Daca Victor Ponta este un tehnician al puterii, atent la manevrele care îi pot asigura controlul absolut, Ion Iliescu, cel care îşi descrie destinul ca pe cel al unui om de stânga, este tentat de subtilitatea teoriei politice. Ca atâţia dintre comuniştii pe care i-a admirat, în anii săi de formare, Ion Iliescu este pasionat de capacitatea ideilor de a modela destine. Nu este întâmplătoare această atracţie, de vreme de ideile şi ideologia au fost pilonii edificiului criminal pe care Ion Iliescu a refuzat, constant, să îl denunţe. Ultimul său deghizament, cel de apologet al stângii şi al umanismului, este punctul culminant al acestui travesti care are ca unic scop ocultarea adevăratei sale naturi. Stânga lui Ion Iliescu este acea stângă totalitară şi sanguinară care s-a dedicat, printre altele, lichidării programatice a social – democraţiei central şi est- europene. Comunismul a avut un singur inamic, combătut fără ezitare şi fără scrupule: demnitatea umană.
În clipa în care, în aula BCU, vocile publice elogiază cariera de umanist a lui Ion Iliescu, spectrele mineriadelor trebuie convocate, spre a reaminti celor care profesează amnezia că Ion Iliescu este instigatorul acelei uri care a însângerat Bucureştiul şi a readus barbaria. În momentele de celebrare a staturii sale enciclopedice, amintirea stagnării brejneviste care a costat România aproape un deceniu se cere evocată, ca o alternativă la acest festivism greţos şi impudic. Ion Iliescu este cel care, în mod deliberat şi a programatic, a pus temeliile României feseniste- o Românie în care complicitatea cu comunismul este o regulă de viaţă cotidiană, iar cleptocraţia prosperă, în decor populist.
Aleegerile care se anunţă sunt ocazia de a ne opune acestui val ce pare să măture totul în calea sa. Victor Ponta şi Ion Iliescu nu trebuie să triumfe. Decenţa, demnitatea, onoarea, adevărul nu pot să mai fie, încă o dată, maculate. Un baraj împotriva FSN şi a memoriei sale otrăvite- acesta este sensul votului prezidenţial din noiembrie.
