Theodor Aman (1831-1891) album 1 ( famous painters )

Theodor Aman (1831-1891)

    Om de cultura roman, pictor, grafician, academician – a fost întemeietorul primelor școli românești de arte frumoase la Iași și București.

    Pictura sa se afla sub influenta Renașterii italiene. Contribuția sa în dezvoltarea artei românești nu este recunoscuta doar prin pânzele deosebite pe care ni le-a lăsat, ci și prin implicarea la nivel organizatoric în primele instituții de arta naționale.
    Unul din genurile sale preferate a fost cel în care se regăsesc scene istorice, pe care a reușit sa le redea cu măiestrie trecându-le prin propria cutie de rezonanta a personalității sale.

Fosta sa casă, o operă de artă în sine, a devenit astăzi Muzeul Theodor Aman.

Iata câteva picturi din opera sa: 

Primul atelier al pictorului la Paris

 Slujba Învierii la Stavropoleos

Bal mascat

Hora de la Aninoasa

Alungarea turcilor de la Calugareni

Solii Turci Aduc Daruri Lui Mihai Viteazul

Mihai Viteazul contempland capul lui Andrei Bathory

Vlad Țepes și solii turci

Bătălia de la Alma

Proclamarea Unirii

Pe terasa la Sinaia

Copii jucând hora

Theodor Aman s-a nascut la 20 martie 1831 la Campulung-Muscel. Copilaria si-o petrece la Craiova. A avut patru frati: Sevastia, Alexandru, Iorgu si Ruxandra. Dupa studii la Scoala Centrala din Craiova (profesor C. Lecca), a urmat Colegiul Sfantu Sava din Bucuresti (profesor Carol Walenstein).

Cariera:

Din punct de vedere al formatiei sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Santul Sava a avut multa insemnatate. In acesti ani se pregatea in Tara Romaneasca revolutia de la 1848. Ideile ei, care trezeau constiinta nationala militand pentru inlaturarea feudalitatii, unirea Principatelor si intemeierea unui stat autonom, erau cu inflacarare promovate de la catedra de profesori ca Al. Treboianu-Laurian, Costache Aristia, Aaron Florian (ii fusese profesor si la Craiova).

Pe bancile scolii se imprieteneste cu partizanii infocati ai revolutiei ca de pilda George Cretzianu. Insusi fratele pictorului, Alexandru, student in Franta, era inscris in anii 1846 si 1847 in "Societatea studentilor romani din Paris”, care nu era decat filiala de peste hotare a "Asociatiei literare” din Muntenia, indaratul careia actionau de fapt revolutionarii pasoptisti.
Intre 1848-1850 colegiul Sfantul Sava este inchis.

Tanarul pictor nu avea motive sa se intoarca la Bucuresti. Viata artistica era acum foarte redusa. Scolile de arta nu existau. "Meseria” de artist continua sa fie dispretuita; prejudecatile, ignoranta si totala lipsa de intelegere a claselor dominante ingreunau calea dezvoltarii picturii in Principate. Astfel, in 1850, Theodor Aman pleaca la Paris la studii. Aici, Aman se inscrie ca elev in atelierul lui Drolling si un an mai tarziu – dupa moartea acestuia survenita la 9 ianuarie 1851 – in cel al Picot.

Arta acestor doi academisti era seaca si conventionala si nu numai o data de-a lungul bogatei ei desfasurari, creatia lui Aman s-a resimtit de pe urma retetelor de atelier mostenite de la primii sai maestrii francezi. Totusi sub indrumarea lor si-a insusit o baza profesionala trainica, supunandu-se unei discipline ale carei rezultate l-au adus la exprimarea clara a ideilor, la justetea si seriozitatea desenului si la precizia imaginii.
La inceput locuia in cartierul latin - centrul studentesc al Parisului – intr-o mansarda la Hotel de l’Empereur Joseph, deasupra cafenelei Fayot, frecventata de multi tineri romani. Probabil ca in aceasta incapere modesta el nu dispunea inca de un atelier propriu si ca abia mai tarziu, cand se va muta in rue Lafazette no. 3, isi va instala el acel prim atelier, care apare in tabloul din 1852.

