"De ce contează Corneliu Coposu".

"Cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă,
Seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării.

Răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură,
Şi aşterne peste munţi de zgură
liniştea, iertarea şi seninul."


"Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu, om politic de o remarcabilă verticalitate morală şi etică, a cărui voce a însemnat atât de mult într-o Românie marcată de totalitarismul comunist şi de dificultăţile tranziţiei spre democraţie.
Membru de marcă al PNŢCD, Corneliu Coposu a asigurat, în spaţiul dezbaterilor civice şi pe scena politică din ţara noastră, continuitatea unor valori pe care le-a ilustrat şi asumat în planul acţiunii, libertate, demnitate, respect pentru drepturile individuale şi solidaritate cu destinul unei Romanii pentru a cărei orientare europeană a luptat întreaga viaţă. De la Corneliu Coposu am învăţat că fără condamnarea comunismului şi fără asumarea trecutului istoric, nu putem progresa ca societate şi ca ţara. Corneliu Coposu a susţinut, cu luciditate critică şi responsabilitate civică, aceste principii drept pentru care trebuie să rămână un model pentru clasa politică românească.".
(Preşedintele României,Traian Băsescu - Mesaj cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea omului politic Corneliu Copos)


"Corneliu Coposu contează, aşa cum contează Monica Lovinescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Ioan Barbuş, Ion Flueraş, Vladimir Ghika, N. Steinhardt, I. D. Sârbu, Szilard Bogdanffy, Sandu Tudor, Petre Pandrea, Nicolae Margineanu, Vasile Paraschiv, spre a numi doar câteva figuri proeminente ale tradiţiei anti-totalitare, pentru ca, în pofida intemperiilor istorice, a rămas fidel unui crez democratic. A ştiut să se opună oricăror tribalisme, atavisme şi colectivisme gregare. Ataşamentul său pentru Iuliu Maniu şi tradiţia PNŢ a fost unul fără rezerve. Graţie lui şi unui grup de militanţi care au rămas pe poziţii, în pofida anilor îndelungaţi de temniţă, acest partid a renăscut după prăbuşirea regimului comunist. La un ceas când România are ghinionul unui premier pentru care cuvântul adevăr nu înseamnă nimic, un admirator al radicalismelor revoluţionare de extremă stângă, e bine să ne reamintim că pentru Corneliu Coposu nimic nu era mai primjedios decât cinismul politicianist, iresponsabilitatea găunoasă şi tembelismul amoral.
Corneliu Coposu contează pentru că a ştiut să numească Răul din viaţa politică românească şi să demaşte, fără urmă de resentiment vindicativ, cripto-comunismul lui Ion Iliescu şi al acoliţilor săi. Am discutat adeseori cu Corneliu Coposu despre comunism şi post-comunism, despre catastrofele secolului XX şi despre ispita totalitară. Venind din lumea curată şi demnă a greco-catolicismului, Corneliu Coposu respecta toate credinţele şi veştejea orice fundamentalism, politic ori religios. Îi repugnă excesul şi îl deranjau panglicile verbale ale câte unui pripăşit prin politica democratică post-decembristă. Ştia să-şi dozeze atent ironia şi se ferea de excesele retorice. Dar, de câte a fost nevoie, a vorbit tranşant, a spus lucrurilor pe nume. Şi-a iubit patria cu o pasiune deopotrivă discretă şi fierbinte.
Corneliu Coposu a fost susţinătorul unui naţionalism civic, ori, dacă preferaţi, unul liberal. În alţi termeni, a fost un patriot. Nu a acceptat ca formula “Noi” să anihileze demnitatea ireductibilă a cuvântului “Eu”. Tocmai din acest motiv a fost atacat în chip mizerabil în publicaţiile stalino-fasciste. Iată un citat care spune mult despre viziunea sa civic-democratică:   

“Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta”.
(Vladimir Tismăneanu -"De ce contează Corneliu Coposu" )

„Corneliu Coposu a fost un mare vizionar, prevăzând căderea sistemului comunist şi revenirea ţării noastre între democraţiile europene. Presimţea că acest colos cu picioarele de lut nu avea cum să reziste în faţa democraţiei. Astfel, încă din anul 1987, în plin regim comunist, a reuşit să afileze P.N.Ţ-ul la Internaţionala Creştin-Democrată, care s-a dovedit, ulterior, a fi majoritară în Parlamentul European. Credem că acest moment dovedeşte faptul că marele om politic a avut clarviziunea că sistemul comunist se va prăbuşi, iar Europa va deveni o Europă unită a democraţiilor”.
(Marin Pop -„Monografia familiei Coposu. Între istorie şi memorie”)

Read More

Moralitate ... episodul 1

Moralitate

"Adevărata moralitate nu constă în a urma cărarea bătătorită, ci în a descoperi adevărata cale pentru noi înşine şi a o urma fără teamă."(Mahatma Gandhi )

MORALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralité.

