O clipă să mai gust din cele duse? ...
Cu farmecul durerilor răpuse,
Din preajmă-mi fugi, deşartă năzuinţă!
Astâmpără-te, dor de vremi apuse,
Prilej de nesfârşită suferinţă ! ...
S-a stins, cum nici n-ar fi avut fiinţă,
Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!
Uitare, vin’ cu liniştea ta dulce,
Zi gândului că-i ceasul să se culce :
E noapte, stinge lampa amintirii; (Alexandru Vlahuţă - Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă)
