SCROAFA CU PESTE 500 DE PURCEI by Cristina Dana Preda

 A fost odata ca niciodata o purcea mare si grasa, umflata peste masura, foarte lacoma, care manca mult, atat de mult incat vroia mereu mai mare, mai bogata sa-i fie masa, mai variata si mai indestulata, devenind pe zi ce trecea mai hrapareata si care grohaia ameninator cu suspendarea, la orice refuz primea. Purceau noastra a romanilor, fatase peste 500 de purcelusi, guitatori si ei ca si mamica lor, murdari, innamoliti pana-n gat de colbul negru si lipicios al nesimtirii, cu cozile facute covrig, cu raturile in vant a aroganta si care au deprins si ei repede, talentul mancatului pana la refuz, al ragaitului si al balacitului cu burtile in sus, in avutia tarii. Ii dezmierda frumos scroafa cea grasa, unul era Crinut, altul era Dragnut, mai avea si un Varanut dar asta mai mult fugea din cocina si de aceea scroafa nici nu-l mai numara, simpaticul Viorut, apoi aparuse pe lume si micutul Jijicut, insotiti fiind cu totii si de vreo niscaiva scrofute cu vino-ncoa, elegante si foarte ochioase dar nu mai are rost sa le mai retinem numele acum si multi, multi altii...tot asa, numarand ametitor, pana la peste 500 de membrii alesi. De cine alesi? De catre noi, evident...

Read More

Fantoma unui fost partid liberal

Odată purta malete albe la costum albastru de corporatist şi purta părul cu breton, de i se spunea Mireille Mathieu, acum i s-au strâmbat buzele spasmodic, exprimând plastic contorsionarea, smochinirea, coclirea sufletului său într-o măsură tot mai profundă.

Apare la conferinţele de presă cu ochii tulburi de albeaţa nesomnului şi somnului lipsă, nervos fără motiv, pus pe harţ, incapabil să se concentreze barem ca să stea naibii un minut fără să se mişte panpenponcratic, în toate direcţiile, aranjându-şi gâtelniţa-n gulerul cămăşii, strâns de gâtlegău.

Îşi aduce aminte de ceva

Read More