Gânduri de seară.................

"Povestea un preot, că avea un prieten ce trăia într-o splendidă situaţie materială. Locuia într-un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis. Am încercat, zicea preotul, să vorbesc prietenului meu despre Dumnezeu şi despre cele sufleteşti, dar acesta mă întrerupse cu alte cuvinte, grăindu-mi cu sfidare: “Dragul meu, mie în zadar îmi vorbeşti despre aceste lucruri, căci raiul meu, iată-l, acesta este!” – şi-mi arătă casa şi grădina cea frumoasă. Peste cinci ani, l-am vizitat din nou pe prietenul meu, dar vai, ce schimbări grozave! Grădina era uscată, prăpădită, casele ruinate, iar prietenul meu zăcea bolnav de aproape patru ani. Un copil îi murise înecat, fata eşuase în căsătoria ei, iar tatăl se îmbolnăvise de supărare. Mai avea o fată pe care am auzit-o întrebându-şi părintele bolnav: “Tată dragă, eu merg până în oraş, ce-ai dori să-ţi aduc de acolo?” Chinuit de boală, bătrânul răspunse: “Un ştreang să-mi aduci, un ştreang să-mi termin zilele, căci nu mai pot”. Iată deci, că în decursul celor cinci ani, raiul prietenului meu devenise un adevărat iad. Aşa este cu raiul acesta vremelnic, pământesc; umbră şi vis, deşertăciunea deşertăciunilor."

Read More

Gânduri de seară.............

- Ce-ai lua cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad
ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
Te-ar ţine de vorbă,
ţi-ar împuia capul cu fleacuri
şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea!
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
o sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi!
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul.
Inspirându-mă din ochii iubitei,
tăcere, minute lungi,
poate chiar veşnicii,
lasându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile.
Taie-mi iadul şi raiul,
ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
de temperatură, luminozitate şi presiune
dintre rai şi iad,
dacă n-am vinul să-mi dea curaj? (Marin Sorescu -  "Dacă nu cer prea mult ")

Read More

by Viorica Crainic

Gânduri de seară............

"N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta, n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi de jos până nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amară,
Şi de re-nvii în cântecul de azi,
E c-ai murit în plânsetul de-aseară."(Radu Gyr)

Read More