Briciul.

 In 1996, odata cu mult asteptata ajungere la putere a Conventiei Democratice si a lui Emil Constantinescu, toata populatia de dreapta a Romaniei, s-a insufletit masiv in convingerile ei si toti, absolut toti credeam ca, in sfarsit a venit ceasul in care vom pleca cu totii, pe drumul bine asfaltat al democratiilor reale. Emil Constantinescu, un intelectual rasat, agreat de personalitatile momentului care chiar contau in societatea romaneasca de atunci, in frunte cu admirabilul si inegalabilul Corneliu Coposu, era un barbat care parea hotarat in descatusarea Romaniei din ghearele comunismului tarziu si avea totodata si sprijinul masiv al societatii civile, al occidentului si al cancelariilor europene. Cu mare elan si entuziasm s-au format guverne, s-au distribuit si redistribuit posturi ministeriale, mutre si figuri noi au aparut pe firmament dar rand pe rand, agitatia si frenezia s-au diminuat, putin cate putin, pana la disparitia lor totala si pe nesimtite, tiptil, hoardele de oportunisti si-au facut loc pe prima scena a tarii, pe care, dupa cum ati observat si dvs, nu au mai parasit-o nici pana-n ziua de astazi. Au fost 4 ani de dezamagiri succesive, in toate planurile si obiectivele propuse, Emil Constantinescu nereusind decat o lamentabila prestatie de Presedinte-Figurant si de deschizator de drumuri si carari innamolite, mafiote si transpartinice. Asadar, putem spune fara a gresi, ca Briciul Emil Constantinescu, a luat cu sange rece, dintr-o singura lovitura, beregata fragila, a democratiei romanesti.

Read More