Şi ochii ei fermecători
Făceau să-mi fie atât de dragă !
Privind-o, mă treceau fiori !
Păstram amorul în tăcere,
Şi cât eram de fericit !
Dar într-o zi de mai, frumoasă,
I-am scris, şi-apoi ne-am întâlnit...
Am stat în luncă toată ziua,
Culcat sub vişinu-nflorit;
Şi, tot privind în ochii-i negrii,
Pe braţu-i alb am adormit...
Iar când mă deşteptai, spre seară,
În păru-i negru, mătăsos
Ninsese florile de vişin..
Şi cât îi stătea de frumos !
Păstram amorul în tăcere,
Şi cât eram de fericit !
Dar într-o zi de august, tristă,
I - am scris, şi-apoi ne-am despărţit. (Iosif Paschill)