Era bun camarad si saritor la nevoie, cauta societatea si iubea petrecerile, dar nu-si risipea vremea: picta in timpul zilei, iar seara se ducea la teatru sau se cufunda in lectura. Nu se izola de realitate, ci din potriva urmarea cu mult interes evenimentele.

Citea pe Descartes, Voltaire si Hugo, sau pe Dante si Petrarca, facand transcrieri intr-un caiet pe care-l intitulase "Insemnari din deosebite cetiri”
Pictorii la care isi oprise atentia erau Rubens, Velazques, Salvator Rosa si Watteau. Chemarea lui pentru pictura istorica il indrepta totodata spre spre cativa dintre artistii francezi contemporani: Horace Vernet 1789-1863, Paul Delaroche 1797-1856, Hippolzte Bellange 1800-1866, Augustin Pils 1813-1875.

Aman se imprieteneste aici cu Iscoveanu, Bolintineanu, Bolliac. De asemnea il cunoaste si Nicolae Balcescu, caruia ii facu si un portret in creion.
Pentru alegerea temelor, Aman se va adresa mereu lui Nicolae Balcescu ale carei scrieri ii sugereaza pictorului si conceptia patriotica in arta, servindu-I in acelasi timp si pentru o orientare realista, mai apropiata de adevarul istoric al scenei istorice pe care vrea sa o infatiseze.

Scrierile lui Balcescu ii atrase artistului in mod deosebit atentia asupra figurii lui Mihai Viteazu ca simbol al luptei importriva jugului turcesc. In acesta privinta este concludent faptul ca la baza documentarii lui Theodor Aman pentru tablourile sale istorice au stat de cele mai multe ori textele publicate de Nicolae Balcescu si Al. Treboianu-Laurian in Magazinul Istoric pentru Dacia.

In 1853 participa la Salonul Principal de la Paris. Aman s-a infatisat aici ca un artist matur, sigur de sine, demn.

La inceputul anului urmator Aman picta "Batalia de la Oltenita”, episod din razboiul ce izbucnise cu cateva luni in urma intre rusi si turci.
E posibil ca in acea vreme Aman sa fi avut oarecari legaturi si cu Vasile Alecsandri, ilustrand poezia "Groaza”.

In 1854, Aman calatoreste la Constantinopol cu scopul de a prezenta sultanului tabloul "Batalia de la Oltenita”. Vedea pt prima oara mediterana si coastele pitoresti ale marii Egee. Toate acestea, precum si obiceiurile ciudate ale Orientului ii facura o impresie puternica, oglindita in multe dintre desenele sale de atunci, ca si in unele tablouri de mai tarziu. Pe malul Bosforului, Aman avu ocazia sa il viziteze in repetate randuri pe Barbu Iscovescu.

Dupa doua luni si jumatate de sedere la Constantinopol, unde fusese in starsit primit de sultan care-i cumparase tabloul amintit, Aman pleaca in Crimeea. Popasul artistului in crimeea i-a oferit posibilitatea executarii de numeraose schite foarte semnificative si interesante, in care se puteau vedea tipuri caracteristice de cazaci si de oameni din popor, pe care ii studiase indeaprope.

Din Crimeea, Aman se reintoarce la Constantinopol si de aici in Franta. In ultimele luni ale anului 1855 artistul revine in tara ramanand pana in primavara anului 1856, cand domnitorul Barbu Stirbei il sfatuieste sa se intoarca la Paris. Astfel, intors in Franta el picteaza portretul de mici dimensiuni "Femeia in rochie neagra” inrudit in vizunea lui cu cel al "Doamnei cu cainele”, pictat sase ani mai tarziu. Tot din aceesi perioada dateaza si "Portret de barbat”.

