Mă lasă când şi când să trimit către tine,
O pereche de lacrimi strălucitoare.
Două oscioare de fluturi, două lumine
Pe noptiera ta, pâlpâind pe-nserare.
Ah, e uitarea, o uşă ce-o-ncui
Peste tot ce nu vrei să mai fie.
Mai pune-o scândură, mai bate un cui
Zăvoreşte-a iubirii stafie.
Ah, e uitarea, o uşă ce-o-ncui.
A tinereţii trăite până la sânge,
Şi pe tine, cicatrice frumoasă,
Care mă doare când ninge.