Moralitatea reprezintă principiile și regulile pe care noi le susținem în argumentarea unei cunoașteri a binelui și răului pentru o perspectivă de timp cât mai îndelungată și cu implicații la un număr de oameni cât mai mare. Moralitatea este o problemă pentru anumite situații date, în care viața oamenilor este pusă în pericol chiar de către oameni.
Moralitatea este o trăsătură psihică a fiinţei umane prin care, unui set de situaţii şi  comportamente mai vag sau mai precis definite, manifestate de propria persoană sau de terţi, îi este asociată o încărcătură pe axa pozitiv-negativ (bine-rau, moral-imoral). Acest set de comportamente este deosebit, deoarece el vizează mai mult decât supravieţuirea individului şi optimizarea bunăstării sale: înţelegerea a „ce e bine şi ce e rău”, adesea individul adminţând faţă de el însuşi ca un act, deşi ar produce efecte în favoarea sa, este imoral.
Categoric există multe elemente cărora mintea umană le asociază o încărcătură emoţională pe axa pozitiv-negativ, fără a avea o legătură cu moralitatea.
În sensul cel mai larg, moralitatea este dată de un set de percepte care definesc modul şi limitele de acţiune ale diferiţilor indivizi înrâuriţi cu voinţă şi capacitate de acţiune proprie, care dacă sunt încălcate, constitue imoralităţi din partea respectivilor.
Pe măsură ce omul a evoluat de-a lungul istoriei sale, atât în sens biologic cât şi psihologic, moralitatea a luat fiinţă, s-a rafinat şi continuă să sufere procese transformaţionale atât la nivel individual cât şi la nivelul grupurilor şi comunităţilor.
În prezent, pentru un motiv sau altul, fiinţele umane manifestă această trăsătură psihică numită moralitate. În calitate de trăsătură psihică, primul lucru care trebuie înţeles despre ea este faptul că este un proces (sau o caracterizare a unui proces) ce are loc în creierul oamenilor. Ca atare, moralitatea este subiectivă (diferă de la un om la altul) şi este dependentă de alte trăsături cognitive şi psihice ale individului de la cele mai fundamentale ( memorie, gândire deductivă, inteligenta, emoţii, învăţare), la cele mai complexe (gândire abstractă, empatie, caracter, sentimente).
O notă importantă specifică îndeosebi secolului XX şi XXI este tratarea probabilistică a evenimentelor viitoare, sub forma conceptului de risc. Astfel, din punct de vedere moral, o decizie sau o acţiune nu trebuie să producă un efect cert, ci este suficient să genereze un risc suplimentar (sau o şansă suplimentară) de producere a sa pentru a fi luată în seamă.
Cel mai adesea răspunsul unui individ la întrebarea ‚dar de ce e bine (moral) aşa?’ constă în enunţarea unei anumite norme morale. Dacă interogarea continua cu‚ "dar de ce norma x este valabilă?", subiecţii care îndeplinesc premizele cognitive menţionate anterior şi care acordă câteva momente de reflecţie, probabil vor răspunde făcând apel la o serie de convingeri (modele ale realităţii) şi norme morale de rang inferior, care, luate împreună generează norma în cauză. Alte ori, în conformitate şi cu idea că la moralitate se aderă, anumite percepte morale vor putea fi justificate doar prin argumentul‚ "aşa este moral fiindcă aşa consider eu că este moral".
Există valori morale care au fost promovate în toate societăţile, de la cele antice, până la cele contemporane: sinceritatea, cinstea, buna-cuviinţă, demnitatea, omenia, cumpătarea etc., înţelesul lor însă a fost diferit de la o perioadă la alta.
Motivele care stau la baza încălcării propriilor principii morale, includ:

