"Trăia odată într-un sat, un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:- Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?
Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au spus :
- Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat, el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.!
- Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?
Toţi au râs de el. După 15 zile însă, calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă, şi când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
- Ce mai noroc! strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, au început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
- Ghinion! îi ziseră prietenii bătrânului.
- Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!
- Ghinion, noroc, cine poate şti? le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
- Ce noroc pe tine! strigară vecinii.
- Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.
Bătrânul le răspunse: - Ghinion, noroc… cine poate şti?
Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi."
