Tele-vizuinile au difuzat o serie de enormităţi vrând să-i facă un portret celui care este considerat responsabil de atacul terorist asupra unităţii de exploatare a gazelor naturale de la In Amenas. Conform poveştii larg răspândite, atacul a fost condus de către un oarecare Mokhtar ben Mokhtar, prezentat anterior cu un alt nume - El Nigeri (Nigerul, adică din Niger, nu Nigerianul, cum cred analfabeţii de la iRealitatea; Nigeria e departe…). Desigur, numele real al personajului nu-l cunoaştem, dar din informaţiile pe care le avem tot putem trage nişte concluzii. Portretul teroristului este completat cu imaginea sa de traficant de droguri şi ţigări (chiar a fost poreclit “mister Marlboro“), dar şi de asasin în numele islamului. Se spune chiar că ar fi fost exclus din Al Qaeda din cauză că nu a respectat… doctrina( !).
Ia să vedem unde e minciuna… Numele teroristului (dacă el există cu adevărat), Mokhtar, este unul tipic tuareg. Tuaregii sunt un popor nomad şi berber ce se întind într o regiune care cuprinde sudul Algeriei, nordul Chad-ului, nordul Mali-ului şi al Niger-ului, dar şi în vestul Libiei şi sudul extrem al Tunisiei. Conflictul din Mali îl cunoaşte toată lumea, dar n am văzut să fi dat cineva explicaţii privind natura lui. Fireşte, în Mali este un conflict de zeci de ani între populaţia majoritară de acolo şi minoritatea tuaregă, conflict întreţinut financiar de Libia lui Ghaddafi. Acesta a angajat ca ofiţeri în armata libiană numeroşi şefi de trib tuaregi de care a încercat să se folosească pentru a realiza visul său dement: regatul saharian al cărui rege se tot declara. Ghaddafi a dispărut (poate chiar a murit), dar efectele nebuniei sale au rămas: 2.000 de tuaregi înarmaţi până-n dinţi (majoritatea cu mitraliere grele) au fost nevoiţi să părăsească Libia şi să se întoarcă la ai lor. Problema s-a acutizat când aceşti soldaţi fără angajament au nimerit în vechiul conflict al poporului tuareg care nu a dorit iniţial decât să nu mai fie marginalizat şi să aibă aceleaşi drepturi cu populaţia majoritară (bambara).
Lăsând la o parte incitările ghaddafiene, tuaregii sunt un popor mândru şi extrem de tradiţionalist în ceea ce priveşte legile proprii. Nu sunt ei prea religioşi, islamişti nici atât, dar legile onoarei şi cele care le-au asigurat supravieţuirea ca popor timp de mii de ani sunt sfinte. Se ştie că viaţa în deşert e dură, dar pentru ei e singura pe care o doresc. Sunt împărţiţi în caste, unii sunt nobili chiar, dar au şi triburi de sclavi şi s-au exprimat limpede împotriva traficului de droguri. Aşadar, Mokhtar al nostru n-are nici o treabă cu traficul de droguri pentru că ar fi avut de a face cu aguellid-ul (conducătorul suprem al tuaregilor). Cât despre traficul de ţigări, aici minciuna e cât China : e larg cunoscut că în Algeria se face trafic de ţigări, atât intern, cât şi extern, dar ceea ce nu se ştie e că acest trafic are nişte “tartori“ (trei la număr), tipi grei şi galonaţi, fără de care nu se poate concepe să se comercializeze nici măcar un chiştoc. Aşadar, ăla care l-a numit pe acest Mokhtar “mister Marlboro“ e în afară realităţilor algeriene şi minte cu neruşinare. Să presupunem oare că Mokhtar este doar unul dintre traficanţii aflaţi în subordinea militarilor care conduc traficul? Dacă presupunem asta ajungem la alte concluzii… În Mali se fac jocuri politice şi geostrategice, iar asta e fără dubiu. Tuaregii au picat la mijloc doar pentru că sunt uşor de manipulat.
Se tot vorbeşte despre “islamiştii“ care au atacat baza de la In Amenas, dar ori se ignora, ori în mod voit se face abstracţie de faptul că tuaregii nu pot fi fundamentalişti. Pentru ei religia este ceva foarte relativ şi, musulmani fiind, tot nu sunt atât de pătrunşi de religia venită peste ei doar de câteva sute de ani încât să devină extremişti. De altfel, până acum nu s-a auzit de vreun atac terorist comis sau la care să participe un tuareg. Consider că asistăm la o operaţiune (nu ştim încă a cui) care este doar începutul a ceva, pretextul… Lipsa aproape totală a informaţiilor precise furnizate de către armata algeriană, informaţii deseori contradictorii crează imaginea unui conflict fabricat cu scopul de a justifica intervenţia franceză în Mali sau, cine ştie, poate că e ceva mai mult…
Mokhtar poate există, dar el nu are absolut nici o treabă cu Afganistanul unde se susţine că a fost antrenat. Tuaregii n-au nici o legătură de sânge cu arabii şi chiar există o adversitate veche între triburile de tuaregi şi cele care se consideră arabi. Aceeaşi intoleranţă (uneori relativă la nivel de state) o manifestă şi arabii faţă de nord-africani; ţările din Orientul Mijlociu nu o singură dată au manifestat dacă nu o adversitate faţă de popoarele nord-africane, atunci cu siguranţă au arătat un “paternalism“ arogant faţă de acestea. Oameni duşi cu capul sunt peste tot, aşadar şi extremişti există în orice ţară, dar aşa ceva nu se poate întâmpla într-o zonă unde domneşte legea străbună a tuaregilor de cel puţin 3.000 de ani.
Articol aparut pe "Münchausen Times" http://munchausentimes.blogspot.com
Democraţiile sunt sisteme fluide, în permanentă schimbare, în care raporturile de forţe se modifică permanent şi echilibrele se rebalansează continuu.