- Starea de nevoie – Individul a comis în mod conştient un act imoral în scopul satisfacerii unei nevoi acute ( „A furat pâine fiindcă murea de foame”)
- Superficialitatea – Individul a examinat doar superficial (sau poate chiar deloc) caracterul moral ale acţiunilor sale, considerând, spre exemplu, ca atingerea adusă valorii morale este infimă sau pur şi simplu a acţionat fără o dezbatere cognitivă amplă ( din reflex; impulsiv)
- Interesul personal superior – În cadrul deliberărilor psihice interne, individul a valorizat propriul interes mai presus de percepţia de sine ca om moral.
- Superioritatea scopului final – În percepţia individului, actul imoral este justificat de o finalitate urmărita ce are o valoare morală care depăşeşte cu mult ca amploare deficitul creat prin actul iniţial ( „Pentru a opri o invazie militară străină, s-a apelat la recrutare forţată a tinerilor”)
- Forţa majoră – Individul se afla în imposibilitate de a avea un comportament moral datorită contextului efectiv în care se găseşte ( „Nu poate contribui la întreţinerea copilului său fiindcă nu are venit”).
- Renunţarea la moralitate  - Individul ajunge să se considere pe sine o persoană imorală şi să renunţe sa valorizeze moralitatea sau să îşi evalueze şi controleze comportamentul, sub scuza (fata de propriul supraeu) că „este un om rău şi asta e”. Acest fenomen este probabil foarte rar întâlnit în formă pură – cel mai adesea la persoane cu o dezvoltare intelectuală precară (subdezvoltate ca intelect) şi la psihopaţi. Este mult mai probabil totuşi ca cele mai multe dintre persoanele competente intelectual care au ajuns să se considere „imorali şi asta e”, au făcut-o mai degrabă datorită manipulării şi presiunii sociale ilegitime prin care au fost îndoctrinaţi (adesea prin manipulare) cum că anumite comportamente sau intenţii ar fi imorale (e.g. „sclavul este menit să trudească toată viaţa la stăpân, fiindcă aşa s-a născut - sclav”). În momentul în care un individ astfel manipulat ajunge în cele din urmă să respingă în sinea lui aderenţa la principiul moral cu care a fost îndoctrinat, adesea datorită unei nevoi acute a cărei satisfacere contravine acelui principiu, poate ajunge să se considere pe sine, în mod eronat, o persoană imorală (şi ca atare să fie predispus la a comite acte cu adevărat imorale şi grave, în afara celor care ar contraveni doar principiilor iniţiale), în loc să realizeze manipularea la care a fost supus.
- Vocea autorităţii şi comportamentul indus. Adesea, unii indivizi tind să acţioneze în temeiul unei autorităţi percepute, uneori cu vădit dezgust şi în ciuda propriilor valori, cel mai probabil ca parte a unui comportament implusiv învăţat (de supunere în fata autorităţii), după cum a fost demonstrat în experimentul Milgram . Un alt factor important este rolul comportamentului indus, al schimbărilor comportamentale şi cognitive datorate plasării subiectului într-o circumstanţă pe care o percepe ca fiind excepţională, ca în cazul experimentului Închisorii de la Standford. Demn de notat că simpla cunoaştere a acestor fenomene poate avea un rol transformaţional asupra individului, scăzând diponibilitatea sa de a reacţiona în temeiul acestor deprinderi.

Principalele valori morale ce caracterizează o societate liberă sunt:

