În grădină, pe sub geam,
îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir:
Era mic că abia îl vedeai,
Dar cu mustăţi ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blaniţa-n dungi;
Şi într-un capăt, dintr-o dungă
Îi creştea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică: "-Miau!">.
Ba să vezi şi să te bucuri-
Sărea în aer după fluturi.
Şi ştia chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce aţi fi făcut voi
Cu acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi un pic de smântână
Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic." (Ana Blandiana)
