pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului, împotriva exercitării de presiuni nejustificate şi a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar şi a instituţiilor implicate în combaterea corupţiei" sau "revizuirea normelor existente aşa încât libertatea presei să fie însoţită de o protecţie a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor", este destul de limpede că UE ne pregăteşte ceva mult mai serios, care ar putea semăna teribil de mult cu o invitaţie pe uşă afară fără nici un echivoc… Toate cazurile de atacuri mediatice, faţă de care instituţiile din justiţie şi jurnaliştii oneşti au reacţionat cu stupoare, nu vor mai putea fi spălate de toate discursurile politicianiste aberante ale liderilor USL…

De ce nu ne mai lasă CE un cincinal pentru a face progrese într-un domeniu în care regresăm?
Acum cinci ani, când încă mai existau în România naivi care sperau că odată cu aderarea la UE, România îşi va mai pierde din năravurile care ne plasau la coada Europei, deficienţele urâte care persistau în domeniul reformei sistemului de justiţie şi al luptei împotriva corupţiei, au determinat CE să-şi ia angajamentul că va supraveghea aplicarea efectivă a legislaţiei, politicilor şi programelor europene în sensul transformării românilor în cetăţeni cu drepturi depline ai UE. De aici a derivat MCV-ul, prin care CE s-a obligat să sprijine România (şi Bulgaria, n.n.) pentru remedierea deficienţelor, precum şi să verifice periodic progresele în raport cu obiectivele de referinţă interdependente stabilite pentru reforma sistemului de justiţie şi pentru lupta împotriva corupţiei. Fără îndeplinirea obiectivelor care să permită României reformarea din temelii a sistemului judiciar şi a mecanismelor luptei împotriva corupţiei, devine evident că trebuie să ne căutăm parteneri de angajament politic în alte zone...
În cadrul MCV, teoretic, CE ar trebui să publice două rapoarte (serioase, n.n) pe an. Acestea au la bază contribuţiile autorităţilor române, ale serviciilor CE, ale statelor membre, precum şi ale experţilor tehnici şi ale societăţii civile. De exemplu, raportul din iulie 2008, cu toate că a semnalat existenţa unui cadru juridic şi instituţional fragil şi a unui grad ridicat de politizare a deciziilor privind corupţia, evidenţiază eforturile de reformare a sistemului judiciar şi de luptă împotriva corupţiei.
Din păcate, prin raportul din acest an, UE a depus armele în faţa voinţei USL de a abdica total de la principiile etice în viaţa publică şi de a se împotrivi modernizării României. Acestor neobrăzaţi incorigibili nici că le pasă de transparenţa şi eficienţa justiţiei, credibilitatea ANI şi asanarea corupţiei la nivel înalt sau în administraţia locală. Acest lucru l-a înţeles într-un târziu şi CE, iar în faptul că aceasta şi-a făcut Raportul în dorul lelii, putem citi naufragiul ce ne-aşteaptă.

Read More