Libertatea: Înţeles în principal în sensul asigurării noninterferenţei, al suveranităţii voinţei individuale şi colective reale, principiul libertăţii impune anumite obligaţii morale membrilor societăţii, definindu-le zona de acţiune permisă, în special prin restrângerea ei. Detaliile şi amănuntele concrete ale normelor conexe libertăţii constituie esenţa distincţiei dintre o societate realmente liberă  şi una care este doar pretinsă a fi aşa de diferite grupuri sau indivizi. Pe moment, conceptul de libertate poate fi înţeles intuitiv ca servind la prezervarea capacităţii de manifestare a individului, păzindu-l de interferenţe ilegitime (care adesea sunt efectuate prin recursul la forţa).
Absenţa uzului ilegitim de forţă: Uzul de forţă este justificat doar în condiţiile prezentelor norme morale. Uzul ilegitim trebuie să nu joace un rol sesizabil în viaţa socială El practic trebuie să dispară din spectrul preocupărilor ordinare ale indivizilor în cea mai mare măsură.
Absenţa grupurilor forţate: Capacitatea efectivă, de facto, a individului de a refuza să adere la grupuri sau să interacţioneze social sau în orice fel cu alte persoane, în afara celor cu care doreşte (şi care consimt la aceasta). Astfel, în mod ideal, un individ ar trebui să aibă capacitatea să ignore complet orice abordare sau orice persoană nedorită. În funcţie de context, această capacitate poate merge până la efectiv a putea acţiona ca şi cum respectiva persoană sau abordare nu ar exista.
Oportunitatea comunicaţionala universală: Fiecare individ sau grup dispune de capacitatea efectivă, neîngrădită de a fi descoperit şi a descoperi pe toţi cei cu care vrea să interacţioneze şi care la rândul lor vor sau acceptă acest lucru. De asemenea, indivizii au oportunitatea reală (mijloacele) de a se face corect percepuţi în rândul celorlalţi (conform cu realitatea faptică). Deciziile bazate pe asimetrie informaţională sunt, astfel, imorale.
Libera asociere şi dezasociere: Acei indivizi care doresc să se asocieze sau să conlucreze au capacitatea neîngrădită de a face acest lucru, inclusiv prin stabilirea unor norme morale adiţionale. Singurele limite care pot fi impuse, conform principiului libertăţii, în acest caz vizează împiedicarea subminării regimului social liber. Normele morale adiţional impuse nu pot restrânge sau elimina pe vreuna în cele prezente. Individul poate părăsi un grup sau înceta o colaborare oricând, în temeiul absenţei grupurilor forţate, chiar dacă anterior a aderat de bună voie la el.
Universalitatea cunoaşterii: Toate informaţiile despre realitate (în deosebi cele privind legile naturii) care sunt sau pot fi relevante din punct de vedere social sau moral (în accepţiunea subiectivă a oricărui individ) sunt universal disponibile şi însuşite adecvat de toţi membrii societăţii.
Oportunitatea exploatării mediului: Fiecare individ are capacitatea de a-şi căuta, individual sau colectiv, fericirea aşa cum o înţelege el. Resursele naturale primare şi derivate trebuie astfel gospodărite social încât orice individ să aibă capacitatea ca, părăsind societatea (refuzând colaborarea cu "actuala ordine"), să dispună în aria sa de control de suficiente resurse pentru a putea construi, în timp, orice bun sau tehnologie altminteri existenta în societate. Nivelul de la care un individ ar porni "pe cont propriu" reprezintă moştenirea individuală şi ea caracterizează, printre altele, cât de mult timp şi efort ar fi necesar pentru ca individul să devină‚ "independent" de ceilalţi (eventual formând o nouă colectivitate) fără a se baza pe cooperarea acestora. Distribuţia eterogenă a resurselor pe actuala planetă locuită de oameni, precum şi caracterul unicat al unor produse face dificilă îndeplinirea întocmai a acestei norme. Ea se consideră totuşi îndeplinită doar dacă un individ care ar porni "pe cont propriu" ar beneficia de suficiente resurse astfel încât fie singur, fie în cooperare consimţită cu alţii, să aibă în mod credibil şi probabil şansa de a dezvolta o comunitate la un nivel tehnologic asemănător celui din societate, într-un timp rezonabil.
Interese protejate: Anumite interese ale individului, descrise în mod clar şi exhaustiv sunt interese protejate, a căror încălcare de către alţii este imoral şi, pentru a căror apărare individul poate recurge la forţă (în anumite limite, de asemenea explicitate). Beneficierea de materializarea prezentelor norme morale reprezintă interese protejate. Controlul asupra sau capacitatea de uz exclusiv al unor resurse naturale sau derivate pot fi înglobate ca interese protejate de către societate (dreptul de a folosi în exclusivitate locuinţa).
Egalitatea şanselor (sau competiţia corectă): Membrii societăţii au capacităţi efective de acţiune pe parcursul vieţii lor sănătoase comparabile. Astfel, ei vor avea o speranţă de viaţa asemănătoare şi vor fi, în medie, la fel de sănătoşi. Esenţialmente, ei dispun de acelaşi timp biologic de care să poată dispune după cum doresc. De asemenea, ei vor avea acces comparabil la informaţiile stiinfice (în plus faţă de faptul că vor deţine toate datele relevante ori de câte ori consimt la ceva) şi capacitatea de a realiza propriile experimente. Această normă morală nu impune ca oamenii să aibă aceleaşi capacitaţi intrinseci (inteligenţă, forţa de muncă), nici la naştere nici ulterior  şi nici ca ei să beneficieze de rezultate asemănătoare (unii pot avea mai mult succes ca alţii). De asemenea, este admis ca indivizii să pornească cu o moştenire individuală diferită, în măsura în care, cea a celui mai defavorizat individ nu contravine principiului oportunităţii exploatării mediului.

Moralitate şi politică: Despre Corneliu Coposu (1914-1995)