Preocuparile lui Aman in vremea aceasta se desfasoara pe planuri multiple. Portretul si pictura de gen il atrag deopotriva si, fireste pictura istorica in primul rand. In acelasi an 1856, picteaza, inspirandu-se din cronica lui Neculce, tabloul istoric "Stefan cel Mare si arcasii sai aleg locul manastirii Putna”.

Anii de studiu petrecuti in mijlocul revolutionarilor romani refugiati la Paris au avut o inraurire decisiva asupra tanarului pictor, dezvoltandu-i constiinta patriotica, sadind in el convingerea ca arta trebuie sa slujueasca poporului, sa-l educe, sa-i glorifice eroismul si sa-i exprime idealurile.

In 1857 Aman participa la Salonul Parizian unde a prezentat doua lucrai: "Vanatori si zuavi in fata Sevastopolului” si "Tiganca din Valahia”.

Revenirea definitiva a lui Aman in Principate si stabilirea lui in Capitala s-au produs in luna septembrie a anului 1858.

In 1859 Aman a pictat "Batalia romanilor cu turcii pe insula Sfantul Gheorghe de langa Giugiu” din 1595 evocare a vitejiei poporului in lupta impotriva jugului otoman. Opera, influentata in factura de arta italianului Salvator Rosa din sec. 17, e plina de miscare, fizionomiile sunt bine studiate si atitudinile veridic tratate.
Tot in acesta perioada Aman incepe sa sculpteze in lemn, in vedera unor decoratii de mobilier, ca de pilda dulapul in stil gotic, destinat viitoarei sale locuinte. Activitatea sa principala consta insa in executarea de portrete. Astfel, in 1859 realizeaza portretul Principesei Zoe Brancoveanu, opera care poate fi socotita una din culmile maiestriei protretistice a lui Theodor Aman.

In acelasi an, Aman picteaza si portretul lui Karl Stork, iar acesta sculpteaza la randul sau bustul pictorului.

In 1859 el face demersuri pe langa Eforia Scoalelor condusa de Ioan Maiorescu, pentru infiintarea unei Scoli de Arte Frumoase menita sa descopere si sa formeze tinerele talente iesite din randurile poporului. Demersului sau i se alatura si pictorul Gheorghe Tattarescu, care inainteaza chiar si un proiect al scolii.
Infiintarea scolii se taraganeaza. La indemnul lui Aman si sub influenta atmosferei starnite in jurul discutarii proiectului, presa sustinu intemeierea Scolii de Arte Frumoase, aratand aportul cultural pe care ar putea sa-l aduca o asemenea institutie.

Dar abia dupa lovitura de stat din 2 mai 1864, cand s-a infaptuit reforma invatamantului a devenit posibila si crearea Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti, al carui decret de infiintare Alexandru Ioan Cuya l-a semnat la 5 ocombrie 1864, numind director al ei pe Theodor Aman. Cursurile se inaugureaza pe 14 decembrie 1865.

O data cu intemeierea scolii din Bucuresti fu reorganizata pe aceleasi principii si cea de la Iasi, al carei director G. Panaiteanu-Bardasare era in corespondenta cu Aman. Ambelor institutii li se anexa cate o pinacoteca, a caror conducere avea sa fie comuna cu aceea a scolii si ajutata de un Comitet Academic. Acesta avea sarcina de a supraveghea indrumarea scolii, de a forma juriile expozitiilor si concursurilor, de a controla predarea invatamantului artistic in scolile din intreaga tara, si in sfarsit, de a-si da avizul asupra tuturor lucrarilor de arta care angajau cheltuiala statului. In ceea ce priveste materiile de invatamant, initial fusesera prevazute cursuri de pictura, sculptura, gravura, arhitectura si arta gradinilor. Ulterior, tinandu-se seama si de posibilitatile reale, caci nu existau cadre care sa corespunda tuturor nevoilor, se renunta la cursul de gravura in favoarea celui de sculptura, se renunta si la cursul de arta gradinilor si se introduce in schimb studiul anatomiei si al esteticii si al istoriei artei. Primii profesori au fost: pentru pictura Aman si Tattarescu, pentru sculptura Karl Storck, pentru arhitectura (curs mai tarziu infiintat ramand numai unul de perspectiva) Gaetano Burelly, pentru anatomie doctorul Al. Marcovici si pentru estetica si istoria artelor Constantin I. Stancescu. Scoala prevedea o durata de studii de patru ani, sporita ulterior la cinci, dupa care se trecea un examen de diploma, urmand sa se poata obtina prin concurs si o bursa de completare a studiilor in strainatate.

