Se afișează postările cu eticheta lamultiani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lamultiani. Afișați toate postările

sâmbătă, 23 mai 2015

La mulți ani!


"A pune ordine în conceptele fundamentale ale vieţii nu este o chestiune de pedanterie, ci un mod de-a face periodic curat în ograda minţii şi a vieţii tale."

"Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoară drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă."


Gabriel Liiceanu
(n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este un filozof și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, narat și după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune. În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.







vineri, 2 august 2013

La multi ani Marcel Iureș !

La multi ani Marcel Iures !




 


Marcel Iureș (n. 2 august 1951, Băilești) este actor român de compoziție.

    Absolvent al Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1978, Marcel Iureş a debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa "Fermă". Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Naţional Cluj, unde a jucat în piese precum "Afară în faţa uşii" şi "Perşii". În paralel, Marcel a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul "Vis de ianuarie" (regia Nicolae Opriţescu). În anii ’80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât şi la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanţi eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea şi Richard al III-lea. În paralel, actorul şi-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele "Artistă, dolarii şi ardelenii" şi "Să mori rănit din dragoste de viaţă" (r. Mircea Veroiu), "Domnişoara Aurica" şi "Cei care plătesc cu viaţa" (r. Şerban Marinescu), "Un bulgăre de humă" (r. Nicolae Mărgineanu), "Balanţa" şi "O vară de neuitat" (r. Lucian Pintilie). Cariera internaţională a lui Marcel Iureş a început după turneul din 1994, susţinut în Marea Britanie cu spectacolul "Richard al III-lea", în regia lui Mihai Măniuţiu. 

     După un mic rol în "Interviu cu un vampir" (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise şi Brad Pitt, a urmat un rol episodic dar crucial pentru plotul filmului în "Misiune imposibilă" (r. Brian De Palma), tot cu Tom Cruise şi trei roluri principale, în "Pacificatorul" (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney şi Nicole Kidman, "Războiul lui Tom Hart" (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell şi Bruce Willis şi "Layer Cake" (r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig.

    Dintre filmele sale cele mai recente amintim "Piraţii din Caraibe: La capătul lumii" (r. Gore Verbinski), "Tinereţe fără tinereţe" (r. Francis Ford Coppola) sau "Călătoria lui Gruber". 

    În stagiunea 1992-1993, Marcel Iureş a fost nominalizat la premiul UNITER pentru rolul principal din spectacolul "Richard III"; în 1998 şi 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din "Richard al II-lea" şi, respectiv, "Creatorul de teatru"; în 2003 a prmit premiul UNITER de excelenţă pentru fondarea Teatrului Act - catalizator al mişcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul "Acasă la tata" de Mimi Brănescu.
Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România. 


      În prezent, el joacă pe scena Teatrului Act în trei piese regizate de Alexandru Dabija: "Creatorul de Teatru" (de Thomas Bernhard), "Ultima bandă a lui Krapp" (de Samuel Beckett) și "Capra sau Cine e Sylvia?" (de Edward Albee). Cele mai importante roluri în teatru: "Richard al II-lea", "Richard al III-lea" (regizată de Mihai Măniuțiu), "Hamlet" (regizată de Liviu Ciulei), "Caligula" de Albert Camus (regizată de Mihai Măniuțiu), Beckman ("Afară în fața ușii") de Wolfgang Borchert (regizată de Mihai Măniuțiu). La Teatrul ACT a mai jucat în piesa "Cetatea Soarelui" (în regia lui Mihai Măniuțiu). Cariera internațională a lui Marcel Iureș este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute:Amen, Războiul lui Tom Hart, Misiune Imposibilă, Interviu cu un vampir, Cronicile Vampirului și Pacificatorul.
     Performanțele sale artistice în domeniul teatral sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune (înainte de 1990) și în teatrul radiofonic național.
Din 2004 este preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul.

miercuri, 31 iulie 2013

La mulţi ani, Mircea Baniciu!!



LA MULŢI ANI,  MIRCEA BANICIU!

Mircea Baniciu (n. 31 iulie 1949, Timișoara) este un cântăreț și solist vocal român. S-a remarcat în muzică românească la începutul anilor '70 când a devenit solist vocal al formației rock Phoenix. După fuga colegilor săi din țară în 1977, începe o carieră solo, timp în care scoate pe piață un EP și 4 albume. În 1992 a fondat trupa Pasărea Colibri, alături de Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici, cu care a cântat zece ani, răstimp în care au apărut pe piață 5 albume și un DVD. În 2002 revine în trupă Phoenix cu ocazia concertului aniversar Phoenix 40 de ani. În toamna anului 2007 părăsește din nou Phoenix pentru a-și continua cariera solo.