de Vladimir Tismaneanu  

Atunci când România a ieşit din marasmul comunist, dl. Coposu a ştiut să reziste strategiilor restauratoare ale succesorilor dispărutului, nu însă şi defunctului PCR. A cultivat dialogul, dar a refuzat abdicările morale. Pentru Corneliu Coposu, comunismul a fost un calvar impus de un ocupant străin unui popor umilit şi martirizat.
Moartea tragică a lui Iuliu Maniu, modelul sau existenţial, propria sa detenţie de 17 ani, victimizarea sistematică a elitelor politice şi culturale, distrugerea economiei de piaţă şi exploatarea salbatică a ţărănimii au fost tot atâtea elemente care au susţinut viziunea radical anticomunistă a lui Corneliu Coposu. Pentru el nu era de conceput, după băile de sânge din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, să tolereze o repetare a distrugerii noii democraţii precum în perioada 1945-1946.
Pentru mine, opţiunea lui Corneliu Coposu, preţuită până şi de veteranul comunist Alexandru Bârlădeanu în omagiul publicat în urma cu zece ani pentru ilustrul dispărut, a fost să se menţină consecvent de partea valorilor democratice şi pro-occidentale. Când am spus că decesul lui C. Coposu a marcat deschiderea unei noi posibilităţi pentru Convenţia Democratică, aveam în vedere că, pentru Ion Iliescu şi partizanii săi, dl Coposu simboliza o viziune complet diferită de a lor privind trecutul, prezentul şi viitorul României. Exigenţele etice ale lui Corneliu Coposu, inclusiv poziţia monarhistă, dădeau coşmaruri nomenclaturii resuscitate şi tot mai însetate de revanşă. Se putea tolera o Convenţie la putere, atâta timp cât în spatele ei nu se mai afla adevăratul arhitect al rezistenţei antiautoritare de după 1989. Reiau aceste idei întrucât am citit recent în „Ziua” un articol al lui Vartan Arachelian, care îmi reproşează că, în analizele mele, aş umbri memoria acestui om de care am fost extrem de ataşat şi pe care continuu să-l admir, fărp a cădea însă în exerciţiul hagiografiei (la care C. Coposu era alergic). Am fost apropiat de Domnia Sa, l-am întilnit în repetate rânduri, la Bucureşti şi la Washington. Am stat de vorbă ore în şir despre comunism, fascism, valori pluraliste şi despre natura derutantă a hibridului politico-economic pe care îl numim post-comunism. Dl Coposu nu se abătea de la un cod moral precis.
Pentru el, gruparea lui Ion Iliescu era uzurpatoarea Revolutiei. Nu era dispus să susţină politicieni care nu dădeau dovada devotamentului faţă de ideea monarhică. Evident, puteam să avem dezacorduri, dar poziţiile noastre erau convergente, dacă nu identice, la capitolele cu adevarat importante. Când m-am referit, într-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaieş, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam în vedere verticalitatea sa nedezminţită.
În volumul „Marele şoc”, îi citam lui Ion Iliescu cuvintele lui Alexandru Bârlădeanu, pentru care opţiunea pluralistă a lui C. Coposu s-a dovedit superioară propriei angajări comuniste. Fostul preşedinte a preferat să se eschiveze, încercând să dea un alt sens aprecierii fostului său coleg de partid în raport cu omul care şi-a sacrificat viaţa luptând pentru democraţie.
Corneliu Coposu a simbolizat ceea ce numesc patriotismul luminat (ori, în termenii filosofiei politice, naţionalismul liberal). L-am însoţit, împreuna cu Constantin (Dudu) Ionescu, în timpul vizitei la Muzeul Holocaustului aici, la Washington, în 1994. Îmi amintesc perfect cum a ţinut să insiste, în finalul vizitei, asupra rolului unor militanţi de seama ai PNŢ în lupta împotriva prigoanei rasiste din perioada dictaturii antonesciene.
Cum ar fi mers lucrurile în Romania dacă acest bărbat politic ar fi rămas printre noi? Cred că feseniştii ar fi luptat şi mai îndirjit să nu permită victoria Convenţiei. Poate că Emil Constantinescu ar fi fost mai radical în ruptura cu o pseudo-democraţie profund coruptă.

Read More

20 mai 2013 by Viorica Crainic

Bine v - am regăsit!

"Că suntem români, că suntem unguri, că suntem greco-catolici, că suntem ortodocşi, suntem cu toţii în aceeaşi ţară. Trăim cu toţii acelaşi destin şi, doar cei care vor să ne dezbine, abia aceia sunt adevăraţii trădători. Iar iertarea, că este trădare de sine, că este trădare de neam, este un semn de intoleranţă." (Corneliu Coposu)

Preşedintele Traian Băsescu l-a decorat pe medicul Irinel Popescu.

  Comunicatul Preşedinţiei:
"Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat luni,
20 mai a.c., decretul de decorare a mai multor medici.

Astfel, în semn de recunoaştere deosebită a valorii profesionale, abnegaţiei şi devotamentului fata de pacienţi, pentru rezultatele de excepţie obţinute în perfecţionarea actului medical, domnul preşedinte Traian Băsescu a conferit Ordinul Naţional "Steaua Romaniei" - în grad de Mare Cruce domnului profesor dr. Irinel Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, şi domnului academician dr. Ioanel Sinescu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti, Ordinul Naţional "Steaua Romaniei" - în grad de Mare Ofiţer domnului profesor dr. Radu Deac, domnului profesor dr. Mihai Lucan şi domnului profesor dr. Dan Tulbure, precum şi Ordinul Naţional "Steaua Romaniei" - în grad de Cavaler doamnei profesor dr. Margit Şerban.
Decorarea a fost făcută la propunerea ministrului Sănătăţii, domnul Eugen-Gheorghe Nicolaescu."

Victor Ponta: Eu nu vreau să coabitez cu Antonescu.

 Preşedintele PSD, premierul Victor Ponta, a declarat, astăzi :

"Eu cu Crin Antonescu nu vreau să coabitez. Noi suntem parteneri. Coabitezi cu cel pe care nu-l susţii şi cu care nu ai ce face. Şi Băsescu, credeţi că coabitează de plăcere cu mine? Am câştigat alegerile pe 9 decembrie şi a trebuit să accepte. Eu la fel - trebuie să accept până la anul. Deci povestea e închisă".
"USL funcţionează pe bază de necesitate. USL trebuie să funcţioneze în continuare. România trebuie să fie guvernată stabil şi nu poate fi guvernată stabil decât de USL. Nicio altă variantă nu cred că este o variantă stabilă şi serioasă. Sunt convins că după aceste zile fiecare dintre noi a înţeles şi a luat nişte decizii".
"Nu s-a pus problema ruperii protocolului nicio secundă. S-a pus problema că în mod evident va trebui să facem o echipă de negociere şi să discutăm protocolul, să îl updatăm. Sunt lucruri acolo care nu mai sunt necesare" .
"Am primit garanţii, dar trebuie puse şi în practică, pentru că aveam scris şi până acum în acord că nu se întâmplă, şi uite s-a întâmplat şi nu a păţit nimeni nimic. Deci importante sunt faptele de acum încolo, nu declaraţiile. Noi mergem mai departe, dar până nu se restabileşte acel protocol înseamnă că, practic, cum să spun, e suspendat, nu?"

