A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput.
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost,
Şi hărăzit să fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist! (George Ţărnea)