La începutul anilor '70 Mircea Baniciu cânta ca folkist în cluburile din Timișoara. Cu această ocazie este văzut de Nicu Covaci și Gunther Reininger, doi dintre membrii grupului Phoenix, care erau în căutarea unui solist vocal, și hotărăsc să-l coopteze în formație. Mircea Baniciu debutează în Phoenix în anul 1971 când susține câteva spectacole în care sunt prezentate piese precum Nunta, Negru Vodă, Iarna. Aceste piese au fost ulterior înregistrate pe albumul "Cei ce ne-au dat nume", apărut în 1972, în componența: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Costin Petrescu și Valeriu Sepi.
Continuarea vine în 1973 cu EP-ul "Meșterul Manole", apoi, în 1974, cu "Mugur de fluier", unde apar câteva dintre hiturile absolute ale grupului Phoenix : Mica țiganiadă, Ochii negri, ochi de țigan, Mugur de fluier și Andrii Popa, care a devenit aproape un imn naţional.


Andrii Popa este singura compoziție de Mircea Baniciu apăruta în discografia Phoenix, despre care artistul povestește că a apărut din întâmplare pe disc, datorită faptului că la „înregistrările din Electrecord trebuia să completăm discul cu 4 minute”. Andrii Popa a rămas însă cea mai îndrăgită piesă a formației[necesită citare], cu care se termină orice concert Phoenix până în ziua de astăzi.
"Cantafabule" a apărut în 1975 și este considerat până astăzi cea mai importantă operă rock a României. Trupa Phoenix s-a retras, de toamna până primăvara, în munții Semenic pentru a compune piesele de pe acest album, iar când au ajuns în studio, în locul lui Costin Petrescu, la baterie a apărut Ovidiu Lipan “Țăndărică”, care a rămas în trupă până astăzi.


În primăvara anului 1977, o parte dintre membrii trupei Phoenix, adică Nicu Covaci, Ovidiu Lipan, Josef Kappl și Erlend Krauser, fug din țară, reușind să treacă granița ascunși în boxele Marshall. Mircea Baniciu a rămas în țară, susținând ulterior că nu a fost anunțat de această plecare. A continuat să cânte piesele Phoenix și după plecarea lui Nicu Covaci, deși a fost, în nenumărate rânduri, anchetat de Securitate.

După plecarea din țară a membrilor formației, Mircea Baniciu desfășoară o prestigioasă carieră solo ca folkist. Primul disc "Mircea Baniciu", EP, 1979, a fost înregistrat în Televiziunea Română, artistul aflând ulterior că s-a luat decizia ca Electrecord să scoată pe piață acest disc. La începutul anilor '80 a apărut pe piață și "Tristeți provinciale". A apărut de fapt fără titlu, întrucât titlul propus de artist fusese respins de autorități pe motiv că „în acea perioadă nu era voie să fii prea trist”. Albumul a fost cunoscut de public mai degrabă ca „albumul galben”. Acest disc avea să aducă și primele hituri marca Mircea Baniciu, printre care" Eșarfa în dar" și "Vara la țară".
În 1984 lansează albumul "Ploaia", cu piese precum Scrisoare de bun rămas, Ploaia, Marea, Magazinul de vise.


Urmează "Secunda 1", în 1989, cu piese ca Frunză, La-nceput de drum, Secunda cea fără de bătrâneţe și fără de moarte, iar în 1991 "Secunda 2" cu piese precum Himera, Pisica neagră, Dealul cu dor sau Întoarcerea la Orient.


  În 1990 începe din nou să cânte alături de grupul Phoenix în primul concert al grupului după '90 la Palatul Copiilor din București. Totuşi, adevărata revenire a grupului Phoenix în fața publicului român avea să se producă la festivalul Rock '91, unde Phoenix cântă în față a aproximativ 70.000 de spectatori. Participă de asemenea la un turneu național cu Phoenix, și merge în Germania pentru a înregistra câteva piese alături de ceilalți membri ai grupului, care vor apărea pe albumele SymPhoenix/Timișoara și Aniversare 35.
În 1992 părăsește grupul Phoenix din cauza unor divergențe cu liderul trupei, Nicu Covaci. În decembrie 1992, în timp ce Phoenix cântă în București cu un alt solist vocal, Mircea Baniciu cântă la Râmnicu Vâlcea într-un concert cu ocazia Crăciunului. În mod spontan, vin alături de el pe scenă Florian Pittiș și Mircea Vintilă, și cei trei cântă împreună. La sfârșitul spectacolului, Florian Pittiș anunță că a cântat formația Pasărea Colibri. Ulterior, cei trei se reîntâlnesc în mai multe spectacole și păstrează aceeași formulă, care are un neașteptat succes la public. Hotărăsc să-l coopteze și pe Vlady Cnejevici (ex-Compact) și să continue activitatea cu Pasărea Colibri.
Deși a fost gândita inițial ca formulă pentru spectacole, Pasărea Colibri se hotărăște să imprime un spectacol care avea să iasă pe piață în anul 1995 sub numele "În căutarea cuibului pierdut". Doi ani mai târziu apărea "Ciripituri".


