"
O singură ambiție este legitimă: aceea de a fi mai buni.
Dumnezeu veghează, Dumnezeu veghează. Este marele veghetor al tuturor nopţilor - nopţi ce sunt pentru el nopţi îngrozitoare, nopţile minţii, nopţile inimii, nopţile naturii umane, nopţile răului al cărui întuneric coboară în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtă iubire ne veghează? Această iubire are un nume şi o calitate. Este o iubire infinită.
Singurătatea ar fi mai suportabilă dacă n-am fi atât de jalnic însoţiţi de noi înşine.
E mai grav să nu ai ce oferi cu inima şi mintea decât să ai mâinile goale.
Unele flori cresc numai acolo unde au căzut lacrimi.
A face pe altul să sufere este poate cea mai insuportabilă suferinţă.
Vladimir Ghika.
Trecutul e o taină, prezentul un secret, viitorul o enigmă şi toate acestea rămân înlănţuite.
Calea spre Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci.
Suntem învăţaţi să trăim în "a face". Ar trebui să învăţăm cu precădere să trăim în "a fi".
Nu valorăm numai prin ceea ce suntem sau devenim, ci şi prin descoperirea a ceea ce însemnăm.
Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze.
Viaţa e frumoasă prin ceea ce este, mai frumoasă încă prin ceea ce ascunde şi mult mai frumoasă încă prin ceea ce dobândeşte.
Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt.
Există un om mai sărac decât cel îngâmfat?
A avea pentru sine sau a fi pentru El? Aceste două întrebări puse retoric şi atât de tranşant cuprind în sine şi definiţiile a două atitudini de viaţă diametral opuse.
Nu există noroi care să poată astupa strălucirea iubirii.
Nu scăpa din vedere că eşti pus la încercare să faci binele când îţi stă în putinţă, şi să nu faci răul atunci când eşti tentat să-l faci.
Ne tragem în linie directă din bucuria lui Dumnezeu.
Universul are forma sufletului, mai mult chiar decât are sufletul forma Universului.
Asemănătoare unei injurii care nu mai înseamnă nimic - dacă odinioară însemnase totuşi ceva - toleranţa, prin definiţie, este o insultă adusă realităţii, precum şi o depreciere adusă inteligenţei. Departe de a fi o virtute, ea nu consfinţeşte decât indiferenţa şi neputinţa.
"
