Gânduri de seară............

E trist ca nimeni să te ştie,
Dar şi mai trist să-ţi zici mereu,
Că te-a pătruns nimicnicie
Deşi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteţi, zâmbiri deşarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu faţa ta?

În viaţa lumii acestie,
Ce-i fără capăt şi-nceput,
În toată neagră vecinicie
O clipă numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Şi amintirea ta dezmierd
Pân-ce răsai… un vis himeric,
Abia răsai… şi iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea fin, mereu ascult…
Tot mai puţină armonie…
Pustiu, din ce în ce mai mult.

Şi din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri,
Şi-n mângâieri de tot sărac. (Mihai Eminescu)

Read More

Gânduri de seară.....

O adoram de-o vreme-ntreagă,
Şi ochii ei fermecători
Făceau să-mi fie atât de dragă !
Privind-o, mă treceau fiori !

Păstram amorul în tăcere,
Şi cât eram de fericit !
Dar într-o zi de mai, frumoasă,
I-am scris, şi-apoi ne-am întâlnit...


Am stat în luncă toată ziua,
Culcat sub vişinu-nflorit;
Şi, tot privind în ochii-i negrii,
Pe braţu-i alb am adormit...

Iar când mă deşteptai, spre seară,
În păru-i negru, mătăsos
Ninsese florile de vişin..
Şi cât îi stătea de frumos !

Păstram amorul în tăcere,
Şi cât eram de fericit !
Dar într-o zi de august, tristă,
I - am scris, şi-apoi ne-am despărţit. (Iosif Paschill)

Read More

Gânduri de seară..........

"Miroasă iarba pătulită a sânziană ş-a sulcină,
Miroasă dulce, cum miroasă un aşternut păstrat de zestre;
Şi-n mine, când e întunerec şi când se face iar lumină,
Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre.
În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munţi în cladă,
Şi vântu-i bălsămat şi dânsul ca o năframă când o scuturi;
Purcede-un cânt din creangă-n creangă ş-un susur blând din mladă-n mladă,
Pe unde trece el pe gânduri urmat de-alaiul lui de fluturi.
Tu dormi sub paza unei feregi, mişcat-alene,
Pe somnul tău s-alintă-n aer gingaşa ei apărătoare.
La vârsta ta tihnit e somnul, şi ochii-adorm curând sub gene
Când are cine să le-nchidă pleoapele c-o sărutare.
Tu dormi, şi eu visez pe gânduri, că trec şi zilele de vară
Şi că la anul, poate, fruntea ce-acum aşa de blând ţi-o razimi
De braţul meu, n-o s-o mai razimi, şi gândul ăsta mă omoară,
Că drag mi-i sânul tău cel dulce şi alb ca miezul unei azimi...
Cu iarbă ne-a crescut amorul, şi cade-acum cu ea sub coasă !
Ah ! gând mâhnit, ce vrei tu? Spune - Nu vezi c-afară e lumină
Şi că-şi deschide draga ochii ca două flori de somnoroasă,
Ş-aruncă-n mine cu mănunchiuri de sânziană şi sulcină?"(Dimitrie Anghel)

Read More