Gânduri de seară.............

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi.
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig,
Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit,
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit,
Cine-a făcut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând,
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,
Cine a pierdut şi cine a câştigat,

De toate înlănţuit sau dezlegat.
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt.
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi. (George Tărnea)

Read More

Gânduri de seară..............

 pietre,
 frunze,
 ape,
 nori,
 numeri tu,
 cad triste ploi.
 vânt,
 noroi,
cenuşă,
aur,
spulber eu,
muncă de faur.
cântec,
păsări,
unu,
doi,
tu,
eu,
noi,
tot triste ploi.
ploi de vară,
repezi ploi,
peste ochii tăi,
peste ochii mei,
vino,
te voi înveli în manta de zori,
taci,
nu-ţi fie teamă,
suntem numai noi. ( Nicu Alifantis)

Read More

Gânduri de seară.........

"Când pleci,
Nu ştiu care dintre noi a plecat.
Când întind mâna,
Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine.
Când îţi spun : te iubesc,
Nu ştiu dacă nu mie îmi spun,
Şi mi se face ruşine.
Odinioară,
Ştiam cum arăţi.
Erai
Nespus de înalt şi de subţire,
Ştiam de unde-ncepi
Şi unde mă sfârşesc.
Îţi găseam uşor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi.
Ţin minte cum ne ţineam de mână...
Cine-a fost înfrânt dintre noi ?
Cine-a putut să rămână ?
Singurul trup este al tău
Sau al meu ?
Şi mi-e atât de dor.
De cine ?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine."( Ana Blandiana)

Read More

Gânduri de seară.....

"Ce-o să rămână oare după noi,
Vreo urmă încrustată în noroi?
Vreo amintire cum c-am fost aici,
Atât de mici, de mici, atât de mici!

În care ochi ne vom adăposti
Când umbrelor ne vom adăugi?
În care ploi oare vom lăcrima,
În ce icoane ne vom imprima?

Vor ști copiii lumii că am fost,
C-am căutat să ne aflăm vreun rost?
Cenușa noastră unde va cădea,
Când în ecouri ne vom străvedea?

În ce muzee oare-om fi expuși
În care chei, ce lacăte, ce uși?
Ce va rămâne oare pe pământ
Când toți încet ne-om stinge din cuvânt?

Vor inventa străinii vreun muzeu
În care-or pune suflete și-un eu?
Vor fi vitrine pline de simțiri,
Ne-om reîntoarce noi din amintiri?

Vor ști urmașii noștri c-am iubit,
Că vii am fost atât cât am simțit?
Ne-or pironi privirile în vid,
Vor ști povestea fiecărui rid?

Și nopți în care muți ne zvârcoleam,
Când mugurii durerii-i înfloream,
Va ști, ori, cineva c-am existat
C-am fost zidiți din abis și păcat?

Ce-o să rămână oare după noi?
Vom fi spălați, doar colb ce-i stins de ploi!
Atât suntem, acum, când ne simțim,
Cât ne iubim, acum, cât ne iubim!" (Luminiţa Amărie)

Read More