Intre 1859 si 1865 activitatea lui Theodor Aman a fost foarte bogata. Desi a pictat numeroase portrete, atentia sa a ramas indreptata in primul rand asupra compozitiilor istorice, fiind foarte incurajat in acesta directie si de Dimitrie Bolintineanu, in calitatatea lui de ministru al instructiunii publice.

Sub carmuirea lui Cuza si a sfetnicului sau Kogalniceanu, Aman a simtit suflul unei puternice redesteptari nationale. Punandu-se pe planul intai autonomia si demnitatea intregii natiuni, se facea de fapt un prim pas spre independenta. Astfel se explica executarea in acesti ani a o seama de importante tablouri istorice inspirate din vechile cronice sau din legende: "Batalia de la Plotin” 1861, "Dupa Batalia de la Rusciuc” 1862, "Vlad Tepes si solii turcilor” 1863, "Mihai Viteau primind pe solii turci cu daruri din partea sultanului” 1864, ”Mihai Viteazu privind capul lui Andrei Bathory” 1865, "Batalia cu facle a lui Vlad Tepes” 1866.
La un bal de 24 ianuarie 1861, o cunoaste pe Ana Niculescu-Dorobantu, nascuta Politimos, femeie deosebit de frumoasa, cu zece ani mai tanara decat el.
La 15 aprilie 1865 cei doi se casatoresc.

Un insemnat sprijin l-a primit din partea doctorului Carol Davilla, conducatorul Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti. Davilla l-a insarcinat cu executarea pentru istitutia amintita a portretelor fondatorilor spitalelor Coltea si Pantelimon: Spatarul Mihail Cantacuzino, Maria Contacuzino, Mihail Racovita, Grigore Ghica I si Grigore Ghica al a II-lea. In materie de portret Aman lucra cu mult mai multa placere dupa natura, desi atunci cand le avea la indemana se servea si de stampe, sau de fotografii.

Atelierul lui Aman a avut fericirea sa fie vizitat de toti cunoscatorii si de toti cei care trecand prin Bucuresti s-au interesat de starea acesti ramuri in miscarea noastra culturala. Don Carlos cand a fost in Bucuresti l-a vizitat in detaliu; altetele lor Principii Leupold si Frederic, fratii Majestatii Sale Regelui, insotiti de Majestatea sa Regele, care l-a vizitat de mai multe ori, au admirat lucrarile aflate. De-altfel Aman era obisnuit cu vizitarea atelierului sau. Aflandu-se la Paris, numeroase persoane intre care multi americani, vizitau zilnic atelierul sau si foarte multe panze semnate de Aman se afla in galeriile de tablouri din America.
Aman a luat parte la orice lucrare care privea dezvoltarea artelor sau a starii culturale in tara. Intre altele, el a ajutat mult pe C. Esarcu la facerea Ateneului: "El a fost un colaborator pretios al muncii mele la Ateneu”, zicea Esarcu catre un elev al lui Aman.

La 1865, Romania se pregatea sa ia parte la Expozitiunea din Paris de la 1867 si generalul Florescu, ca ministru de interne, agriculturii si lucrarii publice, instituie la 5 octombrie o comisie compusa din Printul , Neculae Baleanu, Colonel Voinescu, Simion Marcovi, Alex. Odobescu, Baligot de Bayne, dr. Davila, colonelul Hert, Alex. Costinescu, Vinterhalder, Ion Ionescu, P. S. Aurelian, Foulquier Blanc si Theodor Aman.

