Organizația Națiunilor Unite.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) este o organizație internațională care a fost fondată la 24 octombrie 1945 și are astăzi 193 de membri.

Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, Taiwan, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică, Uruguay, Venezuela.

Obiective : 
- Menținerea păcii și securității
- Drepturile omului
- Dezvoltarea economică și asistența umanitară
- Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
    -  Reducerea sărăciei severe
    -  Realizarea accesului universal la educația primară
    -  Promovarea egalității între sexe și afirmarea femeilor
    -  Reducerea mortalității infantile
    -  Îmbunătățirea sănătății materne
    -  Combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli
    -  Asigurarea sustenabilității mediului
    -  Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare

Organizația Națiunilor Unite este formată din următoarele entități:

 1. Adunarea Generală a Națiunilor Unite

Adunarea Generală este principala adunare deliberativă a Națiunilor Unite. Compusă din toate statele membre a Națiunilor Unite, adunarea se întâlnește în sesiuni regulate în fiecare an, dar se pot efectua și adunări de urgență. Adunarea este condusă de un președinte, ales dintre statele membre printr-o bază regională rotativă, și de 21 de vicepreședinți.

2. Consiliul de Securitate

Consiliul de Securitate este însărcinat cu menținerea păcii și securității în state. În timp ce alte organe ale Națiunilor Unite pot face doar „recomandări” statelor membre, Consiliul de Securitate are puterea să ia decizii obligatorii pe care statele membre au înțeles să le accepte, sub termenii Articolului Cartei 25. Deciziile Consiliului sunt cunoscute ca rezoluțiile Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.

3. Secretariatul

Secretariatul ONU este condus de către Secretarul General, asistat de o echipă internațională de funcționari civili din întreaga lume. Acesta asigură studii, informații și facilități necesare entităților Națiunilor Unite pentru ședințele lor. De asemenea, preia și efectuează sarcini de la Consiliul de Securitate, Adunarea Generală, Consiliul Economic și Social, și de la alte entități ONU.
Sediul central al organizației este la New York.

4. Curtea Internațională de Justiție.

Curtea Internațională de Justiție (CIJ) se află în Haga, Olanda. Aceasta este principalul organ judiciar al ONU. Stabilită în 1945 de Carta ONU, Curtea a fost pusă în funcțiune în 1946, ca succesorul Permanentei Curți Internaționale de Justiție. CIJ este compusă din 15 judecători care dețin funcția pentru 9 ani și sunt numiți de Adunarea Generală; fiecare judecător în funcție trebuie să fie de naționalitate diferită.


5. Consiliul Economic și Social.

Consiliul Economic și Social (ECOSOC) asistă Adunarea Generală în promovarea cooperării și dezvoltării economice și sociale globale. ECOSOC are 54 de membri, care sunt aleși de Adunarea Generală timp de trei ani. Președintele este ales pentru un an din puterile mici sau medii reprezentate de ECOSOC. Consiliul are o ședință anuală în iulie, ținută în New York sau Geneva. Văzut separat față de entitățile pe care le coordonează, funcțiile ECOSOC includ strângerea de informații, sfătuirea statelor membre și propunerea de recomandări.Avându-și mandatul extins de coordonare a mai multor agenții, ECOSOC a fost uneori criticat ca fiind nenecesar sau instabil.

6. Agenții specializate
Carta Organizației Națiunilor Unite stipulează că fiecare organ primar a ONU poate stabili variate agenții specializate pentru a-și îndeplini datoriile. Unele dintre cele mai bine cunoscute agenții sunt Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Organizația pentru Alimentație și Agricultură, UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), Banca Mondială, și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). ONU efectuează majoritatea acțiunilor umanitare prin aceste agenții. Exemplele includ programe de vaccinare mondiale (prin OMS), ocolirea foametei și malnutriției (prin PAM), și protecția oamenilor vulnerabili sau strămutați (prin Marele Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați - MCNUR).

Națiunile Unite declară în fiecare an o tematică. În general tematicile sunt stabilite de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, dar unele agenții specializate își aleg singure tematica. Spre exemplu, anul 2005 a fost Anul sportului și al educației, anul 2006 a fost declarat Anul secetei, anul 2009 a fost Anul reconcilierii, iar anul 2010 a fost Anul biodiversității.

Organizația Națiunilor Unite utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau „online” sunt traduse în aceste șase limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în engleză, franceză sau spaniolă.

