La moara mea vin sacii plini
de întuneric şi de slavă ;
şi moara-i macină lumini,
şi ora-i limpede şi gravă ...
Şi cerne sita ! Ritmic cern,
muşcând din clipe-n lunga trântă,
grăunţii timpului etern
şi moara-i macină
şi cântă !
Nu te opri ! Îţi dau să-mi bei
văzduhul sufletului, moară,
numai să-mi laşi
din anii mei
cât peste veacuri să răsară ... ( Valeria Boiculesi - Inima)