Crin Antonescu:  Nu mai e criză în USL.

Liderul PNL, Crin Antonescu, a declarat, astăzi, la sosirea la şedinţa liberalilor, că "episodul Roşca Stănescu este închis" şi că în opinia sa nu mai e criză în USL. Crin Antonescu a fost întrebat dacă în USL criza se menţine : "Nu, după părerea mea nu. Dacă vă referiţi la episodul Roşca Stănescu v-am spus la timpul potrivit că este un episod închis", a declarat Antonescu.
Întrebat dacă Victor Ponta i-a transmis că renunţă la solicitarea de sancţionare a lui Roşca Stănescu, Antonescu a afirmat :   "Mie îmi pare că, după discuţiile pe care le-am avut, după declaraţiile pe care premierul le-a dat, după declaraţiile pe care preşedintele executiv al PSD, domnul Dragnea, le-a dat - am văzut şi aseară - cred că lucrurile sunt foarte, foarte clare pentru toată lumea, oricât de greu ar înţelege unii".

Ion Iliescu: Nu compromiţi USL pentru un om care tulbură apele ca să iasă în faţă.

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, astăzi : "Nu compromiţi un act politic de majoră importanţă pentru ţară, pentru PSD, de un om care tulbură apele de dragul de a ieşi în faţă", a spus Iliescu, referindu-se la Sorin Roşca Stănescu. "PSD e deranjat de nişte ieşiri şi declaraţii inoportune. Dar el e un om cunoscut, aşa, eu am avut cu el de-a face cu ani în urmă, dacă vă amintiţi. L-am dat şi în judecată atunci. Acum e membru de partid la PNL, e reprezentantul lui în Parlamernt, aşa că PNL ar trebuie să judece", a spus Iliescu.

Vasile Blaga: PDL nu se rupe.

Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, astăzi, că PDL nu se va rupe, că a avut şi va avea discuţii cu toţi democrat-liberalii şi că nu vede în acest moment necesară o măsură de excludere a unor membri. "Nu, nu se rupe. Avem acţiuni foarte clare, aţi participat săptămâna trecută la lansarea programului pentru agricultură în Călăraşi, joi lansăm la Galaţi programul pentru mediul de afaceri şi vineri la Reşiţa dezvoltarea durabilă".
Întrebat dacă există riscul ca unele persoane din PDL să fie excluse din partid, Blaga a spus că nu vede în acest moment necesară o astfel de măsură. "Nu văd în momentul ăsta necesară o astfel de măsură, dar dacă cineva din partid va sabota, avem un statut, un program politic care trebuie dus la îndeplinire. Sper să nu ajungem în situaţia asta", a adăugat Vasile Blaga.

Eugen Nicolăescu: Mi-aş fi dorit ca multe din aşteptările cetăţenilor şi medicilior să se îndeplinescă în 2013.

"În fiecare an, pe 19 mai, oamenii îşi aduc aminte mai mult de medicină de familie, precum şi de medicii care o servesc, iar mulţi dintre cetăţeni transmit un gând de recunoştinţă celor care şi-au pus profesia în apărarea, deseori chiar salvarea vieţii, prilej oferit de Ziua Internaţională a Medicinei de Familie. În România, medicina de familie a căpătat în decursul anilor un statut tot mai important, iar pe măsura ce prevenţia a avut un rol mai bine promovat şi medicul de familie a fost mai prezent în comunitate. Medicul de familie este astăzi cel mai apropiat exponent al sistemului sanitar de cetăţean, fie că este pacient, fie că este un simplu om care are nevoie de ajutor profesionist atunci când sănătatea lui este în pericol", se arată în mesajul Eugen Nicolăescu, potrivit unui comunicat transmis duminică de Ministerul Sănătăţii.
"Mi-aş fi dorit ca multe din aşteptările cetăţenilor şi medicilor să se îndeplinească în mare măsură încă din 2013, dar un buget redus nu ne-a permis, însă pentru anii următori construim programe de prevenţie, de integrare a serviciilor medicale, de accentuare a rolului medicului de familie", susţine Eugen Nicolăescu.

Centralele hidroelectrice o ameninţare pentru Munţii Carpaţi.