Organizația Națiunilor Unite  este finanțată prin contribuții evaluate și voluntare de la statele membre. 
Adunarea Generală acceptă bugetul regulat și determină evaluarea fiecărui membru. Aceasta este bazată în mod principal pe capacitatea de plătire a statului, măsurată prin venitul național brut (VNB), cu ajustări pentru datoriile externe și pentru veniturile pe cap de locuitor scăzute. Bugetul pentru doi ani în 2012-2013 a fost de 5.512.000.000 dolari americani.

La 14 decembrie 1955, Adunarea Generală a decis, prin rezoluția nr. 995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15 state.
În prezent, România ocupă locul 70 din 113 state membre contribuitoare cu trupe și poliție la operațiunile Națiunilor Unite de menținere a păcii . Reprezentanții României (în total 69) se află în următoarele misiuni:

    Misiunea ONU de Stabilizare în Republica Democrată Congo (MONUSCO)
    Misiunea de Administrație Interimară a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo (UNMIK)
    Misiunea ONU din Coasta de Fildeș (ONUCI)
    Misiunea ONU din Haiti (MINUSTAH)
    Misiunea ONU din Liberia (UNMIL)
    Misiunea ONU din Sudanul de Sud (UNMIS)
    Misiunea ONU din Timorul de Est (UNMIT)

În plus, SPP participă cu ofițeri de pază si protecție imediată sub conducerea Departamentului de Siguranță și Protecție (DSS) în misiunile pentru menținerea păcii din Afganistan, Sudan/Khartoum și Sudan/Darfur. În mai 2011, România a fost aleasă pentru a doua oară, membru al Consiliului Drepturilor Omului (CDO), pentru mandatul iunie 2011- decembrie 2014.

La Timișoara există un centru de tranzit pentru refugiați cu 200 de locuri, finanțat și coordonat în mare parte de Națiunile Unite. În munca sa de sprijinire a refugiaților, România este susținută de țări precum Olanda, Suedia și SUA. Din noiembrie 2008 pînă în 2011, Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara a găzduit temporar 638 de refugiați. Aceștia sunt de origine eritreeană, sudaneză, palestiniană, etiopiană, srilankeză, irakiană si nigeriană.

Read More

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale.

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este celebrată din anul 2001. Acest eveniment a fost instituit de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Ziua de 26 aprilie a fost aleasă în legătură cu un alt eveniment : în anul 1970, la această dată, intra în vigoare Convenția internațională asupra Proprietății Intelectuale.
Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.

Formele comune de proprietate intelectuală includ :

    - brevet de invenție
    - drept de autor
    - mărcile înregistrate
    - secretul industrial.


Dreptul de autor protejează forma unei lucrări expresive originale (literare, artistice sau tehnice). Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale, iar marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație.
Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate ( licențiate), uneori chiar folosite ca garanție, similar unei proprietăți reale. Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum ar fi limitări în timp. Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică; consumul proprietății clasice este exclusiv.  În cazul intangibilelor acest lucru nu se întâmplă - o carte poate fi multiplicată în oricâte exemplare fără să afecteze vreun cititor. Drepturile de proprietate intelectuală sunt acordate de stat în scopul încurajării creării de asemenea intangibile. Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a acționa în justiție pe cei care le încalcă.


Primele patente au fost acordate în secolul 15 în Anglia și Veneția. Dreptul de autor nu a fost inventat până la apariția tiparului și răspândirea alfabetizării. Regele Angliei era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărților și a promulgat Legea Licențierii în 1662 care a stabilit un registru al cărților licențiate. Statutele reginei Ana a fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp. Pe plan internațional, Convenția de la Berna stabilea, la sfârşitul secolului XIX, limitele protecției dreptului de autor; această convenție e încă în vigoare. Termenul Proprietate intelectuală apare în Europa tot în secolul XIX; în 1846 e folosit de A. Nion în lucrarea "Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs".


Tendința actuală este  ca aceste drepturi să fie extinse, încât să acopere domenii noi cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricții și limitări ale acestor drepturi.
Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste drepturi au fost introduse, anume creșterea creației intelectuale. Dat fiind că marea majoritate a ideilor noi sunt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilității de a folosi idei vechi va duce la reducerea producției creative a societății. O manifestare a acestei deformări a utilizării acestor drepturi e apariția de firme care nu creează nimic original, dar obțin profitul în urma proceselor intentate altor firme pe teme de proprietate intelectuală.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (conform denumirii originale din engleză, (The World Intellectual Property Organization sau WIPO) este una din agențiile specializate ale Națiunilor Unite. WIPO a fost creată în 1967 şu scopul declarat de a încuraja activitatea creatoare și promovarea proprietății intelectuale oriunde în lume.

