Oglindă, oglinjoară, vom mai vedea și-o altfel de țară?

Lehamite și silă pe de-o parte. Dispreț și infatuare pe de alta.
Chiar dacă în aceste zile ne-ar pune cineva o oglindă în față iar în ea am putea vedea ultimii 70 de ani scurși de la instaurarea comunismului în România, probabil că tot aceleași decizii le-am lua. Dacă am putea vedea grozăviile care au decimat sute de mii de oameni în timpul comunismului, dacă am vedea măcar cîteva minute din ceea ce s-a întîmplat în închisoarea Pitești, acolo unde oamenii au fost forțați să-și tortureze prietenii în acel experiment care s-a numit crearea omului nou, dacă am privi în această oglindă revoluția și mineriadele, probabil că tot la fel am trece prin istoria recentă. Lehamitea și sila care au pus stăpînire pe acest popor nu pot fi eradicate cu dispreț și infatuare.
Dacă ne-ar pune cineva o oglindă în față iar în ea am putea vedea anii care vin și urmașii care ne vor reproșa că din cauza lehamitei și silei sînt nevoiți să trăiască într-o țară condusă de urmașii acestor politicieni disprețuitori și infatuați, la fel vom proceda? Vom strîmba din nas, vom lua în brațe pe „toți sînt la fel” și ne vom vedea în continuare de micile dispute sterile despre avort?
Vedem în această oglindă fețele schimonosite de ură și frică ale celor care așteaptă  2 și apoi 16 noiembrie pentru a răsufla ușurați. Singura lor miză e să scape de pușcărie, să controleze din nou justiția așa cum au făcut-o pînă în 2004. Vor fi zile mai lungi decît un veac, zile în care putem să ne luăm înapoi țara. În care putem să le spunem prin vot, NU, mulțumim, dar ne-am trezit. Degeaba ne puneți în față ecranele televizoarelor cu mutrele voastre îmbuibate după atîta furt, am văzut într-o oglindă cum arătați de fapt. Sînteți răi, hoți și inculți. Și ne-ați făcut prea mult rău.  Dacă  după 16 noiembrie veți lua toată puterea, ne veți face și mai mult rău. Marioneta asta pe care ați scos-o în față pentru a vă ține spatele,  o dată ajunsă la Cotroceni ne sperie. Îi vedem în oglindă micimea sufletească, ignoranța și duplicitatea. Zîmbetul fals nu ne mai păcălește. Nici promisiunile pe care le face atunci cînd ne îmbie cu pomeni. Dacă marioneta asta care răspunde la numele de Victor Viorel Ponta ajunge președinte, în oglindă nu vom mai vedea nimic. Vor avea grijă să aștearnă o pînză neagră peste ea.
PSD e pe cale să ajungă stăpîn absolut al României, să instaureze domnia hoției și controlul asupra justiției, iar pe unii îi preocupă ce crede Monica Macovei despre avort.

PS. Văd că e la modă o nouă atitudine electorală. Stat acasă în primul tur, mers și votat anti-Ponta în turul doi.  (Dragoș Ghițulete)

Read More

Gânduri de seară..............

"Într-o după amiaza frumoasă de toamnă, un vestit guru, însoţit de ucenicii săi, se odihnea pe unul din malurile râului Gange. Unul dintre învăţăcei îşi lăsase privirea să cutreiere distrată, peste o piatră găsită pe drum, în timp ce se gândea la mulţimile de oameni veniţi în acea zi să asculte vorbele maestrului său.
- Învăţătorule, a spus el la un moment dat, ai darul de a învăţa orice om cum poate să se elibereze de deşărtaciunile lumii. Dar mulţi dintre cei care îţi ascultă cuvintele par să îşi piardă prea mult timp în război cu ei înşişi sau în căutarea unor distracţii efemere. De ce îşi risipesc ei viaţa în acest fel ?
- Deşi viaţa omenească este cea mai preţioasă comoară de pe acest pământ, cei mai mulţi oameni nu ştiu să îi recunoască valoarea, i-a răspuns guru-ul.
-Cum aşa? Oricine ştie să aprecieze valoarea vieţii,  a zis contrariat ucenicul.
-Nu este aşa, a replicat maestrul. Fiecare om dă o anumită valoare lucrurilor în funcţie de felul în care gândeşte. Persoane diferite, cu diverse grade de cunoaştere, găsesc valori diferite în orice lucru. Piatra pe care ai găsit-o în praful drumului poate fi un bun exemplu. Du-te la piaţă şi vezi câţi bani poţi obţine pentru ea!
Cu mintea înceţoşată de confuzie, ucenicul s-a îndreptat către centrul oraşului şi s-a oprit la un chioşc cu dulciuri pentru a întreba vânzătorul dacă nu doreşte să îi cumpere piatra.Omul a râs în hohote şi l-a alungat : - Pleacă de aici, mă faci să-mi pierd timpul !
Învăţăcelul a încercat apoi să îşi scoată piatra la mezat la un ţăran cu o tarabă de legume.
- Am o mulţime muşterii care stă la coadă să îmi cumpere marfa. Îţi dau o ceapă dacă pleci de aici,
i-a zis ţăranul
Ucenicul nu s-a dat bătut şi şi-a încercat norocul în mai multe magazine, fără a avea însă vreun succes. În cele din urmă, şi-a luat inima în dinţi, şi a intrat în prăvălia bijutierului. La vederea pietrei, acesta şi-a holbat ochii, nevenindu-i să-şi dea crezare ochilor .
- Îmi pare rău, a spus bijutierul, dar nu am suficient de mulţi bani pentru a-ţi cumpăra gema. Dar pot să îţi dau 100 de rupii dacă mă laşi să o privesc mai mult.
Învăţăcelul a dat fuga la guru şi i-a povestit ce s-a întâmplat.
- Ai văzut, a spus învăţătorul, cum oamenii ignoranţi au confundat o gemă preţioasă cu o piatră fără valoare. Dacă cineva ţi-ar fi spus mai înainte ce valoarea are piatra asta, nu i-ai fi dat crezare şi ai fi gândit că este nebun!"

Read More