La zece ani de la semnarea convenţiei pentru protejarea Carpaţilor, mii de proiecte de centrale hidroelectrice ameninţă fauna şi flora acestui masiv muntos din Europa de est, a avertizat luni Fondul Mondial pentru Natură (WWF). Afacerea se bazează pe subvenţiile generoase date pentru energile regenerabile, culmea, pentru salvarea mediului. "Planul de a construi mii de centrale hidroelectrice în Munţii Carpaţi reprezintă o ameninţare imediată pentru sutele de cursuri de apă, precum şi pentru faună şi floră", subliniază într-un comunicat organizaţia nonguvernamentală pentru apărarea mediului. "Riscul este deosebit de ridicat în Ucraina şi în România", a indicat pentru AFP directorul de comunicat al WWF pentru programul Dunăre-Carpaţi, Konstantin Ivanov.
În România, peste 430 de microcentrale hidroelectrice sunt în faza de proiectare sau construcţie, dintre care peste un sfert în sau în apropierea unor zone protejate, denunţă WWF.
Şapte ţări - Bulgaria, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia şi Ungaria - au semnat acum zece ani o convenţie pentru protejarea Carpaţilor, un masiv muntos unic ce adăposteşte unele din cele mai importante populaţii de urşi, lupi şi râşi din Europa. Convenţia a permis dinamizarea cooperării, înregistrându-se unele succese în ce priveşte gestionarea durabilă a pădurilor, notează WWF.

Bucureşti : Reuniune a Comitetului Nabucco.

Marţi, 21 mai 2013, va avea loc, la Bucureşti, la Hotelul Crowne Plaza, reuniunea Comitetului Nabucco, structură de coordonare a statelor şi companiilor implicate în dezvoltarea gazoductului Nabucco, ce urmăreşte implementarea acestui important proiect energetic regional. Întâlnirea este organizată de Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Energie şi SNTGN Transgaz SA. La reuniune vor participa înalţi oficiali din România, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia, reprezentanţi ai companiilor membre în acţionariatul Nabucco şi ai unor instituţii financiare internaţionale. Proiectul Nabucco urmăreşte accesarea gazelor naturale din faza a doua de exploatare a zăcământului Shah Deniz şi transportul acestora pe piaţa europeană. România participă activ în implementarea acestui proiect prin compania SNTGN Transgaz S.A., precum şi la nivel guvernamental, prin semnarea Acordului Interguvernamental privind dezvoltarea proiectului Nabucco (13 iulie 2009), respectiv a Acordului de sprijin al proiectului (8 iunie 2011).

 Marea Britanie : Cazurile de pojar în creştere.

După ce cu peste un deceniu în urmă părinţii a peste un milion de copii din Marea Britanie au refuzat să-i vaccineze împotriva pojarului de teamă ca vaccinul să nu provoace autism, astăzi responsabilii din domeniul sănătăţii se zbat să ţină în frâu o epidemie a acestei boli foarte contagioase: până acum, în ţara în care existau doar câteva zeci de cazuri pe an, în 2013 au fost înregistrate peste 1200 de cazuri, după un număr record de aproape 2000 anul trecut, ceea ce a propulsat Marea Britanie pe locul al doilea în Europa din acest punct de vedere, depăşită doar de România, notează luni agenţia Associated Press. Majoritatea celor care se îmbolnăvesc - dintre care un număr semnificativ de copii cu vârste mai ridicate şi adolescenţi - nu au fost vaccinaţi niciodată. Aproape 20 din cei peste 100 de copii care s-au îmbolnăvit grav au fost spitalizaţi şi 15 au suferit complicaţii, între care pneumonie şi meningită. Un adult bolnav de pojar a murit, dar nu este clar dacă pojarul a fost motivul decesului.

ŞTIRI  METEO  

MARŢI  21  MAI 2013

În sudul şi estul ţării vremea va fi în continuare mult mai caldă decât în mod obişnuit în această perioadă din an, în timp ce în restul teritoriului valorile termice vor fi apropiate de normele climatologice. Pe parcursul zilei cerul va fi variabil, cu unele înnorări şi pe arii restrânse averse şi descărcări electrice, în special după - amiaza, în regiunile estice şi în zona montană. Noaptea nebulozitatea se va accentua temporar în jumătatea de vest, unde va ploua local. Ploile vor fi însoţite de intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat cantităţile de apă pot fi mai însemnate şi vor fi condiţii de grindină. Temperaturile maxime vor fi de la 21...23 de grade în Maramureş şi în Dealurile de Vest pânã la 32 de grade în Lunca Dunării, iar cele minime se vor încadra în general între 7 şi 17 grade. Presiunea atmosferică va fi în scădere

