Pune credinţa în lucrurile mici pe care le faci, pentru că în ele stă puterea ta.
Să fii nedorit, neiubit, neîngrijit, uitat de toată lumea cred că e o foame mai mare, o sărăcie mai mare decât a celora care nu au ce să mănânce.
Să nu credeţi că dragostea, pentru a fi adevărată, trebuie să fie extraordinară. Lucrul de care avem nevoie e să iubim fără ca asta să ne obosească.
Nu aşteptaţi lideri. Faceţi ce e de făcut singuri, fiecare în parte.
Chiar şi cei bogaţi sunt înfometaţi de dragoste, de îngrijire, de dor, de a avea pe cineva care să fie doar al lor.
De fiecare dată când zâmbeşti cuiva, este un gest de dragoste, un dar către acea persoană, un lucru frumos.
Dumnezeu nu-ţi cere să reuşeşti, El vrea doar să încerci din tot sufletul.
Lucrurile bune sunt zalele care formează lanţul iubirii.
Eu sunt un mic creion în mâinile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de dragoste lumii.
Nu mă rog petru succes, cer doar credinţă.
Am descoperit paradoxul că, dacă iubeşti până când doare, acolo nu există durere, ci şi mai multă dragoste.
Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar plăcea doar că El să nu aibă chiar atâta
Încredere în mine.
Încerc să dau săracilor contra dragoste ceea ce bogaţii ar cumpăra contra unei sume de bani. Nu, nu aş atinge un lepros pentru o mie de lire sterline, dar l-aş vindeca pentru dragostea Lui Dumnezeu.
Dacă nu avem pace, e pentru că am uitat că aparţinem unul altuia.
Dacă vrem ca un mesaj de dragoste să fie auzit, el trebuie să fie trimis. Pentru a ţine o candelă aprinsă, trebuie să turnăm ulei în ea.
În viaţa asta nu putem face lucruri măreţe. Putem face doar lucruri mărunte cu enormă dragoste.
Este un gest regesc să ai grijă de cei căzuţi.
Este o sărăcie să decizi că un copil să moară pentru că tu să trăieşti aşa cum vrei.
Nu e magnitudinea gesturilor noastre, ci cantitatea de dragoste cu care le-am făcut, ceea ce contează.
Iisus a spus să ne iubim unii pe alţii. El nu a spus să iubim toată lumea.
Voicunea e o plasa a dragostei în care poţi prinde suflete.
Cuvintele de bine pot fi scurte şi uşor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite.
Haideţi să ne întâmpinăm mereu unul pe altul cu zâmbete, pentru că zâmbetele sunt începutul iubirii.
Haideţi să insistăm pe strângerea de fonduri de dragoste, bunătate, înţelegere, pace. Banii vor veni de la sine dacă prima oară căutam Împărăţia Lui Dumnezeu – restul vor fi date.
Să nu fim mulţumiţi doar atunci când dăm bani la săraci. Banii nu sunt suficienţi, bani pot fi primiţi, dar oamenii au nevoie de inimile voastre, au nevoie să-i iubiţi. Aşa că risipiţi dragoste peste tot pe unde mergeţi
Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit sunt cea mai mare sărăcie.
Dragostea începe prin grija pe care le-o acordăm celor de aproape, celor de acasă.
Iubirea este un fruct care se coace în orice anotimp, şi poate fi ajuns de mâna oricui.
Împrăştie dragoste oriunde te duci. Să nu laşi pe nimeni să te întâlnească fără să plece mai fericit.
Foamea de dragoste este mult mai greu hrănita decât foamea de pâine.
Miracolul nu e că noi facem toate astea, ci faptul că suntem fericiţi făcând-o.
Succesul iubirii e acţiunea de a iubi, şi nu rezultatul acesteia. Fireşte că e normal că, atunci când iubeşti pe cineva, să doreşti ce e mai bun pentru acea persoană; însă dacă acest lucru se va întâmpla sau nu, nu determina valoarea sentimentelor tale.
Mereu există pericolul că facem treaba asta doar de dragul de-a o face. Aici intervine respectul şi devotarea şi dragostea – ca o facem pentru Dumnezeu, pentru Hristos, şi de aceea încercăm să ne facem treaba în cel mai frumos mod cu putinţă.
Trebuie să existe un motiv pentru care oamenii bogaţi trăiesc bine. Trebuie că au muncit pentru asta. Mă supăr doar atunci când văd risipă. Când văd oameni aruncând lucruri pe care noi le-am putea folosi.
Suntem toţi creioane în mâna Lui Dumnezeu.
Avem nevoie să-L găsim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi găsit în zgomot şi nelinişte. Dumnezeu este prieten cu liniştea. Priviţi cum natura – copacii, florile, iarba – cresc în linişte; stelele, lună şi soarele, cum se mişca în linişte... Avem nevoie de linişte ca să putem atinge suflete.
Noi credem că ceea ce facem noi e doar o picătură în ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fără acest strop.
Nu putem şti niciodată tot binele pe care îl poate face un zâmbet.
Noi, cei care nu vor, conduşi de cei care nu ştiu, facem imposibilul pentru nerecunoscători. Am făcut atât de multe, pentru atât timp, primind atât de puţin în schimb, încât suntem calificaţi acum să facem totul din nimic.
Cuvintele care nu duc mai departe lumina lui Christos, îngroaşă întunericul.