Bazilica Sfântul Petru

Bazilica Sfântul Petru (Basilica di San Pietro in Vaticano) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cel mai mare lăcaș al creștinătății. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni în Laterano, Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.



                                            Circul lui Nero, locul martiriului Sfântului Petru.

Bazilica este rezultatul unor lucrări de-a lungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde Sfântul Apostol Petru, considerat drept primul papă al Romei, ar fi fost martirizat și înmormântat, în apropierea circului lui Nero. Între anii 319 și 329 împăratul Constantin cel Mare a construit pe acest loc o mare bazilică.
      

În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină și papa Iuliu al II-lea hotărăște construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârșește în anul 1612 în timpul papei Paul al V-lea. Bazilica a fost sfințită la 18 noiembrie 1626 de către papa Urban al VIII-lea.

Numeroși arhitecți și artiști de prestigiu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante inițiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează fațada, Bernini desenează planul pieței cu faimoasele colonade.

Planul bazilicei este în forma unei cruci latine cu trei "nave". Între stâlpii navei centrale, de la transept la absidă, se găsesc 39 de nișe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. În interior se poate admira un mare număr de statui în marmură, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormântul Papei Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormântul Papei Inocențiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio și de Antonio Canova.
De o neasemuită frumusețe este grupul sculptural "Pietà" al lui Michelangelo, realizat în tinerețe.

În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini. În absidă se găsește Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susținut de statuile a patru sfinți învățători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie și Sf. Ioan Gură de Aur.

Din apropierea coloanelor de susținere a cupolei se coboară în grota Vaticanului, care reprezintă cripta bazilicei, unde sunt resturile clădirii inițiale și ale unui vechiu cimitir, unde ar fi fost mormântul Apostolului Petru. Aici se găsesc numeroase morminte ale unor papi, cardinali și prinți laici.
                 
                                  

Din punct de vedere artistic, bazilica "Sfântul Petru" reprezintă triumful barocului roman, într-un moment al istoriei europene, în care Biserica Catolică căuta să se impună ca prestigiu față de creșterea puterii statelor naționale, Franța și Spania.
 
                             

Bazilica "Sfântul Petru" este sediul principalelor manifestări ale cultului catolic și are o funcție solemnă cu ocazia celebrării sărbătorilor "Nașterii Domnului", "Paștelui", ritualilor din "Săptămâna Sfântă", proclamării noilor papi și funerarilor celor defuncți.

    Statuia lui Hristos, împreună cu sfinții Ioan Botezătorul (stânga) și Andrei(dreapta).

                                                                     Statuia Sfântului Petru.

 

 

                                                                 Statuia Sfintei Elena.

                                                            Statuia Sfântului Andrei.

                                                        Altarul Papei Leon cel Mare.
                     

                                                      Fațada și statuile bazilicii.

Read More

Conclavul din 2013

Conclavul din 2013 a fost întrunirea cardinalilor pentru alegerea succesorului papei Benedict al XVI-lea în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, după ce acesta s-a retras din funcție în data de 28 februarie 2013.
Conclavul s-a fost desfășurat în Capela Sixtină între 12-13 martie 2013. Numărul cardinalilor întruniți în conclav a fost de 115. Alegerea noului papă necesită o majoritate calificată de două treimi. Conclavul a fost prezidat de cardinalul cu drept de vot care are rangul cel mai înalt, arhiepiscopul Giovanni Battista Re.

În seara zilei de 13 martie fumul alb ridicat deasupra Vaticanului a anunțat că a fost ales un nou papă, cardinalul argentinian Jorge Mario Borgoglio, care și-a luat numele de papa Francisc. După 1829 a fost primul conclav întrunit în postul Paștelui, care în a doua zi de reuniune a votat alegerea celui de-al 266-lea pontif.
Anunțul alegerii noului papă a fost făcut de cardinalul protodiacon Jean-Louis Tauran.

Angelo Sodano, decan al colegiului cardinalilor, i-a informat la 1 martie 2013 pe toți cardinalii despre survenirea sedisvacanței. Conducerea Bisericii Catolice a revenit în această perioadă colegiului cardinalilor, alcătuit din toți cei 207 cardinali. Acest colegiu s-a întrunit cel puțin o dată pe zi, a dezbătut chestiunile de actualitate și a pregătit conclavul.Cardinalii care până în ziua survenirii sedisvacanței nu au împlinit vârsta de 80 de ani au dreptul de a se întruni în conclav. Numărul cardinalilor cu drept de vot la data începutului sedisvacanței, 28 februarie 2013, a fost 117. Cardinalul indonezian Julius Riyadi Darmaatmadja a anunțat că din motive de sănătate nu va participa la conclav. Cel mai înalt cleric din Marea Britanie, cardinalul scoțian Keith O'Brien, a anunțat de asemenea că nu va participa la conclav, după ce papa Benedict al XVI-lea i-a acceptat în data de 18 februarie demisia din funcția de arhiepiscop de Edinburgh, în urma suspiciunii de comportament nepotrivit.




Cardinalul Walter Kasper, episcop emerit de Rottenburg-Stuttgart, fost președinte al Consiliului pentru Promovarea Unității Creștinilor, va împlini vârsta de 80 de ani în data de 5 martie 2013, la mai puțin de o săptămână de la survenirea sedisvacanței. Cardinalului Kasper, ca decan de vârstă și unul din cei mai de seamă teologi contemporani, este considerat unul din oamenii-cheie ai conclavului, la care ceilalți cardinali vor privi ca spre un punct de referință, asemeni rolului avut de cardinalul Franz König la alegerea papei Ioan Paul al II-lea.

Papa Francisc (născut Jorge Mario Bergoglio; n. 17 decembrie 1936, Buenos Aires) este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Membru al Societății lui Isus începând cu 1958, din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741), deși e născut din părinți italieni, primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.
Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic Ștefan Czmil, refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteană.
În data de 14 martie 2013, prima zi de după alegerea sa în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, a vizitat Bazilica Santa Maria Maggiore și s-a închinat icoanei Salus Populi Romani. La întâlnirea cu jurnaliștii din data de 16 martie 2013 a arătat că și-a ales numele de papă în amintirea lui Francisc de Assisi.

Papa Francisc vorbește cursiv pe lângă spaniolă, limba oficială a Argentinei, italiana - limba maternă a părinților, latina și germana. În domeniul literar Jorge Bergoglio apreciază cel mai mult scriitorii Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges și Feodor Mihailovici Dostoievski. Îi plac de asemenea filmele neorealismului italian. Iubește fotbalul și este susținătorul echipei argentiniene San Lorenzo de Almagro din liga întâi.

Read More