In cei sapte ani de la acel raport, nu s-a facut nici o noua expertiza medico-legala in cazul fostului colonel de militie Tudor Stanica, cel care la ordinele Securitatii a participat la asasinarea lui Gheorghe Ursu. Este liber si azi, obtinind anual aceleasi documente medicale suspecte, de tipul celui care i-au facilitat eliberarea lui Hayssam.
,, Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia - d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București) a fost un inginer de construcții, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.
Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu (din Galați) și al Margaretei (din Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galați. A continuat să învețe la liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.
În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefață scrisă de Nina Cassian.
În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.
În octombrie 2001, Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.
În octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.
În decembrie 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în arhivaCNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.
Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.
Moartea
Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută[1]. A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote[1]. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate[1]. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”
Referiri la Gheorghe Ursu în opere de artă
- Viața lui Gheorghe Ursu a devenit subiectul unui film regizat de către Cornel Mihalache, film ce a avut premiera în Sibiu cu ocazia evenimentului Sibiu - Capitală Culturală Europeană Filmul conține și înregistrări ale vocii lui Gheorghe Ursu.[2].
- In anul 2006-2007 Iordan Chimet a publicat de asemenea două volume de corespondență între el și prietenii săi Gheorghe Ursu si Camil Baciu, sub titlul "Cartea prietenilor mei " ."
,, Scrisoare deschisa
Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, Primului Ministru Victor Ponta, Ministrului Justitiei Robert Cazanciuc, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tiberiu Nitu
Domnule Presedinte,
Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru al Justitiei,
Domnule Procuror General,
Poate ca ati auzit de uciderea prin tortura a inginerului si disidentului Gheorghe Ursu, in timp ce era anchetat de Securitate, in stare de arest, in 1985. A fost ucis pentru scrisorile anti-ceausiste trimise la Europa Libera, pentru afisele anti-totalitare tinute la serviciu, pentru jurnalul in care demasca in detaliu crimele si ineptitudinea regimului Ceausescu. Si mai ales, asa cum rezulta din zecile de marturii ale colegilor si paznicilor de celula, pentru faptul ca nu a vrut sa-si divulge prietenii.
Dupa 10 ani de tergiversari, in anul 2000, un simplu detinut de drept comun, Marian Clita, a fost condamnat pentru omor. Inca trei ani au trecut pina cind, in 2003, fostii colonei de Militie Stanica si Creanga au fost condamnati pentru instigare. Tudor Stanica – fost vicepresedinte al unor banci falimentate – a fost pus in libertate dupa nici un an, si este liber in continuare in baza unor documente medicale suspecte, semnate, printre altii, de acelasi doctor care a facilitat eliberarea lui Omar Hayssam.
Dosarul ofiterilor de Securitate, disjuns in anul 2000, a fost lasat de atunci in nelucrare, desi exista probe indubitabile ca ofiteri superiori din Securitate au ordonat si condus ancheta prin mijloace salbatice, si ca anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, ofiterul de Securiate Marin Parvulescu, a participat direct la tortura si uciderea disidentului.
Se pare ca justitia romana incearca in continuare sa musamalizeze cu orice pret acel dosar de omor. Am facut mai multe plingeri pentru finalizarea lui, dar si pentru anchetarea si condamnarea acelui ofiter pentru tortura.
Va amintesc ca vina de tortura din motive politice este, conform legislatiei si conventiilor internationale, evident aplicabile si Romaniei, imprescriptibila. Si totusi, plangerile noastre au fost fie “rezolvate” prin NUP (neinceperea urmaririi penale) de catre procurori, fie trimise de la un tribunal la altul si in final respinse – in speta, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti – sub pretexte ridicole. Recent, acest tribunal, prin judecatorul Gunescu, ne-a respins plangerea pentru motivul aberant ca ar fi fost formulata impotriva unei rezolutii “eronate” a procurorului (!), dupa cum puteti vedea in hotarirea atasata. Este evident ca anchetarea si condamnarea unui fost securist a ramas un tabu pentru justitia romana.