În 1999, grupul realizează primul album de studio "Cântece de bivuac".
În anul 1999 Florian Pittiș renunță la participarea în spectacole. Pentru scurt timp, cei trei membri fondatori îl cooptează pe Radu Gheorghe, cu care realizează câteva spectacole. Un an mai târziu, încep să apară în spectacole alături de Marius Batu.

În 2002 Pasărea Colibri scoate un nou album, "Încă 2000 de ani", în formula Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici și Marius Batu. În 2003 are loc spectacolul „Pasărea Colibri - 10 ani”, avându-l ca invitat special pe Florian Pittiș. Acest spectacol este înregistrat și apare ulterior pe piață sub forma de CD (2 volume). Din păcate, acest proiect a pus capăt activității formației, membrii ei hotărând să urmeze în continuare cariere separate.
În 2002 Mircea Baniciu revine în Phoenix, cu ocazia spectacolului aniversar „Phoenix - 40 de ani” (octombrie 2002). Ulterior, continuă activitatea concertistică cu grupul Phoenix, iar în 2005 grupul scoate pe piață un nou album Baba Novak.

Concertul de lansare a noului disc susținut în octombrie 2005 la Sala Palatului, avea să se transforme într-un DVD cu același titlu. În această perioadă, Phoenix susține turnee de promovare a noului disc în câteva orașe din țară, iar în 2006-2007 participă la toate marile festivaluri din România - Stufstock, Peninsula, Motorrock.
În anul 2007, după participarea la Stufstock 2007, Mircea Baniciu părăsește grupul Phoenix din cauza unor divergențe cu Nicu Covaci.

În anul 2008, artistul imprimă și lansează pe piață primul volum al colecției Best of Mircea Baniciu, numit sugestiv "Eșarfa". Este o colecție a celor mai bune balade compuse și interpretate de Mircea Baniciu, printre care piese precum Eșarfă în dar, Dacă ai ghici, Scrisoare de bun rămas, Frunză, Himeră, Amintire.
Este prima apariție discografică a artistului în formulă solo, după 17 ani. La concertul de lansare a acestui album, Mircea Baniciu a apărut pe scenă însoțit de band-ul sau.


Pe 3 decembrie 2008 a avut loc la Sala Palatului primul concert din seria „Mircea Baniciu & Prietenii” în care artistul i-a avut ca invitați pe Josef Kappl, Mircea Vintilă, Marius Bătu, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și fiica sa - Ana Baniciu. Alături de invitații săi, artistul a cântat câteva dintre cele mai reprezentative piese ale repertoriului sau, susținute anterior în trupele Phoenix sau Pasărea Colibri, precum și o bună parte dintre baladele sale.
Cu această ocazie Mircea Baniciu și Josef Kappl prezintă o nouă piesă numită „Pe Argeș în Jos”, prima operă completă dintr-un viitor album muzical creat de cei doi.
În noiembrie 2010 Mircea Baniciu lansează cel de-al doilea volum al Best Of-ului său, intitulat simplu BEST OF - vol 2, pe care se regăsesc piese precum Andrii Popa, Vara la țară, Pisica neagră, Tristeți provinciale, Hanul ulciorului nesecat, Dealul cu dor.


Pe 10 noiembrie 2010 a avut loc la Sala Palatului a doua ediție a spectacolului „Mircea Baniciu & Prietenii”, moment în care vin din nou alături de el o parte dintre prietenii săi de scenă: Josef Kappl, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și trupa Pacifica.


duminică, 28 aprilie 2013

by Viorica Crainic


Tuturor care poartă nume de flori :" LA MULŢI ANI, SĂ FIŢI SĂNĂTOŞI, FERICIŢI ŞI IUBIŢI"!


 "Dezleagă-mă Părinte, de ce-am jurat să fiu
    Şi iartă-mă că-n viată n-am fost decât ce sunt —
    Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
    Un ropot scurt de ploaie
    Şi-un mic vârtej de vânt…

    Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
    Granit din caramidă
    Şi, bronz din băligar,
    Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
    Şi-un Pegas cu-aripi duble din clasicul măgar…

    Şi iartă-mă că-n viată n-am fost decât aşa
    Cum te-am văzut pe tine —
    C-aşa credeam că-i bine!…
    Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
    Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie,
    Retează-mi mâna dreaptă
    Şi pune-mi strajă gurii,
    Alungă-mi nebunia din scoarţele Scripturii
    Şi-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
    Şi fă să uit c-odată am fost şi eu ca Tine!"…(Ion Minulescu)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More