Două sute de persoane au fost în Piaţa Universităţii pentru a protesta împotriva deciziei Guvernului României de a suspenda legea care interzice migraţia politică. Trei mii de pensionari au ieşit în stradă, la un protest ilegal provocat de o sentinţă care a trimis la puşcărie un infractor. În ce ţară trăim?
Este adevărat că cei 200 de protestatari din Piaţa Universităţii au fost oameni educaţi, mulţi tineri, care au ajuns acolo după ce s-au informat corect pe o temă de actualitate. Tema a ajuns însă, prin toate buletinele de ştiri ale tuturor televiziunilor, la milioane de oameni care nu au reacţionat la fel. Mulţi dintre ei au comentat agresiv pe reţele sociale şi pe site-urile de ştiri, dar prea puţini au mers mai departe şi au protestat în stradă.
Este adevărat că mulţi dintre cei 3.000 de participanţi la protestul ilegal împotriva condamnării unui infractor au fost convocaţi de un partid îmbâcsit cu infractori condamnaţi sau în drum spre puşcărie. Este la fel de adevărat că mulţi alţii au fost manipulaţi să creadă minciuna evacuării unui post TV şi au fost folosiţi cu cinism pentru a umfla rândurile protestatarilor din armata partidului penal.
Toţi puteau să se informeze corect şi să depisteze lejer scopul real al protestului ilegal. Nu ştim câţi dintre ei au făcut-o. Cert este că 3.000 români au ieşit în stradă la chemarea unui infractor condamnat care a provocat României o pagubă de 60 de milioane de euro. Pentru un infractor care şi-a turnat rudele la Securitate şi a fost parte din regimul opresiv comunist s-au găsit să protesteze 3.000 de persoane. Repet întrebarea, în ce ţară trăim?
Unii au răspuns deja la această întrebare cu o doză exagerată de ură îndreptată împotriva României cu totul şi a unor categorii întregi care au fost mai uşor manipulate de şmecherii din actuala putere politică. Au greşit, nu acuzi victima unui viol pentru actul agresorului. Cred că trăim într- o ţară în care cei mai mulţi nu au înţeles că democraţia nu e o destinaţie, este un drum pe care o naţiune merge mereu, apărând mereu principiile pe care e fundamentată civilizaţia ţării.
Foarte mulţi dintre cei care nu acceptă hoţia ca mod acceptabil de existenţă, îşi câştigă onest pâinea de pe masă şi speră la un viitor mai bun pentru familiile lor, într-o ţară cu mai puţini hoţi, nu au înţeles că trebuie să apere în fiecare zi această mentalitate. Asta se face şi sancţionând ferm politicienii care promovează hoţia ca politică de partid.
Problema României nu este că un infractor a reuşit să păcălească 3.000 de victime să-i facă jocul. Problema este că milioane de oameni cinstiţi nu au înţeles încă de ce e important să apere valorile după care îşi duc în fiecare zi existenţa şi sunt o masă tăcută, lipsită de reacţie, care trece cu vederea momentele când democraţia este ciopârţită. O fac pentru că nu conştientizează exact unde se poate ajunge cu fiecare moment în care lasă lucrurile nesancţionate. Animalul feroce care muşcă astăzi o bucăţică îşi va înfige mâine colţii în hălci tot mai mari, dacă nu primeşte de fiecare dată un răspuns ferm.
Unele dintre cele mai puternice democraţii moderne au produs momente din cele mai îngrozitoare în istorie tocmai pentru că majoritatea a lăsat o minoritate uşor manipulabilă să-i decidă soarta şi nu a sancţionat ferm, în fază incipientă, derapajele de la valorile care le-a ghidat istoria. (Mălin Bot)