 


WIPO are în mod curent 183 de state membre,  administrează 23 de tratate internaționale, având sediul mondial în Geneva, Elveția. Actualul Director-General al WIPO este Kamil Idris.

Read More

Ziua Mondială a Dreptăţii Sociale.

 ”Răzbunându-te, te faci egalul adversarului. Iertându-l, te arăți superior lui.” (Francisc Bacon)

La cea de a 62-a întrunire a Adunării Generale a ONU, desfăşurată în noiembrie 2007, s-a hotărât ca ziua de 20 februarie să fie Ziua Mondială a Dreptăţii Sociale, iar statele membre au fost invitate să dedice acestei zile activităţi naţionale în concordanţă cu obiectivele Summit-ului Internaţional pentru Dezvoltarea Socială. Celebrarea acestei zile a început cu anul 2009.
Principiile enunţate în cadrul Summit-ului Internaţional pentru Dezvoltare Socială pun accentul pe dreptatea socială, solidaritate, armonie şi egalitate atât în interiorul statelor, cât şi între ele. Aceste principii reprezintă valorile fundamentale ce asigură existenţa societăţilor. Pentru a crea un cadru benefic tuturor cetăţenilor, ONU recomanda guvernelor să demareze toate măsurile necesare pentru a promova dreptatea socială la nivel naţional, regional cât şi internaţional. Totodată, ONU militează pentru promovarea distribuţiei echitabile a veniturilor şi un acces mai bun la resurse prin intermediul egalităţii de şanse pentru toţi membrii comunităţii.
Prin hotărârea de a stabili data de 20 februarie ca Ziua Mondială a Dreptăţii Sociale, Organizaţia Naţiunilor Unite doreşte ca dezvoltarea din acest domeniu să asigure protejarea şi consolidarea demnităţii umane. Adoptarea de către Organizaţia Internaţională a Muncii a Declaraţiei privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă este încă o dovadă a preocupării ONU pentru dreptatea socială. Declaraţia se concentrează asupra garantării unui venit corect tuturor angajaţilor, protecţie socială, dialog social şi respectarea principiilor şi drepturilor fundamentale ale angajaţilor.
Celebrarea acestei zile pe teritoriul statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite ar trebui să contribuie la consolidarea eforturilor desfăşurate de ONU pentru eradicarea sărăciei, promovarea unui mediu de lucru decent, egalitate între sexe şi acces fără restricţii la bunăstarea socială şi justiţie.


"Când semenii tăi te urcă în vârful piramidei sociale, trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămâne acolo: nu pentru tine, că tu ești un om, trecător, dar pentru oameni, pentru idealul lor, pe care tu nu trebuie să-l lași să decadă, pentru sublimul pe care trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi, chiar de ar fi să-l crești cu tot sângele vieții tale, pe care numai o dată o ai."(Vasile Pârvan)

Read More

Capitalismul

CAPITALISM s. n. Mod de producție bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care toate produsele iau forma de marfă și în care însăși forța de muncă se vinde și se cumpără ca o marfă. – Fr. capitalisme.


Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă. Într-un sistem capitalist venitul provine din cel puţin două surse: profit și salarii. În anumite contexte, venitul realizat prin deținerea de resurse naturale sub forma chiriilor este privit ca o a treia sursă de venit, distinctă de profit și salarii.
Profitul este ceea ce se obține în urma deținerii controlului asupra mijloacelor de producție de către cei care dețin capitalul. Deseori profitul este folosit pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce duce la crearea mai multor locuri de muncă și la creșterea economiei. Salariile sunt primite de către salariați (cei care oferă servicii firmelor, dar nu sunt proprietari). Salariații își primesc salariul conform contractului de muncă, indiferent dacă firma are profit sau pierdere. Nu există o definiție general acceptată a noțiunii de capitalism. Totuși, este general acceptat faptul că proprietatea privată asupra factorilor de producție, crearea de bunuri și servicii pentru obținerea profitului și prețurile și salariile sunt elemente care definesc capitalismul. Uneori capitalismul este definit ca fiind sistemul în care toți factorii de producție se află în proprietate privată. Alteori este folosită o definiție conform căreia doar marea majoritate se află în proprietate privată, dar acest tip de economie este privit de unii economiști ca fiind o economie mixtă.

