Se duse în haine simple ca sărac biet îmbrăcat
Nuntașii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga.
Și după ce așezară la masă pe toți frumos
Îl puseră și pe dânsul, în colțul mesei de gios.
Nastratin văzând aceasta, se sculă,
În grabă alergă și pe un al său prieten să-i dea hainele-l rugă
Și cu hainele acelea se îmbrăca galant, pe loc
Puse și o blană asupra cu postav roșu, de foc
Și așa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat
Cum îl văzură nuntașii cu cinste l-a întâmpinat:
Poftim, poftim, poftim Hoge Efendi, către dânsul tot zicând
L-a pus tocma’n fruntea mesei, fiecare loc făcând
El dacă șezu la masă și-a întins mâneca în vas, zicând:
Poftim, poftim, blană mănâncă, ce e mai gras ..........
Îl întrebară nuntașii, Hoge Efendi, zicând:
Pentru ce-o faci această și întingi mâneca mâncând?
Pentru că el le răspunse:
Eu când am venit cu hainele cele proaste nimeni nu m-a cinstit,
Iar când am dat Bună ziua, abia mi-a zis mulțămim.
Iară cum venii, cu acestea, toți mi-au zis:
Poftim, poftim; de aceea și eu blana, să mănânce o poftesc,
Căci văz, toți privesc la haine, iar persoana, n-o cïnstesc!