Stimate domnule Presedinte, stimati guvernanti, va felicit pentru succesele avute in unele din cazurile de coruptie, inclusiv in cazul Hayssam. M-am bucurat si pentru Raportul Final de condamnare a comunismului din Romania ca regim nelegitim si criminal, document ale carui concluzii au fost citite in Parlament de catre presedintele Traian Basescu. Va amintesc, domnule Presedinte, ca in acel discurs aminteati, printre crimele comunismului, “Arestarea şi asasinarea celor mai curajoşi oponenţi [printre care si] omorârea inginerului Gheorghe Ursu”. Remarcati ca “Lecţia trecutului ne dovedeşte că orice regim care-şi umileşte cetăţenii nu poate dura şi nu merită să existe... Vreau numai să fiu şeful unui stat care consideră că această condamnare [a comunismului] ţine de normalitate, că, fără această condamnare, vom înainta greu, vom înainta continuând să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut. Tot ceea ce vreau este să clădim viitorul democraţiei în România şi identitatea naţională pe un teren curat.”
De asemenea, mentionati ca “În cazul Securităţii, a fost vorba de o instituţie esenţială în susţinerea statului totalitar comunist, ilegitim şi criminal”. Raportul recomanda, in sectiunea “Legislatie si justitie”, ca amnistierea nu trebuie aplicata in cazurile unor “securişti şi şefi comunişti care, de pildă, au torturat sau au ordonat torturarea unor disidenţi”.
Acelasi raport mentiona ca în “puţinele cazuri de crime politice de dinainte de decembrie 1989 in care au avut loc condamnări (procesele membrilor CPEx, procesul lui Victor A. Stănculescu, procesul asasinilor lui Gheorghe Ursu”)... “sistemul juridic corupt a făcut ca şi condamnaţii să fie eliberaţi la foarte scurt timp, totdeauna sub pretexte medicale. De aceea se impune declanşarea de cercetări penale şi realizarea de noi expertize medico-legale, de data aceasta transparente, independente şi obiective, în toate cazurile în care condamnaţii pentru crime politice săvârşite în comunism au fost eliberaţi pe motive medicale, existând suspiciunea că certificatele şi expertizele medico-legale în baza cărora au fost eliberaţi ar fi putut fi fost false”.
In cei sapte ani de la acel raport, nu s-a facut nici o noua expertiza medico-legala in cazul fostului colonel de militie Tudor Stanica, cel care la ordinele Securitatii a participat la asasinarea lui Gheorghe Ursu. Este liber si azi, obtinind anual aceleasi documente medicale suspecte, de tipul celui care i-au facilitat eliberarea lui Hayssam.
Fara anchetarea si condamnarea tortionarilor securisti ai lui Gheorghe Ursu nu cred ca terenul justitiei romane va fi curat, domnule Presedinte. Iar condamnarile comunismului, chiar bine documentate si citite in plenul Parlamentului, vor ramane, din pacate, litere moarte. Exista in opinia publica interna, dar si internationala, convingerea ca Securiatea a ramas puternica in Romania, si manipuleaza inca, prin retele de influenta, sfere importante din economie, politica, mass-media, si mai ales, justitie, tragind societatea inapoi, contribuind decisiv la fenomenele de coruptie, dezinformare, injustitie.
Un articol recent de larga circulatie al agentiei de presa Associated Press remarca: “The perpetrators of communist-era crimes have long been shielded by Romania's establishment, whose ranks are filled with members of the former Securitate secret police.” (AP, 11 iulie 2013). Cazul magistratilor care au refuzat in toti acesti ani sa-i ancheteze si judece pe calaii din Securitate ai lui Gheorghe Ursu pare ca o dovedeste.
Domnule Presedinte, Domnule Prim-Ministru, stimati guvernanti, va rog sa folositi autoritatea cu care ati fost investiti pentru a dispune aplicarea legii si condamnarea tortionarilor securisti ai lui Gheorghe Ursu, pentru a se face dreptate, in sfirsit, memoriei unui om ucis pentru ca nu a acceptat dictatura. Ar fi adevarata masura de normalitate, de dreptate pentru cei care au suferit sub acel regim nelegitim si criminal. Fără această condamnare, “vom înainta greu, vom înainta continuând să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut”.
Va multumesc,
Andrei Ursu "
sursa : Revista 22
Prin internari repetate si zeci de boli consemnate, de regula, de aceiasi doctori, fostul colonel de Militie, Tudor Stanica, condamnat pentru implicarea in omorarea lui Gheorghe Ursu, a obtinut de opt ori intreruperea executarii pedepsei, timp in care complicele Mihail Creanga a fost eliberat deja – relateaza agentia NewsIn.
