"Cotescu e băiatul care într-o zi s-a furat pe sine de acasă și a fugit să se dăruiască lumii sub formă de fragi roșii. Născut în nordul Moldovei, care e Roma diasporelor est-europene, el a plecat călare pe șapte cai și pe un băț de aur, purtând în suflet primăveri cu două capete, o pasăre botoasă cu ochi de aramă și un cap de cerb între doi snopi de maci.
Cotescu iubește lemnul scenei, așa cum iubea domnul de Molière înserarea la curtea regilor Franței pentru că acolo și-a îngropat butucul de vie. "(Fănuş Neagu)
Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985, București) a fost un actor român de succes, din generația de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar și în teatru, în principal la Teatrul Bulandra din București, unde a fost coleg cu Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiș, Rodica Tăpălagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuțu.
Generozitatea, căldura şi disponibilitatea sufletească, farmecul mereu proaspăt al ironiei joviale fac din Octavian Cotescu un actor inimitabil. El a adus pe scena românească un stil de joc modern, în care fineţea observaţiei sociale se conjuga cu subtilitatea efectului umoristic, având o detaşare ironică de personaj cu efect comic irezistibil, autopersiflarea fiind „cireaşa de pe tort”. Octavian Cotescu va rămâne pentru noi acel „tip unic, care face tot timpul joc dublu în scenă, care îşi joacă eroii, care nu se scufundă în personaj ca într-o apă, nu pluteşte, ci învaţă febril, în sensul şi chiar împotriva curentului interior al personajului”, precum mărturisea într-un interviu. Plăcerea lui supremă de actor era să tragă pe sfoară, să se prefacă, folosind o imensă cantitate de candoare adunată în ochi, cum că ţi-ar cânta în strună, că este de partea ta, pentru ca, exact atunci când îi arunci cea mai încrezătoare privire, să te părăsească fără nicio strângere de inimă.
A fost totodată unul dintre interpreții preferați ai teatrului de televiziune și ai teatrului radiofonic din epocă. Activitatea de scenă a fost dublată și de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) "I.L. Caragiale" din București, unde a ocupat și funcția de rector în perioada 1981-1985. Printre cei mai buni studenți ai lui se numără Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae.
După fiecare spectacol al lui, publicul se ridica în picioare şi aplauda frenetic. „Nu-i aşa că pentru o seară ca asta merită să trăieşti?”, spunea actorul... Octavian Cotescu era profund, vesel, avea şi tristeţi, era optimist, avea neîmpliniri, dar în ochii publicului şi ai celor dragi era o minune.
