Şi băietii plâng câteodată...

Nu încerca să te mai minţi la infinit.
Să nu îmi spui că n-ai iubit,
Nu încerca s-ascunzi durerea care te-a lovit,
Şi plângi, poţi să plângi liniştit...
Doar lasă-mă, ca sufletul să ţi-l împac
Nefericirea s-o alini.

Şi băieţii plâng câteodată
Şi băieţii plâng, nu-i aşa?
Şi băieţii plâng câteodată
Câteodată plâng, nu-i aşa?
Şi băieţiï plâng câteodată
Şi băieţii plâng, nu-i aşa?
Şi băieţiï plâng câteodată
Când nu-i vede nimenea.

Am fost în lumea ta...
Am fost şi eu nefericit
Am râs şi eu cu lacrimi în privirea mea
Şi-am plâns, da am plâns liniştit
Chiar dacă viaţa asta greu te-a încercat,
Alături lasă-mă să-ţi fïu.

Read More

Gânduri de seară..............

"Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.

Precum călătorul, prin munţi rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vânt
Din noaptea pădurii de iese:

Aşa şi speranţa - c-un licur uşor,
Cu slaba-i lumină pălindă -
Animă-nc-o dată tremândul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Şi unde o vede s-avântă.

La cel ce în carcere plânge amar
Şi blestemă cerul şi soartea.
La neagra-i durere îi pune hotar,
Făcând să-i apară în negru talar
A lumii par?nimfă - moartea.

Şi maicii ce strânge pruncuţu-i la sân,
Privirea de lacrime plină,
Văzând cum geniile morţii se-nclin
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin,
Speranţa durerea i-alină.

Căci vede surâsu-i de graţie plin
Şi uită pericolul mare,
L-apleacă mai dulce la sânu-i de crin
Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin,
La pieptu-i îl strânge mai tare.

Aşa marinarii, pe mare umblând,
Izbiţi de talazuri, furtune,
Izbiţi de orcanul gheţos şi urlând,
Speranţa îi face de uită de vânt,
Şi speră la timpuri mai bune.

Aşa virtuoşii murind nu desper,
Speranţa-a lor frunte-nsenină,
Speranţa cea dulce de plată în cer,
Şi face de uită de-a morţii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchină.

Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii." ( Mihai Eminescu)

Read More

by Viorica Crainic

Gânduri de seară.............

"Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe câmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu,
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet."(Magda Isanos)

Read More