Daca la inceput, judecatorii Curtii de Apel Bucuresti il lasau liber cate trei, patru sau sase luni, din octombrie 2006, Tudor Stanica face inchisoare de acasa si se prezinta o data pe an, la instanta, pentru o noua intrerupere, la recomandarea unei comisii de medici a Institutului National de Medicina Legala (INML). Bolile de care sufera fostul militian sunt dintre cele mai grave, acesta suferind de cancer de ani buni. Curios este insa faptul ca, potrivit actelor medicale de la dosar, la data de 11 octombrie 2007, Stanica avea 176 centimetri si 87 de kilograme, iar un an mai tarziu, la aceeasi inaltime, avea 92 de kilograme. Din condamnarea de 10 ani de inchisoare, Tudor Stanica a stat inchis doar un an si doua luni, ulterior, fiind eliberat pe motive medicale.
Potrivit penultimei cereri de intrerupere a pedepsei adresata instantei, pacientul Stanica, in varsta de 69 de ani, sufera de "tumoare vezicala Pt1G2 si tumoare uretra prostatica Pt1G2, operate endoscopic, polichimiotratate, bifiditate pieloureterala stanga, determinari secundare hepatice", se arata in cererea de intrerupere a pedepsei. Adica acelasi diagnostic pus in 2004, cand i-a fost intrerupta prima oara pedeapsa din motive medicale. Atunci, fostul militian ar fi facut si sase serii de chimioterapie, care apar, ulterior, in toate adeverintele medicale eliberate pe numele sau.
La psihiatrie, pe motiv de insomnii mixte si diminuarea apetitului alimentar
Tehnica lui Tudor Stanica de a scapa de inchisoare este simpla: se interneaza de cateva ori pe an la psihiatrie si intr-o sectie de oncologie. Potrivit actelor depuse la dosar, fostul militian s-a internat 5 zile, in iulie 2007, la Spitalul Fundeni apoi la Spitalul de urgenta "Sf. Ioan". Biletul de iesire din spital semnat de dr. Lorena Harbuz arata ca Stanica sufera de neoplasm vezical operat endoscopic (in 2004), a fost tratat citostatic, ca are metastaze hepatice si posibil pulmonare, chist renal, sudera de tulburare nevrotica depresiva, este subponderal, stare generala alterata si tegumente palide.
Pentru a impresiona instanta, Stanica merge si la psihiatru, deoarece sufera de "insomnii mixte si diminuarea apetitului alimentar",asa cum se arata in motivele prezentarii la spital in luna martie 2007. Fostul colonel arata ca "am avut pierderi de memorie, nu am recunoscut copiii, am ganduri negre, stare proasta, iritabilitate, insomnii mixte etc", potrivit actelor de la dosar. Un medic de la Spitalul clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Alex. Obregia" arata ca asasinul moral a disidentului Gheorghe Ursu nu prea are chef de vorba si concluzioneaza: "relatarea este insotita de dispozitie depresiva si preocupari pentru aspectele negative ale existentei".
In urma unei expertize cerute de judecatori pentru a stabili daca cel condamnat poate sta in inchisoare, un alt medic, de data acesta de la Institutul National de Medicina Legala, arata urmatoarele: "nu poate numara corect, invers, de la 100, din 7 in 7, nu-si recunoaste greselile de calcul", "cuvantul lume il spune invers, emul", "denumeste unele obiecte prin functia lor (ex. breloc-de tinut cheile; ceas-mecanism)", "idei si gesturi suicidare. Afirmativ nu s-a sinucis pentru a proteja familia", arata in insemnarile sale, dr. Gabriela Costea, medic primar psihiatric. Presedintele comisiei de medici care a recomandat instantei ca Tudor Stanica sa nu stea la inchisoare pentru urmatorul an a fost medicul Valentin Iftenie, de la INML.
Totusi, in aceste conditii, Tudor Stanica a acordat, pe 3 iulie 2007, un amplu interviu ziarului "Cotidianul", fara lasa sa se inteleaga ca ar avea probleme psihice.
