Paradisurile fiscale au fost tolerate decenii în şir de către Occident. Aici puteai să-ţi faci un buffer financiar pentru vremuri grele. Logica era însă cea a evaziunii fiscale mascate de confidenţialitatea contului.
Pentru un prăpădit care economiseşte câteva zeci de mii de euro, dincolo de infracţiune, este un fleac. Infractorul e pedepsit conform legii şi gata. Când e vorba însă despre bani grei, de ordinul milioanelor, atunci lucrurile se schimbă şi devin o sursă de probleme greu de bănuit de un om care priveşte lucrurile superficial.
În primul rând, asemenea evaziune fiscală e o periclitate pentru statul păcălit. Sume uriaşe neplătite la buget se adună în timp. În al doilea rând, secretul depozitului este un vehicul ideal de şantaj. Dacă deponentul este altul decât titularul contului, avem o afacere cu conotaţii teribile.
