Se afișează postările cu eticheta femeie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta femeie. Afișați toate postările

luni, 28 octombrie 2013

Gânduri de seară.............



- Ce-ai lua cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad
ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
Te-ar ţine de vorbă,
ţi-ar împuia capul cu fleacuri
şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea!
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
o sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi!
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul.
Inspirându-mă din ochii iubitei,
tăcere, minute lungi,
poate chiar veşnicii,
lasându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile.
Taie-mi iadul şi raiul,
ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
de temperatură, luminozitate şi presiune
dintre rai şi iad,
dacă n-am vinul să-mi dea curaj? (Marin Sorescu -  "Dacă nu cer prea mult ")


joi, 23 mai 2013

Gânduri de seară...........



"Aş vrea să fiu copac
Şi-aş vrea să cresc lângă fereastra ta.
Te-aş auzi,
Şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori,
M-aş apleca uşoară să-ţi sărut
Când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca zvârlindu-ţi mere
Şi foi de aur roşu prin odaie
Cu-a ramurilor tânăra putere.
Ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seară
De primăvară, când va fi şi lună
Va trece prin grădină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze şi pământ,
Cu rouă şi cu luna pe obraz,
Eu ţi-aş sări în casă şi senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aş începe să zâmbesc." (Magda Isanos)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More