O noua internare si aceeasi "dispozitie depresiva severa" si "scaderea placerii"
In septembrie 2008, Stanica face o noua cerere la Curtea de Apel Bucuresti pentru intreruperea pedepsei la care a fost condamnat, in anul 2003, pentru instigare la omor calificat. Aduce dovezi ca este bolnav, un bilet de iesire din spital, din care rezulta ca a stat internat 11 zile la psihiatrie. O "informare" scrisa de mana si parafata dr. Laurentia Minea, medic curant, arata ca "pacientul dv. Tudor Stanica este in tratament la IOB cu FO 54741/2005". La recomandari, medicul Minea scrie: "continua tratament citostatic pe perioada nedeterminata si ramane in urmarire pentru tratament oncologic", hartia respectiva fiind datata 2 noiembrie 2008, in conditiile in care Stanica nu a mai facut citostatice din 2004.
La o alta examinare psihologica din august 2008 de la INML, la rubrica motivele prezentarii este trecut urmatorul motiv: "dispozitie depresiva severa, scaderea marcanta a interesului si a placerii".
Concluziile noului raport de expertiza legala, completat la data de 14 noiembrie 2008 enumera bolile lui Stanica: tulburare cognitiva organica mediu severa, disfunctie cerebrala lezionala, tulburare afectiva depresiva, hipertensiune arteriala, accident vascular cerebral ischemic tranzitor, neoplasm de vezica urinara si prostatica, presedintele comisiei de medici de la INML fiind acelasi dr. Valentin Iftenie.
Andrei Ursu a facut plangere penala impotriva medicului Iftene
Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, a declarat, pentru NewsIn, ca nu intelege cum acest medic este, in continuare, desemnat de INML pentru a face expertize medicale "ucigasului moral" al tatalui sau, in conditiile in care a facut plangere penala impotriva sa, plangere care a stat ani intregi prin fisetele unor politisti, dosarul fiind inchis de procurorii Parchetului General. Potrivit lui Andrei Ursu, Iftenie a redactat un preraport medical unde s-a antepronuntat pentru eliberarea lui Stanica, fara nicio baza legala. Cu cinci luni inainte de a se emite un document oficial din partea INML, in mai 2005, medicul amintit a facut din proprie initiativa un raport favorabil fostului colonel, fara a fi solicitat de instanta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care judeca cererea de revizuire a condamnarii depusa de Stanica. " De remarcat este si faptul ca bolile si eliberarile lui Stanica din ultimii 2 ani au fost pe baze psihiatrice. Se pare ca a renuntat la diagnosticul grav de cancer - poate si pentru ca, daca ar fi fost sa fie crezute certificatele respective metastaze multiple la ficat, plamani, osoase ar fi trebuit sa fi murit demult", a declarat, pentru NewsIn, Andrei Ursu.
Complicii lui Stanica au fost eliberati
In acelasi timp, colegul lui Stanica, condamnat pentru aceleasi fapte, a iesit deja din inchisoare. "Creanga Mihai a fost eliberat conditionat din penitenciarul Rahova la data de 7 mai 2008", a declarat pentru NewsIn, directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Ioan Bala. Creanga a fost adjunct al arestului Militiei de pe Calea Rahovei si a iesit din inchisoare dupa nici cinci ani de detentie.
In luna mai 2008, Marian Clita, cel care l-a omorat in bataie pe disidentul Gheorghe Ursu in urma cu 23 de ani, a fost eliberat conditionat pentru buna purtare. Cererea de eliberare conditionata a lui Clita a fost admisa de judecatori la data de 14 mai 2008.
Ursu a murit in urma batailor primite
La data de 10 octombrie 2003, instanta suprema a decis condamnarea la cate 20 de ani de inchisoare a coloneilor in rezerva Tudor Stanica si Mihail Creanga, pentru instigare la omor calificat. In acelasi timp, pedeapsa a fost gratiata la jumatate in urma unui decret emis in 1988. Potrivit procurorilor, in noiembrie 1985, Tudor Stanica si Mihail Creanga au cerut si determinat un detinut de drept comun, Marian Clita, "sa exercite acte de violenta" impotriva inginerului Gheorghe Ursu, disident comunist, care fusese incarcerat in aceeasi camera de arest. Cei doi ofiteri au luat o serie de masuri care au condus la exterminarea fizica a lui Gheorghe Ursu, prin izolarea disidentului intr-o celula in care erau detinuti deosebit de periculosi. In urma batailor primite, Ursu a murit in celula din arestul Militiei. In prima instanta s-a declarat ca disidentul a murit din motive naturale, insa, dupa 1989, martorii au sustinut ca Gheorghe Ursu a decedat din cauza unei peritonite.
