Se afișează postările cu eticheta copac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copac. Afișați toate postările

vineri, 19 iulie 2013

O povestioară pentru........Victoraş!



A fost odată un băieţel cu un caracter foarte urât.
Tatăl lui i-a dat într-o zi un săculeţ plin de cuie şi i-a spus:
- Bate câte un cui în pomul din spatele grădinii de fiecare dată când te superi sau te cerţi cu cineva!
În prima zi băiatul a bătut 37 de cuie. În săptămânile care au urmat a învăţat să se controleze şi numărul cuielor bătute în copac s-a micşorat de la o zi la alta.
Descoperise că este mult mai uşor să te controlezi decât să baţi cuie într-un copac!
În sfârşit a sosit ziua în care băiatul nu a mai bătut niciun cui în pom. S-a dus prin urmare la tatăl sau să-i spună că nu a mai bătut niciun cui în acea zi.
Tatăl lui i-a spus atunci:
- Scoate câte un cui din pom pentru fiecare zi care trece fără să îţi pierzi răbdarea!
Zilele au trecut şi în sfârşit băiatul a putut să-i spună tatălui că a scos toate cuiele din pom. Tatăl l-a condus pe băiat până în faţa pomului şi i-a spus:
- Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveşte câte găuri sunt în copac! Nu va mai fi niciodată ca înainte…

joi, 23 mai 2013

Gânduri de seară...........



"Aş vrea să fiu copac
Şi-aş vrea să cresc lângă fereastra ta.
Te-aş auzi,
Şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori,
M-aş apleca uşoară să-ţi sărut
Când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca zvârlindu-ţi mere
Şi foi de aur roşu prin odaie
Cu-a ramurilor tânăra putere.
Ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seară
De primăvară, când va fi şi lună
Va trece prin grădină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze şi pământ,
Cu rouă şi cu luna pe obraz,
Eu ţi-aş sări în casă şi senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aş începe să zâmbesc." (Magda Isanos)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More