Domnia lui Carol a insemnat pentru Aman o perioada de intens zbucium moral, de amara stradanie, marcata adesea de clipe de revolta si de dezgust.
La 1 august 1866 Scolile de Arte Frumoase din Bucuresti si Iasi sunt inchise de guvernul reactionar sub pretextul econimiilor bugetare. Aman nu renunta insa la instutiei pe care o intemeiase, ci timp de 8 luni, a intretinut-o pe socoteala sa, contribuind la bursele elevilor saraci si convingandu-I pe profesori sa predea cursurile fara salariu. Aceesi atitudine o avu si Panaiteanu-Bardasare la Iasi. Protestele, demersurile, memoriile lui Aman silira noul guvern alcatuit intre timp sa revina asupra masurii luate si la 31 martie 1867 scoala capata din nou fiinta legala.

In luna mai a anului 1868 se deschise cea de-a doua "Expozitie a artistilor in viata”. Cu aceasta ocazie Aman expuse pe landa numeroase portrete "Hora de peste Olt” si compozitiile istorice "Mihai Viteazu privind capul lui Andrei Bathory”, "Batalia cu facle a lui Vlad Tepes” si "Alexandru Lapusneanu aratand sotiei sale capetele boierilor ucisi”, obtinand din partea juriului "Medalia de onoare”.
In 1869, pictorul expune o serie de panze la Craiova, in cadrul expozitie industriale care se deschisese acolo pentru sase zile. Au figurat aici unele tablouri mai vechi din colectia lui Alexandru Aman, portretele acestuia si al sotiei sale, portretul batranei Pepica (mama sa) si probabil unele panze apartinand celuilalt frate, Iorgu.

Incepand cu anii 1870-1871 intram in perioada de maturitate a artistului. Aman fusese pana atunci exclisv un pictor de atelier, insa acum pictura in aer liber capata mult mai multa importanta.

Imaginile lui apar din ce in ce mai luminoase, mai aerate, mai libere in expresie, mai conforme cu realitatea perceputa direct si spontan. Paleta i se deschide, tusa devine mai bogata si desi in multe dintre lucrari nu se simte inca suficient atmosfera, progresul artistului pe acesta cale se manifesta totusi concludent, ,mai cu seama cand este vorba de

scene care se petrec in exterior. Peisajul capata acum mai multa importanta in conceptia creatoare a lui Aman. Si in compozitiile istorice apar unele modificari. Il vedem dezbaransandu-se in general de accentele teatrale care apareau in tablourile anterioare, cautand, dimpotriva expresii mai apropiate de adevarul simplu. Aceste caracteristici le gasim in "Izgonirea turcilor la Calugareni”, tabloul pictat la 15 mai 1872, care reprezinta un impotant pas inainte in domeniul picturii sale istorice.

Si "Moartea Lapusneanului”, lucrare inspirata din nuvela lui Costac Negruzzi si expusa tot in 1872, arata noua tendinta de adancire a studiului si maturizarea artei lui Aman.

Una dintre temele lui Aman este conflictul cu boierii.

Pictura istorica si modalitatea de a o promova in randurile noii generatii au continuat sa il preocupe indelung pe Theodor Aman in toti acesti ani.
In 1872 Aman incepe da graveze. Reusind sa-si aduca in mai al aceluiasi an o presa si materialul de la Paris, Aman se consacra de acum inainte cu multa perseverenta gravurii in apa tare, fiind printre cei dintai artisti ai nostri care au practicat aceasta arta.

Activitatea de gravor a lui Aman se desfasoara intre anii 1872 si 1881. Primele sale gravuri scot la iveala strangacii: in lucrari ca :Ion Eliade Radulescu”, Enachita Vacarescu”, "Lapusneanu aratand sotiei sale capetele boierilor ucisi” si "Peisaj cu pescari”, gravarea metalului este sovaielnica, uneori chiar grosolana. Incepand insa din 1874, el se dovedeste un gravor mult mai priceput, mai sensibil si mai sigur de sine, iar lucrarile sale se distind in general printr-o executie ingrijita si fina.