In anii '70 si la inceputul anilor '80, inginerul Gheorghe Ursu a scris postului de radio "Europa Libera", iar scrisorile sale au fost citite pe post. In una dintre acestea, Gheorghe Ursu il acuza pe Ceausescu de crima, pentru modul in care a sistat lucrarile de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977. Astfel, a devenit "obiectiv" pentru Securitate si a avut numele de cod "Calatorul".
Gheorghe Ursu a fost arestat, la 21 septembrie 1985, sub pretextul detinerii de valuta, fapta considerata de comunisti "operatiune cu mijloace de plata straine". Ursu a fost incarcerat in arestul Directiei Cercetari Penale a Inspectoratului General al Militiei din Bucuresti, aflat in aceeasi cladire cu Directia Cercetari Penale a Securitatii. Potrivit martorilor, Gheorghe Ursu a fost scos "la ancheta" de ofiteri de Securitate si a fost "batut cu salbaticie".
Dupa ce a fost interogat, in special in legatura cu un jurnal al sau in care critica regimul comunist, iar Securitatea nu a obtinut de la el date despre prietenii lui, Gheorghe Ursu a fost mutat, la ordinul sefului Directiei Cercetari Penale a Militiei, colonelul Tudor Stanica si a colonelului Mihail Creanga, intr-o celula cu doi infractori de drept comun, informatori si tortionari ai militiei, Marian Clita si Radu Gheorghe. Potrivit mai multor marturii, consemnate in anchetele ulterioare si citate de site-ul Fundatiei ce poarta numele disidentului, acestia au avut misiunea sa-l tortureze pe Ursu pana la ucidere.
Gheorghe Ursu a murit la 17 noiembrie 1985. Familia a fost anuntata la doua zile dupa deces. La spital, familia a primit hainele victimei, pline de sange inchegat si o camasa rupta fasii pe spate.
Inhumare pe baza unor documente secrete
Familiei nu i-a fost comunicata, insa, cauza mortii, iar inhumarea s-a produs in baza unor documente secrete. La Jilava, nici un medic nu a fost lasat sa vorbeasca cu familia, care a aflat insa de la Institutul de Medicina Legala ca inginerul Ursu avea toate organele "facute praf".
Dupa Revolutia din decembrie 1989, Georgeta Berdan, sora lui Gheorghe Ursu, s-a adresat noilor autoritati si a cerut elucidarea imprejurarilor legate de moartea inginerului in beciurile Securitatii in toamna lui 1985.
Procurorii militari au inceput o ancheta, iar pe 22 noiembrie 2000, prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe langa Curtea Suprema de Justitie, fostii ofiteri de militie Tudor Stanica si Creanga Mihail si fostul subofiter Burcea Stefan au fost trimisi in judecata pentru infractiunile de instigare la omor deosebit de grav, respectiv complicitate la omor deosebit de grav, savarsite impotriva lui Gheorghe Ursu.
Dupa multe tergiversari, procesul a inceput in ianuarie 2002.
Pe 14 iulie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a emis pe numele celor doi ofiteri de militie, Tudor Stanica si Mihail Creanga, mandate de arestare preventiva. Au fost condamnati, in lipsa, la cate 20 de ani de inchisoare. Cei doi disparusera de la domiciliu, insa s-au predat dupa trei luni, beneficiind de injumatatirea pedepselor, in baza unui decret ramas de pe vremea lui Nicolae Ceausescu din 1988, privind amnistierea si gratierea.
Instanta, care l-a condamnat definitiv pe Clita pentru uciderea disidentului, a retinut ca, in noiembrie 1985, Tudor Stanica si Mihail Creanga l-au determinat pe Clita, un detinut de drept comun, deosebit de periculos, "sa exercite acte de violenta" impotriva inginerului Ursu, care fusese incarcerat in aceeasi camera de arest. Cei doi ofiteri au luat mai multe masuri ce au avut ca rezultat exterminarea fizica a lui Gheorghe Ursu, prin izolarea, in celula in care se aflau Marian Clita si Gheorghe Radu, ambii recidivisti si cunoscuti ca avand un comportament violent."
sursa : Romania libera