Michel Albert, fost preşedinte al Asigurărilor Generale ale Franţei, un fin observator,  remarcă faptul că instaurarea capitalismului într - o ţară nu este, fireşte, suficientă pentru ca ţara respectivă să se înscrie pe calea dezvoltării economiei. Mai este nevoie şi de un minimum de reguli şi, deci, de un stat eficient şi necorupt.
Capitalismul, adică libera stabilire a preţurilor pe piaţă şi libera proprietate asupra mijloacelor de producţie  nu exclude existenta săracilor. Capitalismul are drept principiu de baza concurenta, piaţa. Sistemul capitalist nu este lipsit de probleme şi este departe de a fi omogen; el s-a diferenţiat în două mari modele ce se înfruntă:capitalism contra capitalism.


"Între comunism şi capitalism"- Andrei Pleşu

"Ca să ai un capitalism «pentru oameni», e nevoie – mai ales la noi - să ai oameni pentru capitalism. Printre cei care vor să profite de marasmul crizei economice, constat activarea unei categorii de ideologi, bucuroşi să întrevadă, dincolo de mizeriile conjuncturale ale momentului, mari, nesperate, victorii politice. Criză e o dovadă că era mai bine înainte. Criza ne învaţă că regimul comunist e mai „uman”, mai grijuliu, mai puţin periculos decât capitalismul. Prin experienţa crizei, se va adeveri vechiul slogan potrivit căruia campionii stângii vor fi „groparii” capitalismului, ai imperialismului, ai exploatatorilor de tot soiul. Am încetat de mult să mai contemplu capitalismul drept limanul fericit al umanităţii. Omul căzut nu poate organiza, pe pământul căderii sale, o versiune consecventă şi durabilă a paradisului. Şi totuşi, oricât aş relativiza „splendorile” rânduielii capitaliste, nu pot relativiza, în chip simetric, răul comunist. Da, capitalismul e mai complicat, mai dur, mai fisurat spiritualmente decât aş fi crezut. Dar pentru asta, comunismul nu-mi apare deloc mai bun decât a fost. Capitalismul n-a adus o lume defectă, în locul unei lumi funcţionale. A adus o lume a instabilităţii provocatoare, în locul unei lumi a stabilităţii comatoase. Ce preferaţi? Preferaţi să vă fie frică de persecuţie, de puşcărie, de fiecare cuvânt care vă iese pe gură, sau să vă fie frică de irosirea economiilor de-o viaţă? Preferaţi suspensia programatică a valorilor şi a drepturilor umane sau derapajul lor accidental, mereu posibil? Preferaţi cenzura, cu tot alaiul ei de interdicţii arbitrare, sau roiul de libertăţi smintitoare care însoţesc instaurarea democraţiei? Preferaţi bilet sindical la Sovata sau perspectiva unui concediu decent în Turcia? Preferaţi să fiţi prost plătiţi acasă sau bine plătiţi în străinătate? Preferaţi două ore de televiziune omagială pe zi sau 20 de canale de televiziune bezmetică, cu program non-stop? Preferaţi că progeniturile dvs. să fie îndoctrinate politic şi scoase pe stadioane măreţe pentru linguşirea conducătorului sau să le pierdeţi urmă prin labirintul de amuzamente ale oraşului? Preferaţi să citiţi ce vreţi sau să citiţi ce vi se dă voie? Preferaţi să aveţi iniţiativă sau să acţionaţi după „indicaţii preţioase”? Să fiţi proprietari sau să nu vi se lase în ogradă decât strictul necesar unei subzistenţe minimale? Să trăiţi în prizonierat, hrăniţi la ore fixe, pe bază de raţie, sau să vă procuraţi hrana în libertate, cu riscul de a nu o obţine? Toate aceste întrebări sunt, de fapt, nedrepte. Între a nu avea pâine pentru că nu e pâine pe piaţă şi a nu avea pâine pentru că n-ai bani s-o cumperi, nu e, în fond, nici o deosebire. Normal e să preferi mai binele, fără nici unul din dezavantajele lui. Dar între comunism şi capitalism există, totuşi, deosebiri esenţiale. În capitalism, criza e ciclică şi urmată de relansare. În comunism, criza e constitutivă, perpetuă şi letală. Comunismul stimulează supunerea, capitalismul – spiritul de întreprindere. Comunismul are o retorică a poporului, care merge mina în mână cu pauperizarea lui. Capitalismul sună mai puţin „popular”, dar, pe vremea lui, „clasă muncitoare” o duce mai bine. Comunismul subminează demnitatea individului, în vreme ce capitalismul o exaltă. Atâta doar: ca să ai un capitalism „pentru oameni”, e nevoie – mai ales la noi - să ai oameni pentru capitalism: adică o specie cu totul diferită de cea care a construit comunismul."

Read More