Si de asta data el se arata preocupat de rolul educativ al artei. Constiinta aceasta avea sa ii dicteze alegerea in general a unei tematici sociale destul de precise, indreptate in directia popularizarii, pe de-o parte a figurilor de seama din istoria si cultura tarii, si pe de alta, a numeroaselor tipuri si aspecte surprinse fie in mediul rural, fie in cel al mestesugarimii sarace. Gravuri ca: "Mihai viteazu”, "Portret de voievod”, "Tudor Vladimirescu” "Enechita Vacarescu”, "Taran cu caciula in mana, in fata casei”, "Popas la munca campului”, sunt cateva dintre cele mai concludente in aceasta privinta. Unele teme istorice sunt si ele reluate, ca de pilda, "Lapusneanu aratand sotiei sale capetele boierilor ucisi”.

Toamna anului 1879 aduce pentru Theodor Aman evenimente care-i prilejuiesc atat in familie, cat si in afara, multe necazuri. Una din cauzele acestor framantari e casatoria Zoiei, fiicei lor, care se facea conform traditiei societatii de atunci, nu era libera alegere a partilor, ci prin hotararea parintilor, adica a Anei. Astfel Zoie ajunge sa se casatoreasca cu Costica Ioan, fiul unui negustor bogat din Ploiesti. Asemenea mamei sale, Zoie va evada dupa doi ani dintr-o casatorie conventionala si, cu toate ca avea atunci doi copii, isi paraseste sotul pentru a se dedica artei. Zoe avea o voce fermecatoare si spera sa devina cantareata. Pleaca in 1883 la Roma unde debuteaza in opera "Faust” sub numele de Zina de Nory. Va canta la Londra, la Cairo, la Petersburg. Se va recasatori a doua oara, de data asta dintr-o pornire sincera.

Ingrijorarea lui Aman fata de jalnica situatie a tarii si ostilitatea sa fata de "printul” de ale carei abuzuri si jafuri se saturase lumea, arata limpede pozitia lui patriotica si antidinastica. Cu timpul ea avea sa se manifeste tot mai vehement si mai raspicat. In conditiile instaurate de un asemnea regim, fireste ca intreaga activitate culturala avea sa se resimta. Cu multe eforturi se deschise in mai 1881 – dupa o intrerupere de sapte ani – o noua "Expozitie a artistilor in viata” la care participa in afara de Aman si Grigorescu, Andreeascu, Tattarescu, Stahi, Trenk, Hentia, Mirea.

La 26 septembrie 1885 fratele sau Alexandru Aman moare subit la Paris. Cu trei ani inainte murise si celalalt frate, Iorgu. Un tablou al lui Aman din 1885 ne pastreaza chpurile celor trei frati, stransi in jurul mesei, in atelierul cel mare al artistului. Moartea lui Alexandru a insemnat o lovitura grea pentru Theodor. Ii legase o afectiune adanca, sincera, o incredere si o stima reciproca. Pierdea in fratele sau un prieten si un confident.

In ultimii ani ai vietii sale Theodor Aman ne-a dat cateva opere de valoare.Printre ele se numara in primul rand compozitia istorica "Boierii surprinsi la ospat de trimisii lui Vlad Tepes”. Ea pune in valoarea toate progesele realizate de el pana atunci, puternicul realism al artei sale. Sunt atinse in acesta panza culmile talentului sau de portretist, de pictor istoric si de peisagist.

Alte opere reprezentative pentru aceasta perioada sunt: "Portret de femeie”, "Tiganca” (1884), "Autoportret”, "Bal costumat in atelier”, "Atelierul cel mare al artistului”, "Dupa culesul viei”, "Pe terasa de la Sinaia”.
In ultimul timp lucra mai greu, tot mai sacait si chinuit de neajunsurile bolii. In primavara anului 1891, o eroare grava comisa de medici in aplicarea tratameantului avea sa il tintuiasca pentru totdeauna la pat. La 19 august 1891 moare.

