Dacă tu ai dispăreaÎntr-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele,
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez femeie,
Eu, bolnav Pygmalion,
Hai, şi umblă, Galatee.
Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci,
Să te-mbrac în promoroacă,
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă.
De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri,
Aş veni la tine-ncet
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă voi pleca
Umilit şi iluzoriu,
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din râsu-mi şi din plânsu-mi,
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi.
