Marlon Brando

Marlon Brando (n. 3 aprilie 1924 – d. 1 iulie 2004) a fost un actor american câștigător al premiului Oscar, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari actori de film ai secolului 20. S-a făcut remarcat mai ales datorită rolurilor din filmele "Un tramvai numit dorință" și "On the Waterfront", ambele regizate de către Elia Kazan la începutul anilor 1950. Stilul său actoricesc, combinat cu aparițiile sale publice ca outsider al Hollywood-ului anilor 1950 și 1960, au avut o influență majoră asupra generației de actori ce i-au urmat.
Marlon Brando s-a născut pe 3 aprilie 1924 la Omaha, Nebraska, oraşul natal al multor actori de la Hollywood, mai cunoscuţi fiind Fred Astaire, Montgomery Clift şi Nick Nolte. Numele Brando îşi are originea în numele flamand Brandeis. Marlon Brando sau "Bud", cum era alintat în tinereţe, a avut parte de o copilărie nefericită, ambii părinţi ajungând dependenţi de alcool. Mama sa, Dorothy, este cea care l-a îndrumat pe un alt monstru sacru hollywoodian, Henry Fonda, să-şi încerce norocul cu o trupă de actori de teatru. Fiului său i-a transmis pasiunea pentru natură, muzică şi teatru.

Trimis la o şcoală militară, Brando a fost exmatriculat foarte repede, ajungând apoi la New York, unde şi-a început cariera de actor de teatru, în ciuda faptului că la început nu manifesta un interes deosebit pentru acest domeniu.
Primul său rol major într-un film a fost cel din "A streetcar named desire" (Un tramvai numit dorinţă - 1951), în regia controversatului Elia Kazan. Eroina acestui film a fost Vivien Leigh, aflată însă la unul din ultimele sale roluri, spre deosebire de "debutantul" Brando.

 "Un tramvai numit dorinţă"

A urmat în 1953 rolul din The Wild One (Sălbaticul), film ce a prilejuit prima nominalizare la Oscar pentru Marlon Brando. La scurt timp, în 1954, a venit şi mult râvnitul Oscar, pentru prestaţia din filmul "On The Waterfront"(Pe chei)". ÎI ciuda faptului că acest rol l-a transformat pe Brando într-unul din idolii americani, actorul nu s-a arătat prea încântat de prestaţia să. În timpul filmărilor pentru producţia mai sus amintita, Brando a făcut apel la improvizaţie, tehnică pe care a folosit-o în tot restul carierei. În anii 60, cariera lui Marlon Brando a cunoscut o perioadă mai puţin fastă, actorul implicându-se tot mai mult în viaţa politică.

                                                                                                                      "The Godfather"

Poate cel mai cunoscut rol al său este cel al lui Don Vito Corleone în clasicul "The Godfather"(Naşul – 1972), în regia lui Francis Ford Coppola. Brando a primit astfel al doilea Oscar din cariera, dar a refuzat premiul invocând indiferenta Hollywood-ului faţă de indienii din Statele Unite, minoritate faţă de care era foarte apropiat.
În 1973 a jucat în capodopera lui Bernardo Bertolucci, "Ultimo tango a Parigi" (Ultimul Tango la Paris), film care l-a marcat pe Brando cel mai mult, după cum a mărturisit însuşi actorul. În consecinţă, rolurile ce au urmat nu se înscriu în tradiţia impusă de Brando. Menţionez aici filmele "Apocalypse Now" (1979), tot în regia lui Francis Ford Coppola, "The Freshman" (Novicele - 1990) şi "Don Juan de Marco" (1995). După ce a scris un volum autobiografic intitulat "Songs My Mother Taught Me", Marlon Brando a mai jucat în filmele "The Island of Dr. Moreau" (Insula doctorului Moreau - 1996), "The Brave" (Preţul morţii - 1997) şi "The Score" (Scor final – 2001), alături de Robert De Niro.
 
Marlon Brando a reprezentat idolul multor generaţii, mulţi actori încercând să-i calce pe urme, dar fără prea mult succes. În ciuda încărcăturii emoţionale ce caracterizează rolurile sale, Brando a reuşit să păstreze o aură de mister în ceea ce priveşte viaţa sa personală.

Read More