În prima dimineaţă când au ajuns în casa fiică a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care îşi întindea hainele abia spălate în balcon.
- Mama, priveşte ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până şi eu ştiu spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăţ cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească…
Mama a privit la doamna în vârstă care îşi întindea rufele, a privit apoi la fiica ei şi n-a spus nici un cuvânt.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După vreo lună, fiică a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, aşa că i-a spus mamei sale:
- Priveşte, a învăţat să spele rufele, cu toate că n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zâmbind la ea şi i-a răspuns:
- Nu, astăzi am reuşit să vin ceva mai devreme decât tine şi am spălat geamurile casei noastre!
Şi în viaţă se întâmpla de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalţi.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne uităm la noi înşine şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se întâmpla în jurul nostru. Atunci am reuşi în sfârşit, să vedem şi curăţenia sufletească a celorlalţi, chiar dacă ei nu sunt niciodată perfecţi…"
O zi fericită, în care să intre cât mai multă lumină prin fereastra ta!
