Se ştia că are un fiu care fusese trimis în străinătate încă de când era copil. Nimeni nu ştia cum arată acest fiu, aşa că nu puteau să-l recunoască pe adevăratul moştenitor.
Toată lumea, se întreba: cine va fi acela care va moşteni averea cea mare a negustorului? După ceva vreme, iată că au sosit în oraş trei tineri şi fiecare dintre ei, spunea că el este fiul şi moştenitorul adevărat al bogătaşului.
Pe cine să crezi? Toţi trei au venit înaintea judecătorului şi au cerut să li se facă dreptate. Atunci, judecătorul a cerut să i se aducă portretul negustorului. Apoi, a zis către cei trei tineri:
- Moştenirea se cuvine aceluia care va lovi cu săgeata în semnul pe care l-am pus pe portret.
Cel dintâi, a întins arcul cu îndemânare, a ochit liniştit şi apoi a tras aproape de semn.
Cel de al doilea a tras şi mai aproape de semn.
Când veni rândul celui de al treilea, acesta întinse arcul cu sfială, începu să tremure şi aproape plângând zise:
- Nu, asta nu pot s-o fac. Nu mă lasă inima să trag în portretul preaiubitului meu tată, pe care îl văd în faţa mea şi parcă e viu... Mai bine mă lipsesc de toată moştenirea... Eu nu pot să-l batjocoresc după moarte.
Atunci judecătorul a zis.
- Tu eşti adevăratul fiu şi adevăratul moştenitor. Ceilalţi doi care au ochit atât de bine sunt nişte înşelători, căci un fiu adevărat nu poate întinde arcul cu atâta nepăsare ca să străpungă inima tatălui său iubit."