La moartea sa, fostii sai elevi luara parte in numar mare. Numeroase sunt epistolele ce veneau neconsolatei vaduve de pe unde se aflau ei pentru a-i arata adancele lor regrete, fata cu moartea lui Aman.
Ca distinctiuni, Theodor Aman a capatat pentru lucrarile sale medalia Bene-merenti cl. I la 8 aprilie 1876; la 3 martie este numit ofiter al Stelei Romaniei de catre Kogalniceanu si Kitu, iar la 10 mai 1889 este numit comanor al Coroanei de catre Alexandru Lahovari. Pentru lucrarea "Batalia de la Oltenita” el avea si o decoratiune turceasca: Medjdia.

De asemnea, pe 24 martie 1883, este confirmat in postul de Presedinte al Consiliului de Bele-Arte din Bucuresti.

Ca pictor istoric, el a preamarit eroismul poporului, intarindu-I increderea in fortele proprii si contribuind la formarea constiintei lui patriotice.
Ca portretist, el a ridicat arta interpretarii figurii umane la nivelul unei patrunzatoare analizeze psihologice.

Ca pictor de peisaje, el a inteles sa exprime frumusetile patriei si mai presus de toate omul in mijlocul lor.

Theodor Aman constituie exemplul artistului intreg si multilateral, cult si receptiv. Aproapte toarte ramurile artei cu diversele lor tehnici l-au preocupat: desenul, acuarela, pictura, sculptura, gravura, arhitectura, decoratiunea ornamentala si figurativa, vitraliul; si toate genurile picturii: compozitia istorica, genul, portretul, peisajul, nudul si natura moarta.

In toate panzele sale se observa o finete de executie si o amanuntime de detalii, grati carora poti cu usurinta recunoaste lucrarile sale.

De ce ne place Theodor Aman?

Theodor Aman a fost un pictor roman care a realizat nenumarate opere de arta cu ajutorul talentului sau. Ne place de el si in general operele sale deoarece a imprimat pe panza evenimente petrecute cu ani in urma dar si peisaje cu natura moarta si portrete si autoportrete.

De ce este Theodor Aman faimos?

Theodor Aman este faimos deoarece a fost unul din cei mai mari pictori ai Romaniei. El a uimit intreaga lume cu operele sale despre razboi, natura dar si portrete. Este faimos datorita unor tablouri precum "Izgonirea turcilor la Călugăreni", "Bătălia de la Oltenița" si multe altele.

Pe scurt despre Theodor Aman:

Nume: Theodor Aman
Locul nasterii: Campulung-Muscel, Romania
Data nasterii: 20 martie 1831
Locul mortii: Bucuresti, Romania
Data mortii: 19 august 1891
Parinti: Mama Despina (Pepica) Aman si tatal Dimitrie Aman
Frati / Surori: Sevastia, Alexandru, Iorgu si Ruxandra dar si Costache din prima casatorie a tatalui
Nationalitate: Romana
Sotie: Ana Niculescu Dorobantu
Copii: O fata din prima casatorie a sotiei, Zoia, cunoscuta ca Zina de Nory
Ocupatie: Pictor, gravor, sculptor, muzicant amator
Studii: Scoala Centrala din Craiova, Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti dupa care si-a continuat studiile de pictura la Paris

Tablouri:

• Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852;
• Bătălia de la Oltenița, 1854;
• Bătălia de la Alma, 1855;
• Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859;
• Vlad Țepes și solii turci, 1861-1864;
• Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872;
• Tudor Vladimirescu, 1874-1876;
• Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
• Peisaj cu barca pe lac
• Stradă în Sinaia
• Portul Constanța
• Petrecere în familie
• Canoniera în portul Constanța
• În parc
• Unirea principatelor , 1859

Read More