PERSONALITĂŢI

CORNELIU COPOSU

Corneliu (Cornel) Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj - d. 11 noiembrie 1995, București) a fost un om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (1990 - 1995), senator, lider al opoziției din România postcomunistă. A fost deținut politic sub regimul comunist. Tatăl său, Valentin Coposu, a fost protopop greco-catolic al Șamșodului, doctor în teologie, președintele Ligii antirevizioniste, prieten și colaborator cu Iuliu Maniu.[1] Valentin Coposu a fost închis pentru înaltă trădare de autoritățlie austro-ungare la Vaț, Seghedin și Budapesta, de unde a fost eliberat în anul 1919 de către generalul Traian Moșoiu odată cu intrarea trupelor române în Ungaria. La data de 15 septembrie 1919, fiind neastâmpărat,[2] la vârsta de 5 ani, Corneliu Coposu a fost înscris la școala confesională română unită, pe care a terminat-o la 28 martie 1923. A intrat la Colegiul Sf. Vasile din Blaj, doar după ce a urmat clasa a cincea în particular și după ce a obținut o dispensă de vârstă. La numai 16 ani a intrat la Facultatea de Drept și Științe de Stat din Cluj. După absolvire, în 1934, s-a înscris la doctorat, pe care l-a obținut după 3 ani. În această perioadă a devenit campion de haltere în cadrul Clubului Sportiv Universitar. În 1933 înființează filiala Cluj a PNȚ iar în 1935 a fost ales președinte al Uniunii Studenților Democrați din Univesitatea Cluj și președinte al Tineretului Național Țărănesc. În 1937, în urma procesului Skoda în care Romulus Boilă a fost acuzat de corupție în cadrul unui contract de armament, Coposu este condamnat la 3 luni și o zi de închisoare, pentru lezmajestate, fiind acuzat pentru posesia unor documente
Între 1937 și 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoțit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcția secretar politic al lui Iuliu Maniu. În 1945 a devenit președinte al filialei PNȚ Sălaj. Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.
În aprilie 1964 a fost pus în libertate după 17 ani de detenție. A fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplărie mecanică.
În ianuarie 1990 reînființează Partidul Național Țărănesc sub titulatura Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, al cărui președinte va fi până la moarte. Este unul din inițiatorii Convenției Democrate Române, alianță de partide creată în 1992 cu scopul de a contracara guvernarea de stânga a lui Ion Iliescu. În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republică Franceză cetățenilor străini. Pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franței la București ceremonia înmânării înaltei distincții.
Moartea sa în noiembrie 1995 a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea să au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenției Democrate la alegerile generale din 1996.
Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Numeroase locuri publice îi poartă numele. În Piața Palatului din București a fost dezvelit un monument în amintirea lui Corneliu Coposu, monument așezat față în față cu cel al lui Iuliu Maniu, ale cărui idealuri le-a dus mai departe

S- A ÎNTÂMPLAT ÎN 20 MAI.....

Evenimente   

    1498: Expediția lui Vasco da Gama a atins țărmul indian, deschizând un nou drum maritim.
    1865: A fost inaugurată, la București, prima expoziție națională de produse agricole și industriale românești, organizată din inițiativa lui Ion Ionescu de la Brad și a lui Petre S. Aurelian.
    1875: A fost semnată, la Paris, Convenția Metrului, tratat prin care s-a promovat Sistemul Internațional de Unități de Măsură (tratat la care România va adera la 10/22 martie 1883).
    1882: Se formează „Tripla Alianță" între Germania, Austro-Ungaria și Italia.
    1883: Krakatau: încep semnele prevestitoare ale celei mai distrugătoare erupții din istoria omenirii.
    1920: S-a inaugurat Opera Română din Cluj, cu opera Aida, de Giuseppe Verdi.
    1927: Charles Augustus Lindberg, pilot din Detroit, a efectuat primul zbor fără escală peste Oceanul Atlantic, la bordul unui avion monoplan.
    1940: Holocaust: Primii prizonieri sosesc în noul lagăr de concentrare la Auschwitz.
    1990: Au avut loc primele alegeri libere și democratice în România de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Electoratul s-a pronunțat asupra președintelui țării (prin vot direct) și a celor două Camere ale Parlamentului, Camera Deputaților și Senatul (vot proporțional pe liste).
    2005: La cea de-a 58-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, filmul lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lăzărescu" a obținut premiul „Un Certain Regard".

S -a născut în ...........

    1799: Honoré de Balzac, scriitor francez (d. 1850)
    1806: John Stuart Mill, filosof englez (d. 1873)
    1822: Frédéric Passy, economist francez, laureat Nobel (d. 1912)
    1851: Emile Berliner, inventator germano-american, inventatorul gramofonului (d. 1929)
    1860: Eduard Buchner, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1917)
    1882: Sigrid Undset, scriitoare norvegiană, laureată a Premiului Nobel (d. 1949)
    1916: Corneliu Coposu, politician român (d. 1995)
    1918: Edward B. Lewis, genetician american, laureat Nobel (d. 2004)

Decese   

    1506: Cristofor Columb, explorator italian (n. 1451)
    1896: Clara Schumann, pianistă și compozitoare germană (n. 1819)
    1920: Emil Ábrányi, poet, jurnalist, traducător și politician maghiar (n. 1850)
    1940: Verner von Heidenstam, poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1859)
    1947: Philipp Lenard, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1862)
    1988: Ana Aslan, medic român (n. 1897)
    1989: John Hicks, economist englez, laureat Nobel (n. 1904)
    2002: Stephen Jay Gould, paleontolog, biolog evoluționist și istoric al științei american (n. 1941)
   

Read More